Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6942/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 8752/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6942R
Ședința publică de la 27 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.6175 din data de 08.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.46448/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC SA - membru Grup.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul personal și intimata, prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea procedează la legitimarea recursului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, arătând că instanța de fond a interpretat greșit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, drepturile salariale nefiind incluse în salariul de bază.
Intimata, prin avocat solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, arătând că drepturile salariale au fost incluse în salariul de bază.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6175 din data de 08.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.46448/3/LM/2007, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea privind pe reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepțiile invocate de pârâtă potrivit art.137 pr.civ. următoarele:
Astfel, pârâta, prin apărător, a precizat că nu mai invocă excepția conexării cauzelor, motiv față de care nu se mai impune analiza acesteia, iar excepția prematurității este calificată de instanță ca fiind o apărare de fond.
Instanța a dispus respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune în raport de prevederile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și obiectul cererii de chemare în, judecată, ce îl constituie drepturi salariale și nu o neexecutare a unor clauze din contractul colectiv de muncă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a arătat că, art.168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, patronatul și sindicatul au stabilit ca în anul 2003 suplimentările salariale privind primele de Paște și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și că această prevedere a fost menținută și prin clauzele din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil în anii 2004 - 2006.
Prin acțiune reclamanta a precizat că are calitatea de salariată a societății pârâte din anul 1990, situație față de care se constată că în salariul său de bază au fost incluse în anul 2003 sumele reprezentând drepturi salariale de Paște și de Acesta fiind un drept câștigat a fost menținut și pe parcursul anilor următori, potrivit dovezilor file 7 și 8 potrivit cărora salariul minim acordat pe anii 2004 - 2005 înregistrat creșteri în raport de salariul primit de reclamantă în anul 2003.
Ulterior anului 2003 negocierea drepturilor salariale dintre părți a avut ca bază drepturile salariale primite de reclamantă în care erau incluse și suplimentările de Paște și de
Comisia Paritară ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale Contractul Colectiv de Muncă, a interpretat clauza art.168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anii 2004 - 2006, în sensul că părțile au înțeles să includă în salariul de bază și drepturile solicitate prin acțiune de către reclamantă.
Reclamanta prin acțiune menționează că salariul mediu brut pe societatea pârâtă în anul 2004 fost de 980 lei, în anul 2005 de 1.400 lei, iar în anul 2006 de 1.850 lei.
S-a constatat că în fiecare an a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care nu se poate susține de către reclamantă că i-au fost excluse din drepturile salariale brute la care avea dreptul în anii 2004 - 2006, suplimentările de Paște și de C solicitate prin acțiune.
Prin actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă încheiat la 15.02.2003, s-a modificat alineatul 2 al articolului 168, stabilindu-se că pentru anul 2003 suplimentările de drepturi salariale prevăzute la alineatul 1 să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, încheiat pe anul 2004, s-a menținut dreptul la suplimentarea salarială, iar în alineatul 2 s-a stipulat că pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază.
În contractele colective încheiate în anii următori 2005, 2006, 2007, s-a menținut alineatul 1 al art.168, dar la alineatul 2 al acestui articol s-a precizat că în anul 2003, suplimentările au fost introduse în salariul de bază a fiecărui salariat.
Aceleași prevederi se regăsesc și în actul adițional pentru anul 2008 la Contractul Colectiv de Muncă, încheiat la nivelul SC SA B, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială B sub numărul 1090/22.02.2008 și potrivit cărora dispozițiile art.168 (2) " pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, Primele de Paște și de C au fost incluse în salariu lunar de bază al angajaților (care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială) devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu. Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, Primele de Paște și C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct salariaților SA. Această regulă se va aplica până la data la care SA și vor conveni în mod expres altfel".
Acordarea cotei de participare la profit a salariaților, este condiționată de aprobarea în mod corespunzător de către Adunarea Generală a Acționarilor Societății. O astfel de hotărâre a Adunării Generale a Acționarilor, nu a fost luată până în prezent iar prin art.139 din CCM părțile au convenit că în urma negocierilor vor determina cota de participare la profit, modalitatea de acordare a acestei cote și condițiile de diferențiere dintre salariați.
Între patronat și Sindicat nu a avut loc o negociere pe elementele precizate de art.139 din Contractul Colectiv de Muncă.
Inexistența unei convenții dintre patronat și sindicat pentru a se determina cota de participare la profit a reclamantului nu-l îndreptățește pe acesta s beneficieze de o câtime din beneficiul realizat de pârâtă pe anii 2004-2006.
În concluzie s-a constatat că reclamanta a beneficiat de drepturile solicitate prin capătul 1 din cererea de chemare în judecată conform clauzelor din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe perioada dedusă judecății interpretate de Comisia Paritară având în vedere și prevederile art.983 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeiniciei.
În motivarea recursului, recurentul a susținut că, în mod eronat instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, interpretând în mod greșit probele administrate si dispozițiile art.168 din contractul colectiv de munca.
S-a reiterat prevederile art.168 alin.1 și 2 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2003, susținându-se că în contractele colective de munca pentru anii 2004, 2005,2006 alin.2, al articolului 168 are următoarea formulare: "în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat."
În motivarea hotărârii atacate instanța de fond a dat o interpretare greșita textelor legale considerând că voința pârtilor a fost aceea ca "suplimentările salariale.pentru anii 2004,2005 si 2006 sunt drepturi ce încă din anul 2003 au fost incluse in salariul de baza si urmează sa fie executate in acest mod si in acești ani, deci prin includere in salariul de baza."
Recurentul a arătat că dispozițiile art.168 nu lasă loc la interpretări in sensul ca pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse in salariul de baza.
În situația in care s-ar fi dorit ca aceste suplimentari sa fie incluse in salariul de baza si in anii următori, fără a se plați separat, al. 2 din art. 168, ar fi avut un alt conținut, de exemplu."începând din anul 2003.", sau pur si simplu referirea la primele de Paste si de C ar fi fost eliminata din contractul colectiv de munca începând cu anul 2004, numai ca părțile probabil in mod intenționat au preferat aceasta formulare care lasă loc de interpretări in ca in anii următori vor trata de pe alte poziții.
Este relevant pentru recurent faptul că s-a convenit ca acele drepturi au fost incluse in salariul de baza numai in anul 2003, fapt ce rezulta din formularea al.2 art.168 pentru anii 2004 si următorii, unde s-a menționat ca "in anul 2003 au fost introduse in salariul de baza." fără insa a se preciza ce se întâmplă in anul pentru care s-a negociat contractul (2004, 2005, etc.).
Instanța de fond in mod greșit își construiește toata motivarea pe decizia nr.5140/2007 a Comisiei Paritare care concluzionează ca intenția reala a pârtilor semnatare a fost ca începând cu anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la al.1 art.168 sa fie incluse in salariul de baza, fiind de neînțeles faptul că instanța ia ca proba o intenție fie ea reala si nu retine probele materiale, contractul colectiv de munca.
Daca părțile ar fi avut aceasta intenție ar fi dat o alta formulare articolului 168, in sensul dorit, iar dacă nu se mai acordau suplimentările salariale nu avea rost să se mai facă vorbire despre ele si sa se menționeze ca se si negociază.
S-a mai arătat că în plus intenția reală a celor două părți ale Comisiei Paritare, decizie acesteia nu poate produce efecte decât după emiterea ei si nu retroactiv.
Într-o alta ordine de idei majorarea salariului de baza la care face referire Comisia Paritara este o problema distincta de drepturile prevăzute la art.168 si este tratata separat in contractul colectiv de munca.
În consecința coroborând dispozițiile art.168 din contractul colectiv de munca pentru anii 2004, 2005, 2006si 2007 rezulta ca părțile semnatare au înțeles sa păstreze pentru salariați, suplimentele salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C si in cursul anilor 2004, 2005, 2006 si 2007, respectivele suplimentari fiind introduse in salariul de baza al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai susținut recurentul că instanța fondului nu a avut în vedere ca practică judiciara sentința civilă nr.806/13.04.2007 a Tribunalului C-S, pronunțata în dosarul nr-, și nu a făcut absolut nicio referire la aceasta.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruiapentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1vor fi introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că " în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fost introduse în salariul de bazăal fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art.168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, înregistrat la. B sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De subliniat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă a fost făcută corect de către instanța fondului și potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiulin dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și C să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a reținut că respectiva clauză înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, se interpretează în sensul că începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, drepturile urmând a fi acordate sub această formă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin.1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor; această decizie a Comisiei Paritare reprezintă o interpretare a unei clauze neclare a Contractului colectiv de muncă ce provine de la însăși părțile acestui contract și produce efecte de la data negocierii contractului nefiind o modificare a acestui contract intervenite după încetarea Contractului colectiv de muncă, după cum fără temei susține recurentul.
Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere că începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Prin urmare, acțiunea dedusă judecății greșit a fost corect soluționată de către prima instanță, în condițiile în care nu doar din interpretarea Convenției colective de muncă ci și din actele dosarului a rezultat că suplimentările salariale de Paști și C au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, iar în anii 2004-2007 nu s-au înregistrat diminuări ale salariului de bază, drepturile pretinse fiind achitate de către angajator, potrivit clauzelor Contractului colectiv de muncă aplicabil pe perioada în litigiu.
În ceea ce privește susținerea recurentului potrivit căreia prima instanță nu ar fi avut în vedere sentința civilă nr.806/13.04.2007 a Tribunalului C-S, pronunțata în dosarul nr- și nu a făcut absolut nicio referire la aceasta, critica apare ca nefondată, în condițiile în care potrivit sistem,ului Român de drept, practica judiciară nu constituie izvor de drept.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.6175 din data de 08.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.46448/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC SA - membru Grup.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
15.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta
