Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 7050/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7050
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
*************************
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței nr. 719 din 23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu reclamanții, pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat cererea de judecare în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sent. civ. nr. 719/23 ianuarie 2008 respins excepțiile necompetentei materiale inadmisibilității acțiunii invocate de intimata Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție.
Admite excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune invocata de intimata Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casatie si Justitie.
A admite in parte acțiunea formulată de petiționarii -, -, -, -, -, -, Meche, -, -, -, cu domiciliul ales la Parchetul de pe langa Tribunalul Gorj, cu sediul în st. Geneva, nr. 11,Tg-J județul G, în contradictoriu cu intimatele Statul R-reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Craiova cu sediul in C,st., nr.13,jud.D, Parchetul de pe langa Tribunalul Gorj, cu sediul in în st. Geneva, nr. 11,Tg-J județul Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie cu sediul in B, sect.5,-.
A obligat intimații Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe langa Tribunalul Gorj, Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie sa plătească petenților contravaloarea sporului de confidențialitate de 30% din salariul de bază, începând cu 25.07.2004 - 31.10.2007 și in continuare, in cuantumul prevăzut in raportul de expertiza contabila, sume ce au fost actualizate pana la 31.10.2007 ce vor fi actualizate la data plații.
A obligat intimatul Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj sa efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale petenților.
A respins cererea privind plata dobânzii legale.
A respins actiunea impotriva Ministerului Finanțelor Publice.
Admite cererea de chemare in garantie impotriva Ministerului Finanțelor Publice.
A obligat chemata in garantie sa intocmeasca un proiect de rectificare de buget in care sa includa sumele solicitate.
A respins ca prescrisa actiunea pentru perioada 10.06.2002-24.07.2004.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele:
In ceea ce priveste exceptia necompetentei materiale invocata s-a respins deoarece in cauza sunt aplicabile dispozitiile Codului Muncii referitoare la competenta, astfel incat instanta competenta in cauza este Tribunalul Muncii.
A fost respinsa si exceptia inadmisibilitatii actiunii deoarece nu poate fi retinuta opinia intimatei ca OG 19/2006 este aplicabila numai cadrelor militare, in situatia de fata fiind vorba de existenta unei discriminari intre categorii de salariati ai statului ce detin si gestioneaza informatii clasificate.
Petiționarii sunt salariati ai intimatei Parchetul de pe langa Tribunalul Gorj în funcțiile de grefieri, informaticieni si personal conex acestora, calitate în care le-a fost impusă, prin lege o obligație profesională imperativă de confidențialitate ( art.91din Legea 303/2004) care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă. Activitatea desfășurată de petenti presupune cel puțin contactul cu informații confidențiale, precum: sesizări adresate organelor statului, veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală, arestări, interceptări de convorbiri telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal al justițiabililor și colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și 5 din Legea nr. 677/2001), etc.
Astfel, obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă cuprinzătoare care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități în temeiul unui raport de muncă, indiferent de funcția deținută sau activitatea prestată.
Deci, petenta se află sub acest aspect într-o situație identică cu celelalte categorii de personal din unitățile bugetare, deoarece este parte a unui raport de muncă și îndeplinește o obligație de confidențialitate. Totuși, pentru îndeplinirea acestei obligații, petentiilior nu li se recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut celorlalte categorii de personal bugetar.
In acest sens, sistemul de salarizare nu este echitabil față de petentă, întrucât este încălcat principiul egalității de tratament (art. 154 Codul muncii ) și cel al diferențierii de tratament numai în funcție de nivelul studiilor, cu treptele și gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate în situații comparabile. Deci, tuturor persoanelor cărora li se aplică obligația de confidențialitate trebuie să li se recunoască același element salarial: sporul de confidențialitate.
Susținerea intimaților în sensul că petentii nu fac parte din categoriile de personal beneficiare ale sporului de confidențialitate pentru a justifica discriminarea, nu poate fi reținută de instanță, întrucât este total nepertinent și neconcludent, neavând nicio legătură cu fundamentarea sporului de confidențialitate. Singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, dar cu sublinierea în mod deosebit a faptului că această diferențiere se poate reflecta numai în salariul de bază, partea fixă, nu și în sporurile salariale, care au obiective și elemente specifice de acordare, precum prestarea muncii peste programul normal, prestarea muncii în timpul nopții, dobândirea unei pregătiri profesionale suplimentare în domeniul de activitate cum ar fi doctoratul, dobândirea unei vechimi în muncă, îndeplinirea unei obligații speciale de confidențialitate, etc.
In concluzie, prin neacordarea sporului de confidențialitate, petentii sunt în mod evident discriminati, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamnează și generează acest spor salarial și pentru restul personalului.
Deci, petentii sunt discriminati în sensul art. 2 alin. 1-3, art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât i-a fost refuzat sporul de confidențialitate nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor, ci sub pretextul că aparține unei anumite categorii socio-profesională, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000).
Astfel, existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamnetale, respectiv Protocolul nr. 12, art. 4 din Carta socială europeană revizuită, art. 20, art. 16 alin. 1, art. 53 și art. 41 din Constituție.
Potrivit art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, iar potrivit art. 6 alin. 2 din Codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală.
De asemenea, potrivit OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Petentii au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit cu indicele de inflație, cerere pe care instanța o găsește întemeiată având în vedere și dispozițiile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii, potrivit cărora, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. In prezenta cauză, intimatele sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor.
A fost admisă exceptia prescriptei partiale a dreptului la actiune, deoarece actiunea a fost introdusa la data de 25.07.2007 iar petentii solicita acordarea drepturilor banesti incepand cu 10.06.2002, in speta fiind aplicabil termenul general de prescriptie de 3 ani.
De asemenea, a fost respinsa cererea referitoare la plata dobanzii legale, dat fiind faptul ca prin raportul de expertiza sumele au fost actualizate pana la 31.10.2007.
In ceea ce privește cererea de chemare în garantie împotriva intimatei Ministerul Finanțelor Publice, instanța a constatat că aceasta este întemeiată întrucât potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind instanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, iar în lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor solicitate de petentă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Primul recurent,în ordinea enunțată anterior, critică sentința doar cu privire la cuantumul sporului acordat, arătând că,în mod eronat, s-a acordat un procent de 30% cu titlu de spor de confidențialiate, corespunzător nivelului de secretizare, în absența dovezilor că reclamanții dețin certificate/avize de securitate de la.
Al doilea recurent, a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, cu motivarea că între Ministerul Public și MEF nu există nici un fel de raporturi și că rolul său este acela de a elabora bugetul de stat, conform. Nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Ministerul Publica criticat, în esență, hotărârea judecătorească atât cu privire la procentul de 30% acordat, cât și invocând neretroactivitatea legii, critică perioada pentru care a fost acordat, în considerarea calității reclamanților și de asemenea, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței ce a pronunțat sentința recurată, arătând că acțiunea are caracterul unei acțiuni în despăgubiri, ceea ce atrage,potrivcit art. 27 alin 1 din OG 137/2000, competența judecătoriei, ca instanțăde drept comun, iar nu a tribunalului.
Analizând criticile invocate, în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 3041și art. 304 pct. 3, 8, 9 din codul d e procedură civilă, apreciază că recursurile sunt, în parte, fondate din următoarele considerente:
Cât privește execpțiile invocate, acestea au fost soluționate corect de prima instanță cu motivarea suplimentară în ceea ce privește excepția necompetenței materiale că drepturile bănești solicitate sunt de natură salarială, analiza raporturilor de muncă fiind de competența instanțelor specializate; pe de altă parte, acest gen de acțiuni nu și-au putut păstra niciodată caracterul unor acțiuni civile în despăgubiri deoarece drepturile bănești câștigate nu au fost și nu sunt acordate integral ci după calculul și reținerea contribuțiilor CAS, CASS, șomaj, etc. toate aceste contribuții fiind plătite doar în virtutea unor raporturi de muncă.
Susținerea formulată de parchet cu privire la neconvocarea la expertiză, nu poate fi primită întrucât există dovada convocării prin scrisoare recomandată (fil.198, dos. fond).
Cât privește inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, susținerea MEF nu poate fi reținută date fiind dispozițiile art. 131 din.nr. 304/2004, art. 19 din. Nr. 500/2002 și prevederile OG nr. 22/2002.
Criticile ce țin însă de soluționarea pe fond a cauzei sunt întemeiate, Curtea constatând că pârâții au fost obligați la plata drepturilor reprezentând spor de confidențialitate în procent de 30% pentru perioada 25. 07. 2004-31.10. 2007, fără a se observa în concret, perioada lucrată de fiecare reclamant în parte, să se verifice calitatea de angajat sau pensionar, dat fiind faptul că din raportul de experiză rezultă că unii reclamanți erau deja pensionari la data introducerii acțiunii (de ex., etc.) alții s-au angajat ulterior față de data de 25. 07. 2004, dată de la care s-a statuat obligația de plată (de ex.., angajată la 29.12.2004;, angajată la 15.09.2004 etc.) alții au funcția de șofer sau referent, iar instanța nu a analizat dacă acestia sunt asimilați personalului auxiliar de specialitate, începând cu ce dată, potrivit cărui act normativ, etc.
De asemenea, în ceea ce privește cuantumul în procente al sporului acordat, instanța trebuia să analizeze atât dispozițiile legale, aspectele de practică unitară cât și existența sau inexistența unei situații discriminatorii.
Neprocedând în acest fel se apreciază că instanța de fond nu a analizat toate aspectele ce țin de fond ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului, situație ce atrage incidența dispozițiilor art. 312 alin 3 pr. civilă și în consecință se vor admite recursurile, va fi casată sentința, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleeași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței nr. 719 din 23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu reclamanții, pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Judecători:Cristina Raicea, Elena Stan, Florica Diaconescu
