Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7049/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7049
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
*****************************
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, împotriva sentinței nr. 404 din 2 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL O L T, reclamanții, PRIN MOSTENITOR, A, A, A, A, G, având ca obiect drepturi bănești împotriva deciziei.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat cererea de judecare în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 404 din 2 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor B cu sediul în strada -, nr. 17,sector 5, și constată că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
S-a admis acțiunea în ceea ce privește pe reclamanții judecători, -, -decedat - reprezentat prin moștenitor - - -, cu domiciliul ales în C,-, județul și obligă pârâții Statul Român -prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, sector 5 strada - nr. 17, Ministerul Justiției, cu sediul în B strada - nr. 17, sector 5,Curtea de APEL CRAIOVA, cu sediul în strada - - nr. 4, Județul D, Tribunalul Olt cu sediul în S-, Județul O și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B,strada - -, nr.1-3, sector 1, la plata către fiecare reclamant a sumei de 1700 lei sume reactualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea în ceea ce îi privește pe reclamanții personal auxiliar, -, -, - -, -, -, -, -, -, -, G, cu domiciliul ales în C,-, județul O.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, personalului public și contractual, stimulente în sumă de 1700 lei. În fapt din probele administrate în cauză a rezultat că pârâtul Ministerul Justiției a făcut o selecție arbitrară între criteriile de acordare a stimulentelor salariale cu ocazia sărbătorilor de iarnă din 2005, considerând prioritar criteriul vechimii în funcție până la 3 ani a beneficiarilor. Acest criteriu discriminatoriu a fost folosit doar în cazul judecătorilor, deoarece ceilalți beneficiari ai drepturilor acordate, respectiv consilierii de reintegrare, funcționarii publici și personalul contractual, nu au avut drept criteriu vechimea în funcție.
Prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrații cu vechime cuprinsă între 0 - 3 ani constituie acte de discriminare conform art. 2, alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art.155 și art.40 alin.2 lit.c) din Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului instituie principiul potrivit căruia tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală pentru muncă egală, iar OG 137/2000 prevede la art. 1 alin. 2, principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la salariu egal pentru muncă egală (art. 1 alin. 2 lit. i).
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
În speță, reclamanții judecători în cadrul Judecătoriei Corabia, nu au beneficiat de stimulentele acordate pentru motivul că nu se încadrau în criteriul principal ce a stat la baza acordării acestor drepturi, respectiv vechimea de până la 3 ani.
A apreciat astfel că avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și OG 137/2000, deoarece salarizarea reclamanților s-a făcut diferențiat în comparație cu salarizarea judecătorilor din cadrul aceleiași instanțe care îndeplineau criteriul de vechime sus-menționat. Instituirea unor astfel de stimulente în favoarea numai a unor categorii de magistrați conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, în aceste domenii nu se poate face vreo discriminare între salariații care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.
Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Olt să plătească reclamanților magistrați câte 1700 lei cu titlu de despăgubiri ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație la data plății, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanții magistrați.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, acest capăt de cerere a fost respins, motivat de faptul că suma de 1700 lei reprezintă despăgubiri, a fost acordată ocazional și nu are caracterul unui drept salarial sau a unui spor acordat permanent astfel încât potrivit art.1 din Decretul nr. 92/1976 nu se menționează în carnetul de muncă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a reținut că acesta nu are raporturi de muncă cu reclamanții și nici calitatea de ordonator de credite al acestora. A apreciat că CNCD nu a fost chemat în judecată ca pârât ci ca expert, pentru opozabilitatea hotărârii, potrivit art.27 alin.3 din nr.OG137/2000 aspect ce rezultă și din cererea introductivă.
Cu privire la cererea formulată de personalul auxiliar în cauză, instanța a apreciat întemeiată cererea întrucât nu sunt aplicabile dispozițiile art.154 Cm și art.2. alin.2. din OG nr. l37/2000 modificată și completată prin OG 77/2003 și aprobată prin Legea 27/2004, potrivit cărora " sunt discriminatorii potrivit prezentei Ordonanțe prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prev. la alin.l față de alte persoane, în afara cazului in care aceste prevederi, criterii, sau practici, sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare ".
Astfel acordarea acestor drepturi salariale numai categoriei profesionale a magistraților, nu constituie o discriminare așa cum este definitivă în lege, întrucât nu reprezintă " o deosebire, excludere, restricție sau preferință, efectuată pe bază de rasă, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare sau categorie defavorizată ". De asemenea nu poate fi invocată discriminarea față de personalul contractual din cadrul instanțelor deoarece activitatea personalului auxiliar de specialitate, accesul în funcție al acestei categorii, statutul profesional reglementat prin act normativ special, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între cele două categorii de personal. Mai mult se reține că personalul auxiliar a beneficiat de stimulente printr-un ordin distinct, respectiv Ordinul MJ nr.1793/C/2006 din data de 27.07.2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursulul, recurentul Ministerul Justiției a arătat că prin Ordinul ministrului justiției nr. 1921/C/2005, s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, că ordonatorul de credite este indreptatit sa evalueze si sa stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat de politica de dezvoltare a sistemului judiciar, iar pentru munca prestata angajatorul este obligat sa plătească salariul, in schimb premiile si stimulentele pot sa fie sau nu acordate către salariați in funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritate, stimulentul financiar nefiind un drept conferit de lege cu caracter absolut.
Repartizarea stimulentelor s-a făcut in conformitate cu Normele interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004, ordonatorii având posibilitatea de a stabili si alte criterii pe care le apreciază necesare si utile.
S-a precizat ca stimulentele nu se confunda cu salariul care se cuvine oricărei persoane care prestează o munca, acestea fiind drepturi suplimentare, că reclamanții creditori ai unei obligații având drept obiect o suma de bani ar putea pretinde numai dobânda nu si actualizarea sumelor și nici dobânda legala nu poate fi acordata, având in vedere ca nu exista o obligație a Ministerului Justiției.
Recurentul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a arătat că în mod nelegal a fost obligat la plata sumelor prevăzute în dispozitivul sentinței, întrucât, în conformitate cu dispozițiile OG nr.137/2000 este citat în cauză doar în calitate de expert, ci nu de pârât, astfel încât nu-i poate reveni vreo obligație derivând din dispozitivul sentinței.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine, referitor la recursul declarat de, că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 RON doar judecătorilor și procurorilor din cadrul judecătorilor și din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii,care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Prin hotărârea nr. 15/23 01 2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat că acordarea de stimulente de câte 1700 RON de către Ministerul d e Justiție prin Ordinul nr. 1921/C/15.12.2005 pentru fiecare judecător de la judecătorie care are o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani și pentru fiecare procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii, constituie acte de discriminare conform art. 2 alin 1 și 2, art. 6 litera c, art. 8 alin 3 și art. 19 alin 4 din OG nr. 139/2000 cu modificările și completările ulterioare.
La punctul nr. 2 s-a prevăzut că eliminarea discriminării se va realiza prin mediere.
Deoarece Ministerul d e Justiție nu a eliminat discriminarea prin mediere, reclamanților, li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea unor despăgubiri egale cu contravaloarea stimulentelor prevăzute de Ordinul nr. 1921 /C/2005.
Potrivit art. 27 al 1 din OG nr. 137/2000 republicată, persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivit art. 2 al Ordinului nr. 1921 /C/2005, "stimulentele se acordă cu ocazia sărbătorilor de iarnă, reglementate legal, pentru salariații ministerului, personalul care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor potrivit art. 4 alin. 1 și 3 din Normele interne".
Textul art. 4 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004 enumeră în mod exemplificativ criteriile ce stau la baza acordării stimulentelor, enumerarea indicând în esență o evaluare a activității și performanței judecătorului. Vechimea în magistratură nu constituie un criteriu prevăzut de art. 4 alin. 1 din Normele interne.
Deși Ordinul nr. 1921 /C/2005 se întemeiază pe art. 4 alin. 1 din Normele interne, introducerea criteriului vechimii în magistratură nu este motivată.
Cu toate acestea, în cazul judecătorilor, singurul criteriu de acordare a stimulentelor a fost vechimea.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin.(1) din OG nr. 137/2000, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000 republicată, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În speță, acordarea stimulentelor salariale judecătorilor având o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani reprezintă o faptă de discriminare indirectă, bazată pe un criteriu aparent neutru (criteriul vechimii de 0-3 ani), dezavantajând judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de dreptul la stimulente.
Curtea constată că introducerea acestui criteriu nu poate fi justificată de un scop legitim, metoda utilizată nefiind adecvată și necesară.
Este adevărată susținerea recurentului în sensul că ordonatorii de credite au posibilitatea de a stabili și alte criterii decât cele enunțate cu titlu exemplificativ în Ordinul nr. 2404/C/2004, criterii pe care le apreciază necesare și utile, însă în niciun caz aceste criterii nu pot excede legii și nici nu pot în mod legal justifica plasarea anumitor categorii de personal în situații nefavorabile, discriminatorii.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că prin acordarea acestor stimulente, in afara unor temeiuri obiective, această încălcare le-a produs intimaților un prejudiciu egal cu contravaloarea stimulentului financiar în sumă de 1700 RON, situație in care se constata ca motivele de recurs sunt neîntemeiate.
In ceea ce privește reactualizarea, aceasta isi are izvorul in principiul reparării integrale a prejudiciului sub aspectul factorului obiectiv, cauzat de procesul de devalorizare a monedei naționale, proces exterior raporturilor dintre parti si independent de existenta sau inexistenta unei culpe.
Obligarea debitorului la plata sumei reactualizate la data plătii este de natura sa evite o scădere a valorii monedei ca urmare a întârzierii la plata si a acțiunii factorilor de devalorizare.
In consecință, in mod întemeiat Tribunalul a dispus reactualizarea sumelor datorate, si sub acest aspect recursul fiind neîntemeiat.
In ceea ce privește motivul de recurs privind dobânzile, se constata ca instanța de fond a respins acest capăt de cerere, situație in care recursul este lipsit de interes.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificarea prevăzute de art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă, nefiind incidente nici dispozițiile art. 3041cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul declarat de va fi respins ca nefondat.
In privința recursului declarat de se reține că, prin dispozitivul sentinței recurate fost obligat, alături de ceilalți pârâți, la plata către fiecare reclamant a sumei de 1700 lei, reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective, deși în considerentele sentinței s-a reținut că această parte nu a fost chemată în judecată ca pârât, ci ca expert, pentru opozabilitatea hotărârii, potrivit art. 27 alin. 3 din OG nr. 137/2000.
Într-adevăr, din analiza art. 27 din OG nr. 137/2000, temei în baza căruia a fost introdus în cauză, rezultă că acestuia îi lipsește calitatea procesuală pasivă, neputând fi obligat la "a face ceva" în favoarea unei părți. Scopul introducerii D-ului în astfel de cauze, în sensul voinței reale a legiuitorului, este acela de a-și prezenta poziția cu privire la existența sau nu a caracterului discriminatoriu al unei spețe prezentate instanței de judecată (de sprijini instanța de judecată la a dezlega drept și temeinic o pricină legală de încălcarea principiului nediscriminării), acest fapt neputând atrage calitatea procesuală pasivă a acestei instituții.
In baza celor expuse anterior, conform art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de, va fi modificată în parte sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea față de D, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței nr. 404 din 2 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL O L T, reclamanții, PRIN MOSTENITOR, A, A, A, A, G, .
Admite recursul formulat de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, împotriva sentinței nr. 404 din 2 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.ES
Ex.2/14.12.2009
Jud.fond.
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Elena Stan, Florica Diaconescu
