Drepturi salariale (banesti). Decizia 7051/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7051
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
*******************************
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 347/27.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat cererea de judecare în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 347 de la 27 mai 2008 admis excepția lipsei calității procesule pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și în consecință a respins acțiunea față de acest pârât.
A admis acțiunea precizată formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Dolj, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Justiției.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj și Curtea de APEL CRAIOVA să plătească reclamanților diferența de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% din indemnizația de bază brută lunară, prevăzută de art. 47 din Legea 50/1996, în cuantumurile nete calculate de expert, aferente perioadei 27.06.2004 - 31.03.2008 pentru - 66256 LEI, - 66571 LEI, - 64756 LEI, aferente perioadei mai 2006 - 31.03.2008 pentru - 31049 LEI, aferente perioadei aprilie 2006 - 31.03.2008 pentru - 42119 LEI sume ce au fost actualizate până la nivelul lunii martie 2008, data întocmirii raportului de expertiză, urmând să fie actualizate de la data întocmirii raportului de expertiză și până la data plății efective a drepturilor salariale respective, precum și plata în continuare a acestui spor.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj și Curtea de APEL CRAIOVA să plătească câte 150 RON fiecărui reclamant cheltuieli de judecată.
A obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut ca reclamanții au calitatea de magistrați judecători în cadrul Judecătoriei Băilești și că art.47 din Lg.50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art. pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cum OG nr.83/2000 reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, se constată că au fost încălcate dispozițiile art.114 din Constituția României, în vigoare la acea dată.
Conform prevederilor art.114 alin 1 din Constituția României, în forma anterioară republicării acesteia, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, art.72 alin.3 precizând expres care sunt domeniile ce pot fi reglementate prin lege organică, printre acestea fiind cuprinse și cele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi (lit.h) și la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială(lit.i)
În domeniul raporturilor de muncă, se cuprinde și salariul, ca un element esențial al acestora, astfel că problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești, printre care și judecătorii, trebuia reglementată numai prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale menționate mai sus.
Prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice, prevăzut de legea nr.24/2000.
Art.4 din Lg.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție".
Și prin raportare la dispozițiile Legii 24/2000 se constată că prin OG nr.83/2000 s-au încălcat prevederile art.114 alin.1 și art.72 alin.3 din Constituția României, prin ordonanță neputându-se reglementa salarizarea personalului din organele autorității judecătorești, problemă ce se putea stabili numai prin lege organică.
Pe de alta parte, conform art.41 alin.2 din Constituție, "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială".
Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, precum și alte situații specifice stabilite prin lege"
In speță, atunci când a acordat magistraților sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, legiuitorul a recunoscut ca aceasta categorie socioprofesionala este supusa unor riscuri, iar activitatea pe care o desfășoară presupune o suprasolicitare neuropsihica.
Prin abrogarea, fără nici un motiv a acestei dispoziții legale, magistrații au fost lipsiți, fără nici o justificare, de aceste drepturi salariale, deși condițiile de lucru care au determinat anterior același legiuitor sa acorde sporul, nu s-au schimbat.
Art.53 din Constituție prevede că "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav." "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce o atingere existenței dreptului sau a libertății."
Prevederile OG 83/2000 încalcă dispozițiile constituționale menționate mai sus,
ca și ale art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, deoarece măsura adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
Acest spor reprezintă un bun în înțelesul art 1 din Protocolul 1, având o valoare economică, iar ii nu pot fi lipsiți de proprietatea unui bun decât în condițiile prevăzute de Convenție. Ori, aceste condiții nu sunt îndeplinite, nejustificându-se eliminarea sporului.
Așa cum am mai arătat, la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Lg.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi.
De altfel, dispozițiile art.155, 165,236, 239 și 241 pct.1 lit. d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Situația este similară celei privind sporul de vechime în muncă, unde Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007, a admis recursul în interesul legii, stabilind că dispoz.art.33 alin.1 din Lg.50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din OG nr.83/2000, art.50 din OUG nr.177/2002 și art.6 alin.1 din OUG nr.160/2000 se interpretează în sensul că "judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporuri pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege".
În Uniunea Europeană stresul în muncă reprezintă a doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională, după afecțiunile dorsale, printre cele mai des întâlnite probleme de sănătate de la locul de muncă.
Acesta afectează 28% dintre angajații UE.
în muncă poate fi cauzat de riscuri psihosociale cum sunt proiectarea activităților, organizarea muncii și management, de exemplu: solicitări profesionale deosebite și posibilități reduse de control asupra propriei activități sau probleme cum ar fi violența și hărțuirea la locul de muncă. Unele riscuri fizice cum sunt zgomotul și temperatura din mediul de muncă pot, de asemenea, să cauzeze stresul în muncă.
Prevenirea stresului în muncă constituie unul din obiectivele formulate în comunicatul Comisiei Europene privind noua strategie în domeniul securității și sănătății în muncă.
Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă a elaborat o serie de fișe informative destinate să ajute la abordarea stresului în muncă și a cauzelor acestuia. Această fișă informativă prezintă o metodă de evaluare și prevenire a riscului, care poate fi aplicată stresului la locul de muncă, precum și cauzelor acestuia.
Fișa este destinată celor care doresc să trateze problema stresului la locul de muncă. "informații suplimentare", de la sfârșitul acestei fișe, conține trimiteri la resurse informative existente, inclusiv la alte fișe informative elaborate de agenție.
Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor.
Directiva cadru 89/391 prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă. Toate statele membre au implementat această directivă în legislația proprie, iar unele dintre acestea au elaborat în completare ghiduri de prevenire a stresului în muncă.
În conformitate cu abordările din directiva cadru, pentru a elimina efectele de durată ale stresului și prin stabilirea angajaților care pot fi afectați: trebuie să se acționeze în mod adecvat pentru evitarea vătămărilor produse de stres.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație si Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001."
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 al. 3.civ.
Cod PenalIn raport de aceste considerente instanța a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanți și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj și Curtea de APEL CRAIOVA să plătească reclamanților sumele nete reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 %, calculat la indemnizația brută lunară, pe perioada 27 iunie 2004- 31 martie 2008 pentru reclamanții - 66256 LEI, - 66571 LEI, - 64756 LEI, aferente perioadei mai 2006 - 31.03.2008 pentru - 31049 LEI, ( deoarece a fost numit judecător la 09.05.2006), aferente perioadei aprilie 2006 - 31.03.2008 pentru - 42119 LEI ( deoarece a fost numită judecător la 19.04.2006), sume ce au fost actualizate până la nivelul lunii martie 2008, data întocmirii raportului, urmând ca aceste sume sa fie actualizate de la data întocmirii raportului de expertiza si pana la data plății efective a drepturilor salariale respective.
Având în vedere decizia nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin legea nr. 334/2001 instanța va obliga pârâții să acorde sporul de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996 și în continuare.
Instanța a obligat pârâții să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților în conformitate cu dispozițiile Decretului 92/1976.
De asemenea a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în sumă de 150 RON reprezentând onorariul de expert.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, constatând că între reclamanți și această instituție nu există raporturi juridice de muncă, instanța a apreciat întemeiată excepția și a admis, cu consecința respingerii acțiunii față de acest pârât.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării instanța a constatat că este neîntemeiată, respingând-o, deoarece nu are calitate de pârât în cauză, nu a fost chemat în judecată ca pârât, ci reclamanții au solicitat judecarea cauzei în contradictoriu cu acesta în conformitate cu OG137/2000 care prevede citarea sa obligatorie.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că hotărârea pronunțată este nelegală pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304, pct.4 Cod procedură civilă, în sensul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, consacrând un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare și și-a arogat atribuții de legiferare, care revin numai Parlamentului României.
A mai arătat că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate cu respectarea tuturor dispozițiilor constituționale și legale, astfel că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate, iar soluția tribunalului este vădit nelegală.
A susținut, de asemenea, că decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost interpretată în mod greșit de către prima instanță, în condițiile în care pe data de 01 februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr. 8 din 24 februarie 2007, prin dispozițiile art. 30 din acest act normativ prevăzându-se faptul că se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Recursul este nefondat.
In acest sens,criticile formulate nu se pot reține ca fiind întemeiate, atâta timp cât potrivit art. 108 al. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Însă prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu cu privire la abrogarea unor dispoziții.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000, rezultă că s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Astfel, legiuitorul a dispus expres cazurile când se pot modifica sau abroga textele de lege, în cuprinsul legii de abilitate.
În aceste condiții, în mod corect instanța a reținut că fost nelegală abrogarea realizată prin OG nr.83/2000.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 21/10.03.2008, ICCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
În aceste condiții, este neîntemeiată și critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, drepturile salariale acordate fiind prevăzute de lege, astfel că instanța nu s-a substituit în atribuțiile care revin altei puteri în stat.
In același timp, nu pot fi primite susținerile recurentului Ministerul Justiției, că decizia in interesul legii, invocată, a fost interpretată în mod greșit, sporul respectiv fiind cuvenit reclamantului doar până la data de 01 februarie 2007, data intrării în vigoare a OG nr. 8 din 24 ianuarie 2007, câtă vreme considerentele deciziei arătate conturează cu claritate ideea că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% se cuvine și pentru viitor, până la data la care dreptul respectiv va fi inclus în salariu.
Ca atare, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, se menține hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, iar recursul se privește ca nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 347/27.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
05.01.2010
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Elena Stan, Florica Diaconescu
