Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 73/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 73/CM
Ședința publică de la 24 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții - reclamanți:, G, ȘI, reprezentați de SINDICATUL AL LUCRĂTORILOR DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ ȘI SERVICII PUBLICE - cu sediul în-, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 1262/11.11.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă COMUNA REPREZENTATĂ PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna jud. C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul - reclamant Sindicatul al Lucrătorilor din Administrația Publică și Servicii Publice, consilier juridic, conform delegației nr.6/23.02.2009, depusă la dosar, lipsind intimata - pârâtă Comuna prin Primar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentantul recurentului - reclamant Sindicatul al Lucrătorilor din Administrația Publică și Servicii Publice, consilier juridic precizează că nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de administrat în cauză.
Instanța, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului - reclamant Sindicatul al Lucrătorilor din Administrația Publică și Servicii Publice solicită admiterea recursului, casarea sentinței, cu consecința admiterii acțiunii în sensul obligării pârâtei la plata indemnizației de dispozitiv.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- reclamanții, G, Și, reprezentați de Sindicatul al Lucrătorilor din Administrația Publică și Servicii Publice, au solicitat obligarea pârâtei Comuna să le acorde drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv începând cu data de 20.10.2005 până în prezent, iar sumele să fie actualizate cu rata inflației la data plății efective. De asemenea au solicitat acordarea acestor drepturi și în continuare, până la încetarea contractului individual de muncă.
În motivare s-a arătat că reclamanții au sau au avut calitatea de personal contractual în cadrul aparatului de specialitate al primarului din cadrul Primăriei Comunei. S-a arătat în continuare că indemnizația de dispozitiv este reglementată de art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Reclamanții au invocat prevederile art. 1 din Legea nr. 138/1999 în sensul că dispozițiile sale se aplică și personalului civil din Ministerul d e Interne precum și prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003 completat prin Ordinul nr. 275/2002 respectiv pct. 9.2 potrivit cu care indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice față de prevederile pct. 31.1 din același Ordin care stabilește că prin personal civil se înțelege: funcționarii publici și personalul contractual din MAI.
Referitor la aceste prevederi normative, reclamanții au arătat că prin Ordinul nr. 496/2003 s-a urmărit cuprinderea în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv și a personalului civil care își desfășoară activitatea în administrația publică, pentru înlăturarea discrepanțelor în ceea ce privește drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordinea sau coordonarea Ministerului Administrației și Internelor și pentru asigurarea egalității de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Reclamanții au mai susținut că pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 nu face distincția între personalul civil din cadrul administrației publice centrale sau locale.
În drept s-au invocat prevederile art. 1 și 13 din Legea nr. 138/1999, pct. 9.2 și 31.1 din Ordinul nr. 496/28.07.2003, art. 166, art. 283 pct. c și art. 284 din Codul Muncii, art. 28 al.2 din Legea nr. 54/2003 și art. 109 al.1 Cod.pr.civ.
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
În cauză nu s-au administrat alte probatorii decât înscrisurile depuse de reclamanți.
Prin sentința civilă nr.1262/11.11.2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Din cuprinsul adeverinței nr. 2178/15.10.2008 eliberată de Primăria Comuniei rezultă că reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul acestei instituții.
Într-adevăr, potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Pe de altă parte, art. 1 din aceeași lege, dispozițiile sale se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
În temeiul Legii nr. 138/1999 s-a emis de către Ministrul de Interne Ordinul nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din cadrul Ministerului d e Interne.
Acest Ordin a fost modificat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003.
Prin acest Ordin s-a introdus un nou punct - 9.2 cu următorul cuprins: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Prin același Ordin s-a modificat și pct. 31.1 potrivit cu care "prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționari publici și personal contractual din Ministerul Administrației și Internelor". În continuare, s-a indicat faptul că "personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar."
În conformitate cu art. 1 al.1 din OUG nr. 30/2007, Ministerul Internelor și Reformei Administrative este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică.
Potrivit art. 12(1) din același act normativ, acesta are în structură, în subordine sau, după caz, în coordonare aparatul central, unitățile subordonate acestuia, organe și unități centrale de specialitate, unități teritoriale, servicii publice deconcentrate, precum și alte componente constituite în condițiile legii ca instituții civile sau militare.
Personalul încadrat în cadrul serviciilor care fac parte din primării ca structuri funcționale, nu fac parte din personalul Ministerul Internelor și Reformei Administrative chiar dacă activează în cadrul administrației publice în sens larg, întrucât activează în cadrul administrației publice locale autonome.
Or, art. 1 din Legea nr. 138/1999 prevede că dispozițiile sale se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Acest act normativ vizează drepturile unei anumite categorii de personal, funcționar publici și personal contractual, din cadrul instituțiilor în mod expres și limitativ prevăzute de art. 1.
Personalul contractual din administrația publică locală este salarizat potrivit Anexei II ba O UG nr. 24/2000.
În consecință, prevederile art. 13 din Legea nr. 138/1999 nu sunt aplicabile reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, G, Și, Reprezentați De Sindicatul Al Lucrătorilor Din Administrația Publică Și Servicii Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Membrii ai Sindicatului al Lucrătorilor din Administrația Publică și Servicii Publice - sindical din cadrul primăriei - afiliat la Cartel, prevăzuți în tabelul anexat cererii de recurs, sunt personal contractual în cadrul aparatului de specialitate al primarului din cadrul Primăriei, județul
Conform art. 1 din legea nr.138/1999, dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
În temeiul art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003, Ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr.496/28.07.2003, prin care a fost completat Ordinul nr.275/2002 în sensul introducerii punctului 9.2. Potrivit dispozițiilor pct.9.2 din ordinul menționat, "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice". Conform punctului nr.31.1 din același ordin "prin personal civil,în sensul prezentului ordin se înțelege: funcționarii publici și personalul contractual din MAI.".
Consideră recurenții că în speță s-a aplicat și interpretat eronat legea, întrucât deși întradevăr prin art. 2 și 4 din Legea nr.215/2001 a fost consacrat principiul descentralizării autonomiei locale(din punct de vedere financiar și administrativ), și solicită instanței de recurs să observe că în temeiul dispozițiilor art. 3 din Legea nr.215/2001 prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din același text legal autonomia locală este numai administrativă și financiară, fiind exercitată pe baza și în limitele prevăzute de lege. Autonomia locală privește organizarea, funcționarea, competențele și atribuțiile, precum și gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparțin comunei, orașului, municipiului sau județului, după caz.
Atribuțiile MAI sunt prevăzute prin art. 3 al.1 din OUG 30/2007.
În același articol, la punctul c) alte atribuții este prevăzută în mod expres competența MIRA de a emite acte normative aplicabile și administrației publice locale - "elaborează, avizează și ține evidența proiectelor de acte normative care privesc activitatea ministerului, a unităților din structura sa, a autorităților administrației publice locale și le susține în fața guvernului și a Parlamentului". Ori dacă administrația publică locală nu ar fi sub nicio formă subordonată MIRA, atunci MIRA nu ar avea drept competență elaborarea și susținerea de proiecte de acte normative care privesc activitatea autorităților administrației publice.
Întradevăr personalul contractual din cadrul aparatului propriu de specialitate al primarului comunei este salarizat în conformitate cu dispozițiile Anexei nr.II ba O UG nr.24/2000, însă acest lucru nu împiedică cu nimic acordarea unui spor care este prevăzut în mod expres printr-un alt act normativ, respectiv Ordinul nr.275/2002 completat de Ordinul nr.496/2003.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondatpentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul aparatului de specialitate al Primarului din cadrul Primăriei, județul
Potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, la punctul 9.2. s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Potrivit punctului 31.1. din același ordin, "prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din ". Tot la acest punct se prevede că personalul civil din beneficiază
de drepturile prevăzute de Legea nr. 138/1999, cu excepția personalului din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, respectiv indemnizația de dispozitiv.
În conformitate cu definiția dată de punctul 3.1. din acest ordin prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din
Acest ordin reprezintă o normă metodologică de punere în aplicare a legii, neputând modifica legea.
Prin acest ordin nu s-a adus o modificare a legii, în sensul ca toți angajații administrației publice să beneficieze de această indemnizație, ci a fost precizat faptul că și salariații din cadrul administrației publice care au fost comasați în cadrul Ministerului Administrației și Internelor să beneficieze de această indemnizație.
Reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul aparatului de specialitate al Primarului din cadrul Primăriei, județul
Reclamanții nu fac parte din categoria personalului civil la care face referire Ordinul, salarizarea acestora fiind reglementată prin acte normative cu caracter special.
Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor nu se poate aplica și altor persoane decât celor expres enumerate, în caz contrar, prin extinderea beneficiarilor, ar însemna să se admită posibilitatea acordării unor indemnizații prin acte normative cu putere inferioară legii.
Sporul de dispozitiv se încadrează între sporurile pentru misiune permanentă, în sensul că persoana care beneficiază de plata acestui spor se află în dispozitiv, în regim comandat, adică se află în permanență la dispoziția unității, fiind obligată să intervină ori de câte ori este nevoie, la orice oră din zi și din noapte.
Acordarea indemnizației de dispozitiv presupune practic disponibilitatea totală a acestor salariați de a participa, dincolo de durata normală a programului de lucru, la activități ale administrației publice care are caracter extraordinar și pentru serviciul de permanență pe care îl asigură în interes public.
În cauză, nu poate fi reținută o încălcare a prevederilor art. 16 din Constituția României și din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât nu există o comparabilitate între reclamanți și ceilalți salariați cărora li se acordă sporul de dispozitiv.
Principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituție, nu înseamnă o uniformitate așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării este constantă și recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențieri.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenții - reclamanți:, G, ȘI, reprezentați de SINDICATUL AL LUCRĂTORILOR DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ ȘI SERVICII PUBLICE - cu sediul în-, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 1262/11.11.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă COMUNA REPREZENTATĂ PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna jud. C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.02.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond:;
Red.dec.-jud.-/20.03.2009
- gref. -
2 ex./27.03.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman, Eleonora Spiridon
