Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 72/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 72/CM:
Ședința publică din 24 februarie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul - reclamant, domiciliat în,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.1274/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASH SRL, cu sediul social în B, sector 2,-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata - pârâtă Cash SRL B, consilier juridic, conform împuternicirii depuse la dosarul cauzei, lipsind recurentul - reclamant
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și urm. pr.civ.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, verificând conținutul întâmpinării constată că nu au fost invocate excepții, aceasta având caracterul unor concluzii scrise, întrucât nu a fost depusă cu 5 zile înainte de termen, pentru a fi comunicată recurentului.
Reprezentantul intimatei - pârâte precizează că nu mai are alte cereri, probe de formulat.
Instanța, având în vedere că reprezentantul intimatei a arătat că nu mai are alte cereri, probe de formulat, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea în tot a sentinței, considerând că instanța de fond în mod corect a interpretat și aplicat dispozițiile legale în vigoare, arătând faptul că în cauza dedusă judecății nu sunt aplicabile dispozițiile art. 46 din Contractul Colectiv de Muncă.
Precizează reprezentantul intimatei - pârâte că nu este fondată susținerea recurentului potrivit căreia indemnizația de detașare reprezintă o compensație pentru modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, în măsura în care această dispoziție a dus la o modificare fundamentală a condițiilor în care angajatul își desfășoară activitatea comparativ cu perioada anterioară, cu atât mai mult cu cât felul muncii recurentului nu s-a modificat.
Solicită reprezentantul intimatei să se observe că din probele administrate rezultă că recurentul își desfășoară activitatea în localitatea de domiciliu. Locul muncii nu s-a schimbat decât în privința locului de plecare și sosire în și din cursă, cu plecare și revenire în localitatea de domiciliu.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat și menținerea în tot a sentinței atacate, ca legală și temeinică.
INSTANȚA
Curtea cu privire la recursul civil de față;
Sindicatul Poșta Română Cad eclarat recurs la 22 decembrie 2008 împotriva sentinței civile pronunțate de Tribunalul Constanța pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Situația de fapt:
1. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr-, reclamantul, reprezentat de Sindicatul "Poșta Română" Cas olicitat obligarea pârâtei SC Cash SRL B la plata sumei de 456 lei reprezentând indemnizație de detașare aferentă perioadei 14.04.2008 - 14.05.2008.
2. În motivare a arătat că reclamantul este angajat al CN POȘTA ROMÂNĂ SA și a fost detașat pentru o perioadă de un an la societatea pârâtă. În opinia reclamantului, în această situație, pârâta avea obligația potrivit art. 46 al.4 din Codul Muncii și art. 46 din contractul colectiv de muncă la nivel național să îi plătească o indemnizație de 50% din salariul de bază zilnic, care nu i-a fost plătită cu motivația că aceasta nu s-ar acorda decât în cazul în care angajații s-ar deplasa în teritoriu din ordinul angajatorului.
3. Cu privire la acest argument al angajatorului, reclamantul a arătat că este vorba de o interpretare forțată a art. 46 din contractul colectiv de muncă, articol care vizează numai modul de calcul al indemnizației și că nu are relevanță dacă angajații se deplasează sau nu în teritoriu în perioada detașării și că oricum, în timpul programului de lucru, angajații fac zilnic curse în afara localității, pe trasee care acoperă 7-8 ore.
S-a arătat că prevederea art. 46 din contractul colectiv de muncă la nivel național este clară și singura condiție stabilită este ca detașarea să dureze mai mult de 30 de zile.
În drept s-a invocat art. 46 al. 4 din Codul Muncii.
4. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii arătând că într-adevăr, reclamantul a fost detașat de la CN Poșta Română la societatea pârâtă prin decizia nr. 240/12558/03.04.2008 pe perioada 12.04.2008 - 12.04.2009 însă fără a i se modifica felul muncii. În continuare, pârâta a arătat că salariații detașați se bucură de drepturile de delegare iar HG nr. 1860/2006 prevede condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca un salariat să poată beneficia de aceste drepturi, condiții care în cauză nu sunt îndeplinite.
Pârâta a invocat în întâmpinare și faptul că Sindicatul "Poșta Română" nu a dovedit calitatea de membru de sindicat a reclamantului pentru a se putea justifica reprezentarea sa de către sindicat astfel încât acest sindicat nu are calitate procesual activă. Față de această împrejurare Sindicatul "Poșta Română" a depus lista cu membrii de sindicat care și-au manifestat acordul de a fi reprezentați de acest sindicat pentru formularea acțiunii împotriva pârâtei în vederea obținerii indemnizației de detașare, astfel încât Sindicatul "Poșta Română" a dovedit calitatea de reprezentant al reclamantului și îndreptățirea de a formula acțiunea în conformitate cu art.222 din Codul Muncii.
5. Prin sentința civilă nr. 1272/12.11.2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Poșta Română C în contradictoriu cu pârâta SC Cash SRL.
6. Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
7. Calitatea reclamantului de angajat al CN Poșta Română și detașarea acestuia la societatea pârâtă nu sunt contestate. Din foile colective de prezență rezultă că reclamantul activează în cadrul Diviziei de transporturi rurale - Județul C din structura societății pârâte.
8. Potrivit art.42(1) din Codul Muncii, locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detașarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă iar în conformitate cu art. 45 din Codul Muncii, detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia.
9. În ceea ce privește drepturile de care beneficiază salariații în caz de detașare, art. 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 prevede că "salariații unităților trimiși în detașare beneficiază de drepturile de delegare prevăzute la art. 45. În cazul în care detașarea depășește 30 de zile consecutive, în locul diurnei zilnice se plătește o indemnizație egală cu 50% din salariul de bază zilnic. Această indemnizație se acordă proporțional cu numărul de zile ce depășește durata neîntreruptă de 30 de zile.
Trebuie avut în vedere că acest text nu se referă la salariații detașați ci la cei "trimiși în detașare" ceea ce conduce la interpretarea conform căreia este vorba de salariați trimiși în altă localitate pentru o anumită perioadă de timp.
10. Din această redactare a conținutului art.4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 rezultă că acesta nu se referă la toate cazurile de detașare în sensul art. 45 din Codul Muncii ci numai la anumite cazuri de detașare, respectiv cele care presupun părăsirea localității în care angajatul activează, pentru o perioadă neîntreruptă de timp care depășește programul normal de muncă.
11. Trebuie ținut cont de faptul că indemnizația de 50% di salariul de bază zilnic se acordă"în locul diurnei zilnice" fiind vorba de o sumă de bani care înlocuiește diurna, motivat de durata detașării, de peste 30 de zile.
12. Nu se poate omite împrejurarea că art. 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 face în mod expres trimitere la art. 45 stabilind că angajații trimiși în detașare beneficiază de drepturile de delegare prevăzute de art.45, care, în cazul în care detașarea durează mai mult de 30 de zile sunt substituite de indemnizația pretinsă de reclamant.
13. Contrar opiniei reclamantului, în cazul trimiterii în detașare, în sensul art. 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, angajatul beneficiază de aceleași drepturi prevăzute la art. 45 pentru delegare, ceea ce presupune și îndeplinirea acelorași condiții.
Or, art. 45 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 se referă la salariații trimiși în delegație în țară sau străinătate.
14. Este evident că cele două texte din contractul colectiv de muncă se referă la aceleași drepturi, reglementarea distinctă fiind determinată numai de elementele specifice fiecărei modalități de modificare a contractului individual de muncă.
Faptul că se stabilesc aceleași drepturi în cele două cazuri este determinat pe de altă parte de consecințele identice avute în vedere de semnatarii contractului colectiv de muncă cu privire la măsurile vizate de art. 45 și 46 din contractul colectiv de muncă la nivel național,
Astfel, diurna prevăzută de art. 45, prin natura sa și din redactarea acestui articol, rezultă că se justifică prin părăsirea localității, deplasarea la o distanță semnificativă și este necesară pentru compensarea inconvenientelor determinate de părăsirea domiciliului sau reședinței cu toate consecințele care decurg din acest fapt. Aceasta are în vedere în special cheltuielile pentru hrană efectuate în afara localității, întrucât cheltuielile de transport și costul cazării sunt suportate de angajator.
În mod evident, din modul de redactare al art. 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, fiind vorba de aceleași drepturi, și în cazul trimiterii în detașare trebuie îndeplinite aceleași condiții ca cele care rezultă din art. 45.
15. În cauză, deși reclamantului i s-a schimbat locul de muncă în sensul că este vorba de o societate comercială, acesta își desfășoară activitatea în Județul C, realizând activități de transport în teritoriul județului.
16. Din evidența itinerariilor realizate de reclamant anterior, în timpul activității desfășurate în cadrul CN Poșta Română - Oficiul județean de poștă C, rezultă că și în acea perioadă, reclamantul participa la activități de transport pe întreg teritoriul județului, în afara Municipiului
17. Deplasarea în timpul programului de muncă în afara localității, pe teritoriul județului, în desfășurarea normală și zilnică a atribuțiilor de serviciu, în timpul programului normal de muncă, urmată de întoarcerea zilnică în Municipiul C, în același mod ca și anterior detașării, nu poate fi considerată o deplasare în altă localitate determinată de schimbarea locului muncii în sensul art. 45 și 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 și nu poate conferi nici dreptul la diurnă și nici dreptul la indemnizația care o înlocuiește în cazul unei detașări mai mari de 30 de zile. Reclamantul nu a susținut și nu a probat că aceste deplasări în afara orașului s-ar fi realizat pe perioade de timp neîntrerupte mai mari decât durata normală a programului de lucru.
18. În realitate, în cazul reclamantului, prin natura activității desfășurate atât în cadrul CN POȘTA ROMÂNĂ cât și în cadrul societății pârâte, locul muncii nu s-a schimbat decât în privința locului de plecare și de sosire, activitatea fiind desfășurată în continuare tot pe teritoriul județului C dar în folosul altui angajator.
Pentru aceste considerente a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
19. Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
a) Prin sentința pronunțată, instanța de fond, deși a reținut că în speță nu sunt aplicabile prevederile nr.HG 1860/2006, deoarece angajatorul reclamanților recurenți este o companie națională, a considerat că în susținerea acestei cereri a fost interpretată greșit dispoziția cuprinsă în art. 46 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, și pe cale de consecință, angajații ce au fost detașați la "G 4 S Cash " nu au dreptul să primească indemnizație de detașare, făcându-se în acest sens trimitere la timpul în care se desfășoară activitatea acestora care nu depășește 12 ore.
b) Deși Tribunalul Constanțaa dat o definiție corectă a indemnizației de detașare, nu a avut în vedere că acești angajați își desfășoară activitatea sub autoritatea unui alt angajator, conform unui nou regulament intern, în alte condiții decât cele existente până la momentul detașării.
c) Prin materialul probator administrat s-a demonstrat că acești angajați au realizat zilnic, în perioada de referință, trasee ce au depășit 250 km. pe parcursul a minim 8-9 ore. Evident, programul de lucru în aceste condiții era mai mare, desfășurându-se pe o perioadă de timp superioară celor 8-9 ore în care sunt parcurse traseele din "itinerarul cursei poștale auto".
În programul zilnic de lucru sunt cuprinse perioadele de pregătire a curselor, formalități ce se realizează la întoarcerea din cursă, precum și toate celelalte activități curente pe care le presupune calitatea de angajat.
d)A învederat că dispozițiile art. 12 și 18 din nr.HG 1860/2006 nu sunt aplicabile în această speță.
e) Articolul 46 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național stabilește în sarcina angajatorului obligativitatea plății unei indemnizații de detașare reprezentând 50% din salariul de bază de încadrare, în situația în care perioada de detașare depășește 30 de zile, necondiționat de îndeplinirea unor alte condiții.
f) De asemenea, Codul muncii nu condiționează obligativitatea acordării indemnizației de detașare de apariția în sarcina angajatului, ca urmare a detașării lui, a unor cheltuieli suplimentare de transport sau altele asemenea.
Mai mult, art. 46 alin. 4 din Codul muncii prevede că "salariatul detașat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare precum și la o indemnizație de detașare".
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă.
20. Recursul nu este fondat.
Curtea, examinând cauza din perspectiva criticilor formulate, a textelor de lege incidente în cauză și a dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
21. de lege incidente în cauză.
Articolul 46 (4) Codul muncii dispune: Salariatul detașat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de detașare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Articolul 46 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010 dispune: "Salariații unităților trimiși în detașare beneficiază de drepturile de delegare prevăzute la art. 45".
Articolul 45 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010 dispune: Salariații unităților trimiși în delegație în țară sau străinătate vor beneficia de următoarele drepturi:
a)decontarea cheltuielilor de transport, de asigurare și a costului cazării, potrivit condițiilor stabilite prin contracte colective de muncă la celelalte niveluri;
b)diurnă de deplasare al cărei cuantum se stabilește prin negociere directă la nivel de ramură, grupuri de unități sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplică la instituțiile publice.
Articolul 18 din nr.HG 1860/21.12.2006 dispune: "În cazul în care condițiile de transport permit ca persoana aflată în delegare sau detașare să se înapoieze zilnic în localitatea de domiciliu, după terminarea programului de lucru, din localitatea unde este trimisă în delegare sau detașare, ordonatorul de credite poate aproba decontarea cheltuielilor zilnice de transport sau costul unui abonament de transport, dacă cheltuielile astfel efectuate sunt mai mari decât cele pentru plata indemnizației zilnice de delegare sau detașare și a cazării și dacă prin aceasta nu se afectează bunul mers al activității la locul delegării sau detașării. În această situație nu se acordă indemnizația zilnică de delegare sau de detașare.
22. Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus arătate desprindem următoarele concluzii:
23. Dispozițiile art. 18 din nr.HG 1860/2006 au devenit aplicabile la această reglementare făcându-se trimitere prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010 care la art. 46 prevede în mod explicit că salariații unităților trimiși în detașare beneficiază de drepturile de delegare prevăzute la art. 45 care la rândul lui la lit. "b" conține prevederi referitoare la calculul diurnei de deplasare prin raportare la cel stabilit de actele normative ce se aplică la instituțiile publice.
24. Articolul 18 din nr.HG 1860/21.12.2006 devine aplicabil, însă numai sub aspectul modalității de calcul a diurnei atunci când prin contractul colectiv de muncă nu s-a prevăzut o modalitate efectivă de calcul sau nu s-a negociat cuantumul acesteia de către părți.
25. contractuali (în referire la contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010) au dorit aplicarea dispozițiilor nr.HG 1860/2006, întrucât prin art. 46 au făcut trimitere la art. 45 în integralitatea lui și nu numai la lit. "a" care prevede modalitatea de decontare a cheltuielilor de transport, de asigurare și a costului cazării, ci și la lit. "b" care face trimitere la modul de calcul al diurnei minime ca fiind aceea stabilită prin actele normative aplicabile la instituțiile publice.
26. Aceste prevederi contractuale sunt în deplină concordanță cu rolul pe care îl are diurna și anume aceea de a compensa cheltuieli suplimentare de hrană și întreținere prilejuite de dislocarea salariatului din mediul de viață obișnuit.
27. Această indemnizație se poate acorda numai dacă condițiile de muncă și transport nu permit salariatului aflat în detașare să se înapoieze zilnic în localitatea de unde a fost detașat.
28. Ori, în cazul salariatului de față, cum de altfel corect a stabilit Tribunalul Constanța din interpretarea înscrisurilor depuse, dar și potrivit susținerilor părților, rezultă că detașarea respectiv activitatea s-a desfășurat în aceeași localitate mai mult decât programul de lucru nu depășește timpul de 8 ore și 30 minute sau 9 ore.
29. S-a reținut din analiza înscrisurilor și nu s-a criticat în recurs împrejurarea de fapt că traseele erau diferite de la caz la caz și că acestea erau efectuate în intervalul de timp de amintit, autovehiculele poștale întorcându-se la terminarea itinerariului în localitatea de unde plecau în cursă.
30. Drept urmare, criticile formulate prin motivele de recurs nu pot determina reformarea sentinței Tribunalului câtă vreme situația de fapt a fost stabilită corect.
31. O soluție contrară ar lipsi de semnificație însăși indemnizația de diurnă prin deturnarea acesteia de la scopul avut în vedere de partenerii sociali, dar și de legiuitorul Codului muncii întrucât în concret nu a avut loc o dislocare a salariatului într-o altă localitate care să-l îndreptățească la dezdăunare în forma avută în vedere de legiuitor.
32. Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312 Cod procedură civilă, menținând hotărârea Tribunalului, astfel cum a fost pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.1274/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASH SRL, cu sediul social în B, sector 2,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.02.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.-jud.-/27.02.2009
- gref.-
2 ex./05.03.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman, Vanghelița Tase
