Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 784/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 784
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
**************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârât DRUMURI ȘI PODURI T GRUP, împotriva sentinței civile nr. 1325 din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect
drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurent pârât Drumuri și Poduri T Grup reprezentat de avocat și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Avocat pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Mehedinți ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 1325 din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC DRUMURI ȘI PODURI SA - GRUP SA.
S-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma netă actualizată la data de 31.08.2009 în cuantum de 16.956 lei, reprezentând c/val. ore lucrate suplimentar.
A fost obligată pârâta la 1.100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei cu contract de muncă nr. -/01.01.2005 cu timp normal de muncă 8 ore/zi în funcția de șofer în cadrul Santierului O, iar în data de 11.11.2008 a încetat activitatea prin desfințarea locului de muncă.
Din expertiza contabilă efectuată de către expert, a rezultat că reclamantul a fost angajatul pârâtei conform contractului individual de muncă și în desfășurarea raportului de expertiză contabilă s-a introdus în calcul pentru perioada 1.01.2006-30.11.2008, un număr de 905 ore lucrate suplimentar peste programul normal de lucru și un număr de 788 ore lucrate în timpul de repaus săptămânal,constatând încălcarea prevederilor Codului Muncii art.116 de către angajator în care se precizează obligația de a ține evidența reală a orelor de muncă prestate.
cuprinse în colectivă de prezență sunt nereale și reprezintă numărul orelor lucrătoare ale fiecărei luni calendaristice și nu numărul orelor efectiv lucrate.
În baza prevederilor Codului Muncii art.120 și art. 132 pentru orele lucrate suplimentar și pentru orele lucrate în timp de repaus s-a întocmit Statul de salarii anexa I pentru anii 2006,2007 și 2008, cu luarea în calcul a sporurilor cuvenite astfel drepturile salariale cuvenite reclamantului aferente pentru un număr de 905 ore lucrate suplimentar peste programul normal de lucru și un număr de 788 ore lucrate în timpul de repaus săptămânal, reprezintă suma netă actualizată de 16.956 lei.
Față de cele arătate mai sus în raport de conținutul expertizei contabile, instanța a constatat că reclamantul a fost prejudiciat cu suma de 16.956lei, sumă netă actualizată la data de 31.08.2009 reprezentând c/val. ore lucrate suplimentar.
Astfel că în speță sunt incidente prevederile art. 117 - 120 din Codul Muncii, motiv pentru care pârâtul va fi obligat să-i achite reclamantului suma de mai sus cu care acesta a fost prejudiciat.
În raport de cele arătate mai sus, instanța a admis acțiunea promovată de reclamant.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă, a fost obligat pârâtul, la plata către reclamant a sumei de 1.100 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare expertiză contabilă și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DRUMURI ȘI PODURI T GRUP criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele:
Expertiza tehnică efectuată în cauză nu a fost comunicată pârâtei recurente, aceasta neavând posibilitatea să formuleze obiecțiuni ori să solicite, eventual, o contraexpertiză.
De asemenea, s-a mai arătat că expertul, pentru întocmirea lucrării, nu a folosit nici un document din arhiva societății pârâte ci s-a bazat pe supoziții și presupuneri.
Astfel, deși reclamantul recunoaște că nu i-au fost pontate orele suplimentare pe care pretindea că le-a efectuat în perioada celor trei ani de zile, s-a reținut că fișele de parcurs ale utilajelor pe care și-a desfășurat activitatea ar conține un număr de ore peste cel consemnat în fișele de pontare, ignorându-se împrejurarea că un utilaj ori o mașină ar putea fi manevrate în timp, de mai multe persoane angajate la o societate comercială.
Recurenta susține că, în lipsa fișelor de pontaj ce vizează activitatea personală a angajaților, foile de parcurs ale utilajelor nu pot fi considerate relevante, mai ales că timp de trei ani, așa cum susține reclamantul, s-a lucrat suplimentar, nu s-au încasat drepturile bănești corespunzătoare și nu s-a făcut nici o reclamație în acest sens.
S-a mai menționat că, în realitate, susținerile reclamantului reprezintă un act de răzbunare la adresa societății, în contextul în care, datorită unor abateri disciplinare, acesta a fost disponibilizat.
În același timp, s-a arătat că, în intervalul 1 ianuarie 2008 - 31 octombrie 2008 reclamantul a lucrat numai 132 de zile, din totalul de 217 - fond de timp disponibil, iar în lunile iulie - august 2008 a avut permisul de conducere suspendat însă a primit diurna și salariul integral.
De asemenea, prin comparare cu cu ceilalți șoferi, reclamantul se situa sub media kilometrilor parcurși.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 208 cod. pr. civ. dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovadă de primire, arătându-se zilele și orele când începe și se continuă lucrarea. Părțile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării.
În continuare, art. 209 cod. pr. civ. prevede că expertul este dator să își depună lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată.
În cauză, expertul desemnat pentru efectuarea lucrării de specialitate a învederat că, în mod repetat, a luat legătura (prin fax și telefon) cu reprezentanții societății pârâte, solicitându-le acte din arhivă în vederea întocmirii raportului de expertiză însă, de fiecare dată, a fost ignorat, societatea pârâtă refuzând să răspundă solicitărilor sale (fie nu a dat nici un răspuns; fie a susținut că activitatea societății este suspendată, personalul trimis în șomaj și situația acestuia este neclarificată; fie că societatea pârâtă ar fi fost cumpărată dar arhiva nu a fost încă preluată de cumpărător ).
Mai mult, din ordinul de deplasare depus la fila nr. 148 din dosarul de fond, rezultă că expertul s- deplasat chiar și personal la sediul pârâtei, reprezentanții acesteia din urmă refuzând să îi pună la dispoziție actele solicitate.
De altfel, recurenta nici nu a contestat aceste aspecte, susținând doar că nu i-a fost comunicat raportul de expertiză și deci, nu a avut posibiliatea să îl observe și să formuleze obiecțiuni.
Din economia textelor menționate anterior, nu rezultă că expertul ar avea obligația de a comunica părților raportul de expertiză ci doar aceea de a-l depune la dosar cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată.
Privitor la acest aspect, observând actele dosarului, se constată că lucrarea a fost depusă la dosarla data de 4 septembrie 2009.
La termenul imediat următor (8 septembrie 2009) s-a amânat judecatala data de 20 octombrie 2009,termen pentru care, procedura de citare cu pârâta fiind legal îndeplinită, s-a trecut la soluționare.
Față de toate aceste considerente, Curtea constată că, pentru efectuarea raportului de expertiză au fost respectate dispozițiile legale privind convocarea părților și depunerea lucrării cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, astfel că sunt nefondate susținerile recurentei - pârâte potrivit cărora nu a putut observa raportul de expertiză în timp util în vederea formulării de obiecțiuni ori, eventual, pentru a solicita o contraexpertiză, fiind încălcat astfel, principiul liberului acces la justiție.
În ceea ce privește celelalte critici ale recurentei, Curtea reține că, prin derogare de la dreptul comun, în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului, indiferent dacă are calitatea de pârât sau de reclamant.
În speță, recurenta pârâtă își invocă propria culpă, arătând că raportul de expertiză a fost întocmit superficial, doar pe baza actelor prezentate de către reclamant.
Pentru aceasta se are în vedere, așa cum s-a arătat și anterior, că aceasta a refuzat în mod constant să pună la dispoziția expertului actele solicitate și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a învedera existența unei cauze obiective ce ar pune-o în imposibilitatea administrării oricărei alte probe.
Mai mult, deși prin motivele de recurs se invocă anumite împrejurări ce ar conduce la concluzia că hotărârea instanțelor de fond nu este temeinică ( lipsa contestatorului de la serviciu în intervalul 1 ianuarie 2008 - 31 octombrie 2008, când reclamantul a lucrat numai 132 de zile, din totalul de 217; suspendarea permisului de conducere în lunile iulie - august 2008; întocmirea raportului de expertiză în lipsa foilor de pontaj; posibilitatea folosirii utilajului de mai mulți salariați, ceea ce ar justifica o eventuală neconcordanața dintre numărul de ore menționat în foaia de parcurs și cel din fișele de pontaj), recurenta nu a depus acte doveditoare în acest sens deși, potrivit dispozițiilor art. 287 Cod., angajatorul are sarcina probei.
În același timp, nici nu au fost invocate împrejurări care să justifice o eventuală imposibilitate obiectivă a prezentării acestora.
Față de toate aceste considerente, date fiind dispozițiile art. 312 cod. pr. civ. nefiind îndeplinite condiții art. 304 pct. 9 rap. la art. 3041cod. pr. civ. urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârât DRUMURI ȘI PODURI T GRUP, împotriva sentinței civile nr. 1325 din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-/ 2 ex./11 martie 2010
Tehn./Ex.2/
-/
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
