Drepturi salariale (banesti). Decizia 785/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 785
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Compania Națională De Ferate " CFR " Sa Prin Sucursala Regională de Ferate C și Compania Națională de Ferate CFR Sa B, împotriva sentinței civile nr. 937 din 01.10.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă Sindicală Feroviară C, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurent pârât Compania Națională De Ferate " CFR " Sa prin Sucursala Regională de Ferate C prin consilier juridic I și intimata reclamantă Sindicală Feroviară C prin reprezentant, lipsind: recurent pârât Compania Națională de Ferate CFR Sa
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, după care nemaifiind cererii de formulat și constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei Regională CFR și excepția prescripției dreptului la acțiune și pe fond asupra recursurilor.
Consilier juridic I pentru recurenta pârâtă Sucursala Regională CFR C, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și a excepției prescripției și pe fond admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Reprezentant pentru intimata reclamantă Sindicală solicită respingerea excepțiilor și pe fond a recursurilor pentru considerentele formulate în scris prin întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr. 937 din 01.10.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției, invocate de pârâta Sucursala Regionala CF
S-a admis acțiunea precizată privind pe reclamanta Sindicală Feroviară C, în numele membrilor de sindicat M și, în contradictoriu cu pârâtele Compania Națională de Ferate CFR SA B, și Sucursala Regională CFR
Au fost obligate pârâtele să plătească fiecărui membru de sindicat ajutorul material aferent Zilei pe perioada 2006-2008, conform contractului colectiv de muncă, actualizat cu indicele de inflație de la data fiecărei scadențe până la plata efectivă.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.137 pr.civ. instanța se pronunță cu prioritate asupra excepțiilor care fac de prisos analizarea în fond a pretențiilor.
De aceea, verificând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Sucursala Regională C, a respins-a, având în vedere că reclamanții sunt angajații săi cu contract individual de muncă și, ca urmare, are față de aceștia obligația plății tuturor drepturilor salariale și a celorlalte prime prevăzute în la nivel de ramură.
Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283, alin. 1, lit."c" potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani, în cazul în care obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie drepturi de natură salarială și ca urmare o va respinge ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei Sucursala Regională C, cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.
Potrivit art.64 din la nivel de unitate, pe anii 2005, 2006 și art.65 din la nivel de unitate pe anii 2007, 2008, instanța a reținut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C și de Ziua de un ajutor material, al cărui cuantum va fi cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare. Acordarea acestui ajutor material este condiționată doar de prestarea muncii într-un interval de un an anterior acordării acestuia.
Salariații, în baza contractelor individuale de muncă, înregistrate conform dispozițiilor art.25 din Legea nr.130/1996, ar fi trebuit să beneficieze de acordarea ajutorului material cu ocazia zilei feroviarului, conform la nivel de ramură pe anii 2006-2008.
În anul 2006 reclamanții trebuiau să beneficieze de un ajutor material în cuantum de 310 lei, pentru anul 2007 s-a acordat doar 100 lei pentru fiecare salariat, deși suma ce trebuia acordată era de 407 lei, conform anexei I la. pe anii 2007-2008, iar pentru anul 2008 suma ce trebuia acordată pentru Ziua era de 500 lei, conform actului adițional la. înregistrat sub nr.1752/2008 la.
Susținerea pârâtei că a fost în imposibilitate de a acorda aceste drepturi salariale, datorită dificultăților financiare cu care s-a confruntat unitatea pe perioada 2007-2008, nu poate fi reținută având în vedere că nivel de unitate încheiat conform dispozițiilor legale constituie legea părților și ca atare trebuie respectat.
Față de această situație și dispozițiile art. 40 alin.2 lit. c din Codul Muncii, potrivit cărora "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă", coroborate cu dispozițiile art.236 alin.4 Codul Muncii, potrivit cărora contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, instanța a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la plata cuantumului reprezentând prima de ziua feroviarului pe perioada anilor 2006, 2007 și 2008.
Ca urmare instanța a dispus admiterea acțiunii formulată de Sindicală Feroviară C, în numele membrilor de sindicat și M și a obligat pârâtele să plătească acestora ajutorul material pentru ziua feroviarului pentru perioada 2006-2008 conform contractul colectiv de muncă, actualizat cu indicele de inflație de la data fiecărei scadențe, până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Compania Națională de Ferate CFR SA B, în nume propriu și prin Sucursala Regională de Ferate C, criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
Motivele de recurs - ambele exemplare vizează în esență
Sub aspect procedural se invocă:
- greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e;
- se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a C
Pe fondul cauzei:
- motivele de recurs formulate în ambele exemplare ale recursului s- susținut că în perioada ianuarie 2006 - decembrie 2008 a acordat salariaților ajutoare materiale, cu încadrarea în fondul de salarii comunicat de Ministerul Transporturilor pe anii respectivi, iar prin acordarea unor alte sume de bani decât cele acordate s-ar fi depășit fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al unității pentru anul respectiv.
Compania Națională de Ferate CFR a fost agent economic monitorizat în sensul prevederilor art. 1 din OUG nr. 79/2001, fiind companie națională la care statul este acționar majoritar și este în continuare conform OUG nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici.
Deși prin întâmpinarea formulată în cauză a arătat că în anul 2006 s-au acordat salariaților ajutoare materiale al căror cuantum a fost de 2.647 lei/salariat, sumă de 2,9 ori mai mare decât cea la care aveau dreptul (930 lei), instanța de fond reținut în mod greșit că unitatea nu și- îndeplinit obligațiile asumate prin contractul colectiv de muncă.
De asemenea, a arătat că pentru anul 2007 trebuiau primite de către salariați 3 ajutoare materiale în cuantum total de 1.221 lei/salariat, iar recurenta pârâtă acordat ajutoare în cuantum de 407 lei/salariat în aprilie, un alt ajutor de 100 lei/salariat în luna aprilie și ultimul ajutor de 450 lei/salariat în luna decembrie, situație în care, pentru anul 2007, și-a îndeplinit obligațiile asumate prin CCM la nivel de unitate.
Pentru anul 2008, în CCM sunt prevăzute două ajutoare materiale de câte 500 lei/salariat și un ajutor de 540 lei/salariat, iar recurenta a acordat un ajutor material de 500 lei/salariat în luna aprilie și un ajutor material de 540 lei/salariat în luna decembrie. Din aceste ajutoare, pentru Ziua feroviarului s-a acordat în anul 2007, în luna aprilie, suma de 100 lei/salariat.
Compania Națională de Ferate CFR SA a susținut că, având în vedere fondul limitat de salarii, a fost în imposibilitate de acorda ajutoare, altele decât cele care au fost efectiv plătite salariaților.
A precizat că obligația contractuală asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată, o fac radical diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite.
Obligația angajatorului de achita contravaloarea sumelor pretinse de reclamant, apare ca o obligație imposibil de executat, sub acest aspect fiind incidente în cauză și dispozițiile art. 1156 alin. ultim cod civil, care statuează ca "obligația se stinge totdeauna când printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, face imposibilă îndeplinirea acestei obligații".
A susținut, de asemenea, că obligația angajatorului de achita drepturile pretinse de reclamantă, era și este condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat.
La 03.03.2010, intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursurilor pentru încălcarea art. 302 cod. pr. civ. (recursul nu a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă).
În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului, arătând că recurenta pârâtă nu a contestat existența drepturilor solicitate de reclamanți, că în anul 2007 s-a acordat doar o parte din suma ce s-ar fi cuvenit fiecărui salariat, în cuantum de 100 lei brut/salariat, situație în care în mod corect prima instanță constatat că sumele prevăzute în CCM cuvenite salariaților nu au fost acordate acestora.
Analizând sentința civilă prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile se constată următoarele:
Deși în cauză au fost formulate două recursuri, în realitate, recurenta este Compania Națională de Ferate CFR care a formulat calea de atac atât prin reprezentantul său, Sucursala Regională CF C - prin delegare de competență, cât și în nume propriu.
Din adresa depusă la fila nr. 1 din dosarul de recurs rezultă că cele două recursuri s-au depus la Tribunalul Olt și au fost înaintate ulterior Curții de APEL CRAIOVA, fiind deci, respectată procedura prevăzută de art. 302 cod. pr. civ.
De altfel, referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 302 alin. 1 lit. a cod. pr. civ. Curtea reamintește că, prin Decizia nr. 176/2005, Curtea Constituțională a statuat că textul este neconstituțional în ceea ce privește sancționarea cu nulitate absolută a omisiunii de a preciza în cuprinsul cererii de recurs mențiunile cuprinse în acest text.
Motivul de recurs privind incidența în cauză a dispozițiilor art. 284 alin. 2 din Codul Muncii este nefondat, având în vedere că dispozițiile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 menționează expres că sindicatele pot reprezenta în justiție pe membrii lor, în vederea soluționării unor conflicte de muncă intervenite între aceștia și angajatorii lor.
Din economia acestui text, rezultă cu evidență că sindicatul nu are calitate procesuală proprie, ci numai calitate de reprezentant al membrilor săi.
Ca atare, în aplicarea prevederilor art. 284 alin. 2 Codul Muncii, care reglementează competența teritorială exclusivă în materia conflictelor de muncă, determinant nu este sediul sindicatului, ci domiciliul sau reședința membrilor în numele cărora sindicatul s-a adresat justiției,aceștia din urmă având calitate procesuală activă exercitată prin sindicat.
In această situație, în mod corect instanța de fond a considerat că este instanța investită cu soluționarea cauzei și judecat-o pe fond. neavând relevanță domiciliul sau sediul reprezentantului reclamanților și anume sindicatul, ci domiciliul reclamanților.
Sub aspectul prescripției dreptului la acțiune, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.c obiectul dosarului constituindu-l drepturi de natură salarială în sensul prevăzut de art.155 Codul Muncii potrivit căruia salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Pe fondul cauzei se reține că tribunalul a obligat pârâta la plata ajutorului material cuvenit fiecărui membru de sindicat pentru Ziua feroviarului, aferente anilor 2006-2008, actualizat la data plății efective.
Prin întâmpinarea formulată, Compania Națională de Ferate CFR SA a arătat că pe parcursul anilor a acordat salariaților ajutoare care depășesc suma stabilită prin contractul colectiv de muncă, apărare neanalizată în vreun fel de către instanța de fond.
În aceste condiții, în care apărarea angajatorului este în sensul că a acordat sumele pretinse, se impune verificarea susținerilor respective,cel puțin până la concurența sumei care este necontestată de reclamanți, având în vedere că aceștia recunosc achitarea unei câtimi din totalul sumelor restante.
Pentru stabilirea situației de fapt trebuie să fie determinate în concret sumele care se cuveneau fiecărui reclamant, dacă fiecare dintre aceștia îndeplinește condițiile cerute de lege - respectiv art. 64 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2006, respectiv art.65 din CCM la nivel de unitate pe anii 2007-2008 referitoare la conduita angajaților, aceștia nefiind titulari ai dreptului stabilit în mod generic dacă au absentat nemotivat mai mult de o zi de la serviciu, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau au beneficiat de concediu fără plată, pentru o perioadă de un an - sumele acordate efectiv cu titlu de ajutoare materiale pentru Ziua feroviarului pentru fiecare an, precum și eventualele diferențe rămase neachitate.
Potrivit dispozițiilor art. 163 din Codul Muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariat, iar în speță nu au fost administrate aceste probe obligatorii.
Se constată astfel că instanța de fond a soluționat pricina fără a intra în cercetarea fondului.
Este motivul pentru care în baza art. 312 pct. 5 Cod pr. civilă se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca în rejudecare instanța să dispună obligarea pârâtei să depună statele de plată prin care face dovada achitării sumelor solicitate. De asemenea,se va verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 64 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2006, respectiv art.65 din CCM la nivel de unitate pe anii 2007-2008 referitoare la conduita angajaților, care, în cursul anului respectiv, nu trebuie să fi absentat nemotivat mai mult de o zi de la serviciu, să nu fi fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau să nu se fi aflat în concediu fără plată, pentru o perioadă de un an.
Vor fi avute în vedere și analizate de către instanța de fond și celelalte critici formulate prin motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Compania Națională De Ferate " CFR " Sa Prin Sucursala Regională de Ferate C și Compania Națională de Ferate CFR Sa B, împotriva sentinței civile nr.937 din 01.10.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă Sindicală Feroviară C, având ca obiect drepturi bănești
Casează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
Tehn.AS/3 EX/ 31 martie 2010
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
