Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 787/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI

Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA nr.787

Ședința publică din data de 15 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu

JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Alexandru Bobincă Simona

- -- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții Primarul și Consiliul local al comunei, județ P, împotriva sentinței civile nr.344 din 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G și -, toți cu domiciliul ales la Primăria, cu sediul în comuna,-, județ

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul Consiliul local a depus la dosar o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod pr.civilă.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.

Curtea

Deliberând asupra recursului civil de față, în baza

lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr-, reclamanții, G și - personal contractual din cadrul Primăriei comunei au chemat în judecată pe pârâții Consiliul local al comunei și primarul comunei pentru a fi obligați la plata "indemnizației de dispozitiv" în cuantum de 25% din salariul de bază retroactiv și în valoare actualizată, începând cu luna ianuarie 2004 și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă, precum și consemnarea în carnetele de muncă a acestui spor cu caracter permanent pentru a fi avută în vedere la calculul pensiei.

În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că potrivit pct.9.2 din Ordinul MAI 496/2003, indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar potrivit art.13 din Legea 138/1999, indemnizația de dispozitiv se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili, din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și salariul de bază.

Potrivit art.9.1 din Ordinul MAI 496/2003 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice iar prin personal civil se înțelege, între alții, personalul contractual din MAI, inclusiv cel din aparatul de specialitate al primarului.

Reclamanții nu au solicitat probe și și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.13 din Legea nr.138/1999, pct.9.2 și 31.1 din Ordinul MAI nr.496/28.07.2003.

Pârâții au fost legal citați și prin întâmpinările formulate (filele 14-16) s-au declarat de acord cu admiterea acțiunii.

Prin sentința civilă nr.344 din 10.02.2009. Tribunalul Prahovaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie-2004-decembrie 2005 invocată din oficiu și a respins acțiunea ca prescrisă pentru această perioadă, a admis în parte acțiunea, obligând pârâții la plata către fiecare reclamant a indemnizației lunare de dispozitiv de 25% din salariul de bază, începând cu data de 9 decembrie 2005, până la încetarea dreptului, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței la plata efectivă și să completeze carnetele de muncă ale reclamanților cu privire la acest drept.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a stabilit că reclamanții sunt salariați ai pârâților, îndeplinind diferite funcții în domeniul administrației publice începând cu luna ianuarie 2004 și în prezent, în temeiul unor contracte individuale de muncă, astfel că fac parte din categoria salariaților civili adică personal contractual care-și desfășoară activitatea în cadrul, deci în domeniul administrației publice.

În aceste condiții, tribunalul a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți să încaseze indemnizația lunară de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 9 decembrie 2005 în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă, constatând îndeplinite cerințele art.13 din Legea nr.138/1999, art.9.2 și art.31.1 din Ordinul MAI nr.491/2003, obligând pârâții să completeze carnetele de muncă ale reclamanților cu privire la acest drept, în baza Decretului nr.3/1976.

Tribunalul a mai reținut că pentru perioada ianuarie 2004-decembrie 2005, acțiunea reclamanților este prescrisă, termenul de 3 ani prevăzut de art.283, alin.1, lit.c din codul muncii împlinindu-se la data de 8 decembrie 2005, astfel că a invocat din oficiu și a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs pârâții (filele 4-7) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că nu li se pot imputa aceste sume.

Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru considerentele care succed:

Potrivit art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe baza de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comanda și gradații, respectiv din salariul de bază.

Ordinul MAI nr.496/2003 prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, personal civil ce cuprinde funcționarii publici și personalul contractual din MAI.

Prin însăși denumirea dată Legii 138/1999, precum și prin prevederile Ordinului nr.496/2003 legiuitorul a exprimat clar intenția ca această indemnizație de dispozitiv să se aplice anumitor categorii de personal, respectiv celor care își desfășoară activitatea în instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.

Ori, reclamanții sunt angajați ca personal contractual ai Primăriei și nu intră în categoria personalului civil la care se referă actele normative de mai sus.

Susținerea că prin recunoașterea acordării indemnizației de dispozitiv nu numai celor care își desfășoară activitatea în cadrul serviciilor de evidență informatizată a persoanei s-ar realiza principiul constituțional al egalității cetățenilor este nejustificată, câtă vreme actele normative care reglementează acest drept nu contravin principiului egalității cetățenilor în fața legii, prevăzut de art.16 din Constituția României și nu pot fi înlocuite, substituite sau extinse cu alte norme care nu au fost avute în vedere de legiuitor ori cu acte normative inaplicabile în cazul dedus judecății.

Nici susținerea că prin Ordinul nr.496/2003 al MAI s-a dispus uniformizarea veniturilor salariale pentru personalul care își desfășoară activitatea sub autoritatea MAI prin comasarea celor două domenii-cel al internelor și cel al administrației publice nu este întemeiată, câtă vreme sintagma" personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației" la care se referă art.9.1 din ordin, este explicitată de art.31.1 în sensul că prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor, astfel că personalul contractual din aparatul de specialitate al primarilor este exclus expres din domeniul de aplicare al acestei prevederi.

Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul și în temeiul art.312 cod pr.civ. va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că rejudecând în fond cauza, va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, menținând restul dispozițiilor acesteia.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâții Primarul și Consiliul local al comunei, județ P, împotriva sentinței civile nr.344 din 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G și -, toți cu domiciliul ales la Primăria, cu sediul în comuna,-, județ P și în consedință:

Modifică în parte sentința sus-menționată și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 15 aprilie 2009.

Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Alexandru Bobincă Simona

--- - - - -- -

fiind pensionat, prezenta

a fost semnată de

președintele instanței

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

3 ex.

2009-05-15

/FA

Trib.P nr-

Președinte:Vera Andrea Popescu
Judecători:Vera Andrea Popescu, Alexandru Bobincă Simona

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 787/2009. Curtea de Apel Ploiesti