Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 796/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 796/R-CM
Ședința publică din 21 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.563 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât, intimații-reclamanți, intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea și intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 02.04.2008, reclamanții, -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați să le plătească sumele de bani reprezentând creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007, la art.1 alin.1, în cele trei etape, respectiv: cu 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007, cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
S-a cerut și citarea în cauză, în calitate de monitor al cauzelor privind discriminarea, a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acțiunii s-a susținut că prin acte normative succesive, respectiv OG nr.6, nr.8, nr.10 și nr.11/2007 au fost prevăzute creșteri salariale ale diferitelor categorii profesionale din sectorul bugetar, excepție făcând doar judecătorii, procurorii și personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea. Prin excluderea acestor categorii de personal reclamanții arată că s-a creat un caz de discriminare care poate fi înlăturat numai prin acordarea creșterilor salariale categoriilor profesionale care au fost exceptate.
Prin adresa nr.21/C/31.07.2007 președintele Consiliului Superior al Magistraturii a solicitat ministrului economiei și finanțelor indexarea anuală a salariului magistraților în raport cu indicele de inflație ca parte a planului de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar aferent anului 2007.
Deși prin Legea nr.47/2007 la art.39 s-a prevăzut că valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele 2, 4 și 5 din Legea nr.50/1996 se majorează cu 4% începând cu data de 1 aprilie 2006 față de nivelul lunii martie 2006, iar prin nr.OG27/2006 la art.36 se menționează că valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele cu nr. de mai sus din același act normativ, respectiv Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, iar prin nr.OG3/2006, începând cu data de 01.02.2006 salariile de bază din sectorul bugetar s-au majorat în două etape, reclamanții arată că salariile magistraților și personalului auxiliar de specialitate nu au fost indexate, rezultând astfel o discriminare în raport cu majorările salariale prevăzute de nr.OG3/2006, discriminare ce contravine Directivei 2000/EC/1978, unde se definește discriminarea directă ca fiind tratamentul diferențiat aplicat unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare.
De altfel, susțin reclamanții, discriminarea a existat în cadrul aceleiași categorii profesionale, deoarece potrivit nr.OG 27/2006 s-a aplicat pe acest an majorarea de 4% și 6% începând cu luna aprilie și, respectiv septembrie 2006, corectarea discriminării a fost, însă, parțială deoarece s-a făcut numai începând cu luna aprilie 2006.
În prezent, prin nr.OG10/2007 majorarea se aplică tuturor categoriilor sociale bugetare, mai puțin magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiilor art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, astfel cum a fost modificată și completată, nr.OG6, nr.8, nr.10 și nr.11/2007, nr.OG3/2006, nr.OUG27/2007, Legea nr.47/2007, Directiva nr.2000/EC/1978, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în lumina dispozițiilor art.1 alin.4 și art.61 din Constituție, art.1 alin.1, art.3 din nr.HG83/2005.
Față de textele de lege invocate, pârâtul a susținut că discriminarea la care fac trimitere reclamanții rezultă din lege și nu din modul cum este interpretată și aplicată aceasta, or, Ministerul Justiției nu are atribuții de legiferare.
Sub un alt aspect s-a susținut prin întâmpinare că prin nr.OG27/2006 s-au acordat judecătorilor creșteri salariale, astfel că, în considerarea principiului separației puterilor în stat, nu este admisibilă acțiunea prin care se tinde la modificarea unor acte normative.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat, de asemenea, întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât între acest minister și reclamanți nu există raporturi de muncă, iar față de reclamanți are calitate de ordonator principal de credite Ministerul Justiției.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.563 din 17 iunie 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea să plătească acestora sumele reprezentând creșteri salariale: 5% începând cu 01.01.2007 față de salariul lunii decembrie 2007, 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul lunii martie 2007, 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul lunii septembrie 2007, indexate cu indicele de inflație.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce celor trei pârâți sumele necesare plăților de mai sus.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, referitor la excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocate a pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, că potrivit dispozițiilor art.7 din nr.HG83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, acest minister este ordonator principal de credite, fiind cel care cuprinde în bugetul propriu veniturile din care poate să acopere cheltuielile privind drepturile salariale ale personalului din justiție.
În raport de drepturile salariale cerute prin acțiune și de dispozițiile legale mai sus menționate, pârâtul Ministerului Justiției poate fi ținut obligat în cauză, având astfel calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor Publice, tribunalul a constatat că nu este întemeiată pentru considerentul că acest pârât a fost chemat în judecată pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare efectuării plăților drepturilor pretinse de reclamanți. Ministerul Economiei și Finanțelor este instituția care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare bugetară și, în această situație, are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei s-a reținut că art.155 din Legea nr.53/2003, act normativ aplicabil și reclamanților, prevede că noțiunea de "salariu" cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Dreptul la salariu este, în accepțiunea Codului muncii și Constituției României, un drept fundamental și principalul drept al salariatului, noțiune generică în cadrul căreia, cu delimitările de rigoare, sunt incluși și reclamanții.
Salariul, indemnizația în speța dedusă judecății, se impune a fi luat în considerare alături de sporurile și adaosurile statuate de legiuitor pentru a nu se ajunge astfel la golirea de sens a acestei noțiuni.
Față de acest aspect, relativ la cererea introductivă de instanță, tribunalul a reținut că prin Ordonanța de Guvern nr.10/2007 au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform art.1 din acest act normativ salariile de bază ale categoriilor menționate se majorează în 3 etape, după cum urmează: cu 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceste creșteri salariale nu au fost acordate și magistraților și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea.
Faptul că aceste categorii au beneficiat de măriri salariale pe parcursul anilor 2006-2007 nu este de natură să justifice neacordarea majorărilor salariale prevăzute prin nr.OG10/2007, deoarece unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii, statuat de art.5 din Codul muncii, este cel al nediscriminării.
Aceasta cu atât mai mult cu cât prin nr.OG27/2006 acestor categorii li s-a aplicat majorarea de 4% și 6% începând cu aprilie și, respectiv septembrie 2006, realizându-se în parte o corectare a discriminării în raport de nr.OG3/2006.
Pe de altă parte, dispozițiile art.4 și 16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării, iar în raport de art.20 din legea fundamentală, art.23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
aplicabile în speță sunt și dispozițiile art.14 din CEDO care reglementează interzicerea discriminării.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele:
1. Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă.
Obligarea de către instanța de fond a pârâților la plata despăgubirilor reprezentând pierderea de salariu, ca urmare a neindexării pe anul 2007 constituie o adăugare la lege, o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești.
Câtă vreme drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, o astfel de cerere nu putea fi soluționată de către instanța de fond, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege nu doar pentru trecut, dar și pentru viitor, a depășit limitele puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare.
2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane ori nereglementarea anumitor drepturi excede cadrului stabilit de nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Dreptul la indexare nu se regăsește printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României și nici nu este prevăzut în legislația aplicabilă în domeniul salarizării judecătorilor și procurorilor, situația în care în mod greșit prima instanță a reținut că acest drept este inclus în dreptul la salariu ocrotit prin art.41 din Constituția României și art.154 din Codul muncii.
3. Hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Astfel, din motivarea instanței de fond nu rezultă considerentele pentru care intimații-reclamanți sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile nr.OG10/2007 și nu de dispozițiile altui act normativ care acordă indexări salariale.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Recursul declarat de pârât este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești se constată că Tribunalul Vâlcea nu a făcut decât să analizeze incidența unor dispoziții legale. Este atributul instanței de judecată să verifice dacă acordarea indexărilor doar pentru anumite categorii de salariați bugetari s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
De altfel, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii (Decizia nr.VI/2007), a statuat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară doar anumitor magistrați (sporul acordat numai judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție) s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.1 din Constituția României, republicată, și cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Apare astfel ca nefondată susținerea pârâtului, în sensul că instanța ar fi depășit atribuțiile judecătorești, intrând în sfera legislativului.
Al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Justiției este de asemenea nefondat.
Prin nr.OG10/2007 au fost acordate creșteri salariale pentru personalul bugetar pe parcursul anului 2007, după cum urmează: 5% începând cu 01.01.2007, 2% începând cu 01.04.2007 și 11% începând cu data de 01.10.2007, toate procentele raportându-se la nivelul lunii anterioare.
Aceste creșteri salariale nu au fost însă acordate și judecătorilor, motivându-se că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale în anii 2006 și 2007.
Art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, iar art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or art.23 din declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă la sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală. În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din codul muncii, în conformitate cu care pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art.1 alin.2 lit.e (i) din nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
recurentul că în speță nu poate fi vorba despre o discriminare, apărare pe care curtea, ca și tribunalul, nu o poate reține.
Trebuie observat în primul rând că nr.OG10/2007 reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 pentru două categorii de personal: 1. personalul bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar; 2. personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Rezultă că actul normativ nu are în vedere categoria magistraților.
Reclamanții se află însă în situații comparabile cu persoanele la care se referă nr.OG10/2007, în sensul că sunt tot persoane salariate de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că nu pot beneficia decât de acele creșteri salariale care le sunt acordate prin acte normative. Aceste creșteri salariale care se acordă anual urmăresc acoperirea inflației pe o anumită perioadă.
Faptul că reclamanții au beneficiat de alte creșteri salariale în anii 2006 și 2007 (creșterea coeficienților de salarizare, sporul de vechime etc.) nu poate fi considerat un scop legitim în sensul art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, de vreme ce, așa cum am arătat, acordarea acelor indexări anuale are ca scop acoperirea inflației, în timp ce prin legile de salarizare a magistraților nu s-a urmărit un astfel de scop. Prin aceste legi de salarizare s-a urmărit într-adevăr creșterea veniturilor salariale ale magistraților (indemnizații), dar aceste legi sunt emise pentru o perioadă îndelungată, deci nu pot anticipa inflația, în timp ce legea de indexare este emisă pe o perioadă determinată, perioadă în care poate fi evaluată inflația.
De altfel, ca urmare a inflației anuale neurmate de indexarea salariilor pentru magistrați, această pretinsă creștere acordată prin legea de salarizare nu mai este una reală.
Mai mult, aceste indexări au fost acordate reclamanților în fiecare an, inclusiv în anul 2008, de la beneficiul acestor creșteri salariale reclamanții fiind excluși numai în anul 2007.
Față de scopul pe care indexările anuale îl au, respectiv acela de acoperire a inflației, ele trebuie acordate tuturor bugetarilor, nu numai unora dintre ei.
În aceste condiții, curtea apreciază ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care se acordă indexarea anuală doar pentru unele categorii de salariați bugetari, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariaților bugetari, creându-se astfel o discriminare între salariații bugetari.
Prin neacordarea acestor creșteri salariale s-a produs o discriminare, fără a se dovedi un scop legitim care să excludă categoria magistraților de la beneficul creșterilor salariale, cu toate că art.2 alin.2 din nr.OUG137/2000 prevede cerința ca criteriile sau practicile discriminatorii să fie justificate de un scop legitim.
C de-al treilea motiv de recurs, referitor la nemotivarea sentinței instanței de fond, este de asemenea nefondat.
În considerentele sentinței civile atacate se arată motivele de fapt și de drept care au dus la admiterea acțiunii reclamanților, cât și considerentele pentru care intimații-reclamanți sunt îndreptățiți la acordarea indexărilor conform nr.OG10/2007, situație în care și acest motiv de recurs urmează a fi respins.
Față de cele arătate, sentința instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.563 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și, pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL PITEȘTI și TRIBUNALUL VÂLCEA și intimatul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./23.04.2009
Jud.fond: /
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
