Drepturi salariale (banesti). Decizia 795/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 795/R-CM
Ședința publică din 21 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-PRIN, împotriva sentinței civile nr.105/F-CM din 20 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-pârâți, intimații-reclamanți reprezentați de Sindicatul A și intimații-pârâți Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea acestora.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 10.03.2008 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții ta, (), (), C, (), G, -, scu, scu, Din -, Schiba, () I, reprezentați de Sindicatul A au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, în prezent Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Argeș și Curtea de APEL PITEȘTI pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.02.2007 și în continuare, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, iar primul dintre pârâți să aloce fondurile necesare plății.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost însă abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
OG nr.83/2000 este o ordonanță ordinară, emisă cu încălcarea dispozițiilor art.144 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, reglementând domenii ce nu pot face decât obiectul legilor organice.
În baza art.41 alin.2 din Constituția României, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, iar în temeiul art.53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune după caz, pentru anumite situații enumerate în text.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății.
Sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de care beneficiau magistrații și personalul auxiliar de specialitate, a fost abrogat, cu încălcarea dispozițiilor art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, precum și ale art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
La stabilirea acestui drept în baza art.47 din Legea nr.50/1996 legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 care prevedeau un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au fost abrogate total și explicit prin nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
De asemenea, a arătat că dispozițiile nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților invocate de reclamanți nu au incidență în cauză atât timp cât art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres și total încă din anul 2000. Nu se poate susține că au fost repuse în vigoare dispozițiile Legii nr.50/1996 întrucât abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv, nefiind admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial, așa cum prevăd dispozițiile art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
În cauză, a formulat întâmpinare și Ministerul Finanțelor Publice, care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia a arătat că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de Legea finanțelor publice nr.500/2002, art.19-35.
Suplimentarea cheltuielilor stabilite prin legea bugetului de stat este o problemă de legiferare.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 25.06.2008, Tribunalul Argeșa dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia spre soluționare Curții de APEL PITEȘTI, având în vedere prevederile art.I alin.1 coroborat cu art.II alin.2 din nr.OUG75/2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin sentința civilă nr.105/F-CM/20.10.2008, Curtea de APEL PITEȘTIa admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, începând cu data de 1 februarie 2007 în continuare și pentru viitor.
A obligat pe pârâta Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă, iar pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a examinat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
S-a arătat în considerentele hotărârii că potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare, etc.
În baza acestor atribuții legate de execuția bugetară, Ministerul Finanțelor Publice dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
Interesul chemării în judecată a direcției județene a finanțelor publice, respectiv considerentul de opozabilitate rezultă din reglementarea plății cheltuielilor bugetare.
Acestea se fac, potrivit pct.4 din Anexa la Ordinul nr.1792/2002 privind aprobarea Normelor emise în baza art.19 lit.d) din Legea nr.500/2002, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate în condițiile legii, prin unitățile de trezorerie și contabilitate publică la care instituția publică își are contul deschis.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții fac parte în prezent din categoria personalului auxiliar de specialitate al Tribunalului Argeș.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale incidente în materie - art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată - Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.XXI/2008 pronunțată în recurs în interesul legii, a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Astfel, s-a arătat în considerentele deciziei, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică astfel reglementat a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, s-a dispus că art.47 se abrogă. Ordonanța a fost aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să abroge Legea nr.50/1996, nici total, nici parțial.
În acest fel, prin emiterea nr.OG83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se dispozițiile art.108 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
A concluzionat că fiind neconstituționale, dispozițiile art.I pct.42 din nr.OG83/2000 își încetează efectele.
Pornind de la interpretarea de mai sus și de la obligativitatea acesteia rezultând din prevederile art.329 alin.3 Cod procedură civilă, instanța a constatat că prevederile Legii nr.50/1996 vizau personalul auxiliar de specialitate al instanțelor, în anexe fiind menționate și salariile agentului procedural și al aprodului.
Funcțiile de agent procedural și aprod sunt considerate conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și în forma inițială a Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Aceasta înseamnă că atât drepturile, cât și obligațiile reglementate prin statut, implicit normele privitoare la salarizare, se aplică, în considerarea specificului funcției, și personalului auxiliar de specialitate. despre prevederile Legii nr.50/1996, republicată - art.47, aplicabile și după apariția nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Ca urmare, instanța a reținut că pretențiile reclamanților privind plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică sunt întemeiate începând cu 1.02.2007 și pentru viitor.
S-a mai făcut aplicarea prevederilor Decretului nr.92/1976 cu privire la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.
Împotriva sentinței au formulat recurs în termen legal pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților.
Primul dintre recurenți a criticat sentința pentru nelegalitate, în sensul că aceasta a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii atunci când nu s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a părții.
Se argumentează motivul de recurs în sensul că între Ministerul Finanțelor Publice și reclamanți nu există nicio obligație de garanție, că cel dintâi este ordonator principal de credite numai pentru angajații săi.
Creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Suplimentarea cheltuielilor stabilite prin legea bugetului de stat este o problemă de legiferare.
În acest sens sunt prevederile art.3 alin.1 pct.48 din nr.HG386/2007 și ale art.19 și 28 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Motivul de recurs invocat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților este cel reglementat de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, potrivit căruia hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Argumentele pe care se sprijină acest motiv de recurs sunt următoarele:
Art.47 din Legea nr.50/1996 care prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în favoarea personalului auxiliar de specialitate a fost abrogat prin art.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Prin decizia nr.21 din 2008 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000.
Din februarie 2007 intrat însă în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nr.OG8/2007, ceea ce înseamnă că pretențiile reclamanților privind acordarea sporului de 50% după data de 01 februarie 2007 sunt nefondate, iar soluția instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Aceasta deoarece prin art.30 din nr.OG8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților nu este fondat.
Reclamanții fac parte din categoria personalului auxiliar al instanțelor judecătorești.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale incidente în materie - art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată - Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.21/2008 pronunțată în recurs în interesul legii, a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Astfel, s-a arătat în considerentele deciziei, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică astfel reglementat a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, s-a dispus că art.47 se abrogă. Ordonanța a fost aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total, nici parțial.
În acest fel, prin emiterea nr.OG83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se dispozițiile art.108 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
Prin interpretarea per a contrario a prevederilor art.147 alin.1 raportat la art.126 alin.1 din Constituție, Curtea a reținut că intră în competența instanțelor judecătorești controlul de constituționalitate al dispozițiilor din ordonanțele care nu mai sunt în vigoare, cum este nr.OG83/2000.
A concluzionat că fiind neconstituționale, dispozițiile art.I pct.42 din nr.OG83/2000 își încetează efectele.
Pornind de la interpretarea de mai sus și de la obligativitatea acesteia rezultând din prevederile art.329 alin.3 Cod procedură civilă, instanța de fond a reținut corect că prevederile Legii nr.50/1996 vizau și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor.
despre prevederile art. 47 din Legea nr.50/1996, republicată, aplicabile și după apariția nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției deoarece nu erau vizate de legiuitor la momentul adoptării acesteia, câtă vreme se considera că textul art.47 a fost abrogat prin ordonanță de guvern emisă anterior.
Rezultă că soluția instanței de fond constând în acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică personalului auxiliar de specialitate și după data de 01.02.2007 este rezultatul aplicării corecte a dispozițiilor legale, astfel că motivul de recurs reglementat de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă nu se regăsește sub acest aspect.
În baza art. 312 pr.civ. recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților va fi respins ca nefondat.
Este fondat recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice pentru următoarele considerente:
S-a arătat corect la judecata fondului că Ministerul Finanțelor Publice întocmește proiectul legii bugetului de stat și pe cel al legii de rectificare a bugetului de stat pe baza și după analiza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
A se vedea în acest sens prevederile art.19 și următoarele din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice cu modificările ulterioare.
Angajarea cheltuielilor se realizează însă în limita bugetelor aprobate prin lege, iar monitorizarea execuției bugetare vizează tocmai respectarea acestor limite și a destinațiilor fondurilor bugetare.
Întrucât în atribuțiile acestui minister nu intră aprobarea propriu-zisă a proiectelor de buget întocmite de ordonatorii principali de credite, în mod greșit instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice în cererea de alocare de fonduri pentru efectuarea plății.
Pentru aceste motive, în temeiul art.304 pct.9 coroborat cu art.312 Cod procedură civilă va fi admis recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și va fi modificată în parte sentința în sensul înlăturării obligării acestui pârât la alocarea fondurilor necesare plății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr.105/F-CM din 20 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că înlătură obligarea acestui pârât la alocarea fondurilor necesare plății.
Menține în rest sentința.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./4 ex./27.04.2009/Jud.fond: /
OPINIE SEPARATĂ
de noi, judecător - -, asupra recursului civil declarat de recurentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr.105/F-CM din 20 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, în sensul respingerii acestuia ca nefondat, pentru cele ce se vor arăta:
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod proc.civilă, a art.304/1 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că și recursul Ministerului Finanțelor Publice este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Critica potrivit cu care acest pârât nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, este nefondată.
În conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al Legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul rectificării bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea și virarea fondurilor necesare ce urmează a fi plătite reclamantei, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Soluția se impune chiar dacă în cauză este vorba de solicitarea reclamantei de a fi obligat angajatorul să-i plătească sume de bani în directă legătură cu executarea contractului individual de muncă încheiat cu părțile în litigiu și mai ales cu referire la unul din elementele esențiale ale acestui contract, salariul/indemnizație datorată de angajator, premisa acțiunii reclamantei fiind încălcarea de către angajator a unui principiu fundamental al dreptului muncii care conferă tuturor salariaților ce prestează o muncă, dreptul la plată egală pentru muncă egală.
În acest context, Ministerul Finanțelor Publice, având calitatea de ordonator principal de credite, are obligația de a dispune toate măsurile ce se impun, inclusiv virarea de credite bugetare pentru asigurarea în bugetele proprii sau ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, impunându-se respingerea și a recursului declarat de acest pârât-chemat în garanție.
Judecător,
- -
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
