Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 813/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.813/CM:
Ședința publică de la 17 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenții - reclamanți:, cu domiciliul procesual ales în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.1364/18.07.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR JUDEȚEAN DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR, cu sediul în T,- și intimații - reclamanți:, -, cu domiciliul procesual ales în T,-, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 11 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.11.2008;i la data de 17.11.2008, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamanții, și, au chemat în judecată Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor T, solicitând obligarea pârâtului la plata în favoarea fiecărui reclamant a îndemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2008 și în continuare pe toată durata pe care își desfășoară activitatea la acesta, cât și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că, au calitatea de angajați în cadrul administrației publice județene T, respectiv Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al județului T, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean
S-a arătat că, potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o
indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din soldă, respectiv din salariul de bază conform art. 1 din Legea nr. 138/1999, dispozițiile acestei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
S-a precizat că Ministerul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 496/28.07.2003 prin care a fost completat ordinul nr. 275/2002, în sensul introducerii pct. 9.2 având conținutul: Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
S-a mai precizat că această completare vizează și pe reclamanții, care își desfășoară activitatea, ca personal civil (în sensul art. 31 pct. 1 din ordinul nr. 275/2002), în domeniul administrației publice.
Au menționat reclamanții că, un motiv în plus pentru care solicită acordarea sporului de dispozitiv este specificul activității pe care o desfășoară (evidența persoanelor) care presupune disponibilitate totală la activitățile cu caracter extraordinar, de urgență și pentru serviciul de permanență pe care îl asigură, în interes public, și structura de personal a serviciului, care conform art. 241alin. 1 din nr.OG 84/2001 este formată din funcționari publici civili și polițiștii detașați, aceștia din urmă fiind deja beneficiari ai sporului de dispozitiv.
În apărare, pârâtul Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor Taf ormulat întâmpinare prin care a arătat că, sporul de dispozitiv solicitat de reclamanți în mod netemeinic și nelegal are ca bază legală art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și Ordinul 496/2003 al ministrului administrației și internelor privind modificarea și completarea Ordinului ministrului de interne nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, cu modificările și completările ulterioare.
A precizat pârâtul că, în mod netemeinic și nelegal reclamanții solicită acordarea acestui spor în calitate de funcționari publici ai administrației publice locale. Apreciază că beneficiarii de drept ai acestui spor sunt doar angajații militari și cei asimilați lor din instituțiile Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Prin sentința civilă nr. 1364 din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din soldă, respectiv din salariul de bază conform art.1 din Legea nr.138/1999.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 138/1999 - "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul
Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit prevederilor art. 47 și 49 din menționata lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art. 1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr. 275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul nr. 496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2. introdus prin Ordinul modificator: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor; personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate s-a constatat că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr.138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Personalul din cadrul pârâtului face parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că Ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților.
În aceste condiții, ministrul administrației și internelor nu avea nicio atribuție în privința salarizării personalului contractual din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul sus menționat nu poate fi aplicat în cazul pârâtului și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr. 138/1999, care nu fac nicio referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală.
Că este așa o demonstrează și denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar și la personalul civil, dar din cadrul acelorași unități (adică a unităților militare) - or, în mod evident, pârâtul nu are personal militar privind salarizarea.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
De asemenea, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece nu există nicio egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în
interiorul dispozitivului, de comunicare - și o instituție publică, în care toate acele reguli nu se aplică.
Împotriva sentinței civile nr. 1364 din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, au declarat recurs reclamanții, și.
În motivarea recursului, recurenții reclamanți au arătat că sporul de dispozitiv solicitat are ca bază legală: Ordinul I nr. 496/2003, nr.OUG 192/2002, Legea nr. 138/1999, Legea nr. 228/2003, nr.OUG 63/2003 și nr.HG 28/1993.
Prezintă relevanță juridică punctele 9.2. și 31.1. din Ordinul nr. 496/2003 conform cărora indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice fără a se face diferență între Administrația publică centrală și locală, iar prin personal civil, astfel cum s-a prevăzut la pct. 31.1. se înțelege atât categoria funcționarilor publici cât și personalul contractual.
Potrivit acestui ordin trebuie să beneficieze de sporul de dispozitiv în procent de 25% calculat la salariul de bază și personalul contractual, fără a se face deosebire între personalul contractual din prefecturi și personalul contractual din aparatul propriu al consiliilor locale și serviciilor subordonate.
Având în vedere că atât funcționarii publici cât și personalul contractual fac parte din categoria personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, se consideră de către recurenți că o interpretare diferită ar veni contradictoriu cu prevederile Constituției României și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Noțiunea de "dispozitiv" presupune faptul că angajații (atât funcționarii publici cât și personalul contractual) trebuie să fie pregătiți să intervină în orice moment, în orice zi a săptămânii, la solicitarea conducătorului unității sau instituției publice pentru rezolvarea problemelor cu caracter de urgență pe care le presupune administrația publică; se impune o interpretare excesivă a textului legal și o interpretare comparativă cu legislația muncii.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondatpentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al județului T, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean
Potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, la punctul 9.2. s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Potrivit punctului 31.1. din același ordin, "prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din ". Tot la acest punct se prevede că personalul civil din beneficiază
de drepturile prevăzute de Legea nr. 138/1999, cu excepția personalului din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, respectiv indemnizația de dispozitiv.
În conformitate cu definiția dată de punctul 3.1. din acest ordin prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din
Acest ordin reprezintă o normă metodologică de punere în aplicare a legii, neputând modifica legea.
Prin acest ordin nu s-a adus o modificare a legii, în sensul ca toți angajații administrației publice să beneficieze de această indemnizație, ci a fost precizat faptul că și salariații din cadrul administrației publice care au fost comasați în cadrul Ministerului Administrației și Internelor să beneficieze de această indemnizație.
Reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul Serviciului Public comunitar de Evidență a Persoanelor al județului T, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean T și nu în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Salariații din cadrul Serviciului Public comunitar de Evidență a Persoanelor al județului T, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean T, nu fac parte din categoria personalului civil la care face referire Ordinul, salarizarea acestora fiind reglementată prin acte normative cu caracter special.
Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor nu se poate aplica și altor persoane decât celor expres enumerate, în caz contrar, prin extinderea beneficiarilor, ar însemna să se admită posibilitatea acordării unor indemnizații prin acte normative cu putere inferioară legii.
Sporul de dispozitiv se încadrează între sporurile pentru misiune permanentă, în sensul că persoana care beneficiază de plata acestui spor se află în dispozitiv, în regim comandat, adică se află în permanență la dispoziția unității, fiind obligată să intervină ori de câte ori este nevoie, la orice oră din zi și din noapte.
Acordarea indemnizației de dispozitiv presupune practic disponibilitatea totală a acestor salariați de a participa, dincolo de durata normală a programului de lucru, la activități ale administrației publice care are caracter extraordinar și pentru serviciul de permanență pe care îl asigură în interes public.
În cauză, nu poate fi reținută o încălcare a prevederilor art. 16 din Constituția României și din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât nu există o comparabilitate între reclamanți și ceilalți salariați cărora li se acordă sporul de dispozitiv.
Principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituție, nu înseamnă o uniformitate așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării este constantă și recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențieri.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de reclamanții,, cu domiciliul procesual ales în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1364/18.07.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârâtSERVICIUL PUBLIC COMUNITAR JUDEȚEAN DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR, cu sediul în T,-, județul T și intimații reclamanți, -,, cu domiciliul procesual ales în T,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu medical
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează.
Grefier șef secție,
Jud. fond - Șt.,
Red. dec. jud. -/17.12.2008
gref.
2 ex./22.12.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman, Mariana Bădulescu
