Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 815/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.815/CM:
Ședința publică de la 17 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenții - reclamanți: -, G, prin SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ DE STAT, grupa sindicală a salariaților din Primăria comunei B, județul T, cu domiciliul ales la sediul Primăriei comunei B,-, jud. T, împotriva sentinței civile nr.1937/03.09.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în contradictoriu cu intimații - pârâți: COMUNA - prin primar, cu sediul în comuna B,- jud. T și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, jud. T, cu sediul în B,- jud.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 11, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.11.2008 și la data de 17.11.2008, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Curtea cu privire la recursul civil de față;
-, G, prin Sindicatul Salariaților din Administrația Publică Locală de Stat T au declarat recurs la 26 septembrie 2008 împotriva sentinței civile nr.1937/05.09.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt;
Reclamanții -, G, prin Sindicatul salariaților din administrația publică locală de stat T, grupa sindicală a salariaților din Primăria comunei B, județul T, au chemat în judecată comuna B prin Primar și Consiliul local al comunei B, județul T, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești, reprezentând indemnizația de dispozitiv, aferentă perioadei 1 iulie 2005 - iulie 2008, sume actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății și de asemenea obligarea pârâtei la alocarea în continuare a indemnizației de dispozitiv, începând cu luna august 2008.
În motivare s-a arătat că, sunt angajați ai primăriei comunei B, județul T, având calitatea de personal contractual.
S-a mai arătat că, prin Ordinul nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor s-a completat și modificat Ordinul Ministrului de Interne nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne.
Conform punctului 9.2 din Ordinul nr.496/2003 "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Astfel, conform acestui ordin, trebuie să beneficieze de indemnizația de dispozitiv de 25%, calculată la salariul de bază, nu numai personalul din prefecturi, ci și personalul din aparatul de specialitate al primarului.
Au menționat reclamanții că, interpretarea prevederilor Ordinului nr.496/2003, în sensul că nu se aplică decât personalului din prefecturi, conduce la o gravă diferențiere în rândul funcționarilor, diferențiere care încalcă drepturile fundamentale ale cetățenilor, prevăzute în Constituție, în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
S-a precizat că, pentru acordarea sporului de dispozitiv tuturor categoriilor de personal și nu numai personalului prefecturilor se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, ținând seama că toți desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe Ordinul ministrului administrației și internelor nr.496/2003, Legea nr.138/1999, OUG nr.192/2002 aprobată prin Legea nr.228/2003, OUG nr.63/2003, HG nr.281/1993, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Cartea Europeană a autonomiei locale, OUG nr.30/2007, Legea nr.188/1999, OUG nr.92/2004.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că Ordinul nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor prin care s-a completat și modificat Ordinul Ministrului de Interne nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne privește, în forma sa inițială, salarizarea personalului militar și civil din cadrul Ministerului d e Interne.
S-a menționat că, modificarea survenită prin ordinul susmenționat la art.II pct.9.2 se aplică numai prefecturilor nu și consiliilor locale.
Prin sentința civilă nr.1937/5 septembrie 2008 s-a respins cererea în totalitate, ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Ordinul Ministrului de Interne nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne a fost modificat și completat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, după constituirea noului minister.
Conform art.1 din Legea nr.138/1999 "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit art.47 și 49 din Legea nr.138/1999, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministrului de Interne nr.275 din 5.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr.496/28.07.2003.
Conform pct.9.2, "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate s-a constatat că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr.138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prev. în art.1 din Legea nr.138/1999.
Ori, personalul din cadrul pârâtului face parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că ordinul invocat nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților.
Punctul VI al ordinului arată că măsuri de aplicare a ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Rezultă că nu există nicio legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr.215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
Având în vedere că ordinul sus menționat nu poate fi aplicat în cazul pârâtului și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr.138/1999, care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală și, întrucât chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil, instanța a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv, aferentă perioadei 1 iulie 2005 - iulie 2005.
Nefondat este și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la alocarea în continuare a indemnizației de dispozitiv, începând cu luna august 2008.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Art. 304 pct.9 Cod proc.civ.: " hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Prin Ordinul nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor s-a completat și modificat Ordinul Ministrului de Interne nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne.
În cauză sunt relevante punctele nr.9.2 și 31.1 din ordin, la emiterea căruia a fost avută în vedere Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, OUG nr.192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, aprobată prin Legea nr.228/2003, OUG nr.63/2003 și HG nr.281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare.
Conform punctului 9.2 din Ordinul nr.496/2003 "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Astfel, conform acestui ordin, trebuie să beneficieze de indemnizația de dispozitiv de 25% calculată la salariul de bază, nu numai personalul din prefecturi, ci și personalul din aparatul propriu al consiliilor locale.
Se specifică în ordin că personalul civil din administrația publică beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din legea nr.138/1999, deci de indemnizația de dispozitiv și nu beneficiază de celelalte drepturi prevăzute de lege.
Art. 13 din legea nr.138/1999 reglementează tocmai acest drept salarial, drept de care beneficiază, alături de salariații din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în calitate de lucrători în administrația publică, personalul din Agenția Națională a funcționarilor Publici, din prefecturi, din cadrul mai multor consilii locale și județene din țară în raport de gradul de susținere a efortului financiar pe care-l presupune acordarea acestui drept.
O astfel de interpretare a acestui text de lege vine în contradicție cu prevederile din Constituția României, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu dispozițiile din Cartea Europeană a autonomiei locale.
Interpretarea prevederilor Ordinului nr.496/2003, în sensul că nu se aplică decât personalului din prefecturi, conduce la o gravă diferențiere în rândul funcționarilor publici,diferențiere care încalcă drepturile fundamentale ale cetățenilor, prevăzute în Constituție, în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și creează o situație care contrazice prevederile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public.
Constituția României tratează în cap.V - " Administrația publică" atât administrația publică centrală cât și administrația publică locală și instituția prefectului, ceea ce creează premisa unui regim unitar de reglementare.
Ori, conform art. 16 alin.1 din Constituția României: " cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
În art. 14 din "Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale" se consacră principiul nediscriminării, în art. 17 se prevede interzicerea abuzului de drept.
Legea nr.188/1999 reglementează un singur statut al funcționarului public, adică aceleași drepturi și obligații ale funcționarului public, fără deosebire, raportat la instituție.
A acorda indemnizația de dispozitiv numai personalului prefecturilor ar conduce la o gravă diferențiere în rândul funcționarilor publici din prefecturi și cei din consiliile locale, deși ambele categorii sunt salarizate în baza acelorași acte normative, beneficiind de aceleași drepturi salariale, grile, sporuri, premii.
Un alt act normativ care duce la argumente în sprijinul legalității măsurii acordării indemnizației de dispozitiv și personalului din aparatul de specialitate al consiliilor locale și nu numai prefecturilor, îl reprezintă și OUG nr.92/2004 care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005.
Prin acordarea sporului de dispozitiv tuturor categoriilor de personal și nu numai personalului prefecturilor se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, ținând seama că toți desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
La 29 octombrie 2008 formulat întâmpinare Primăria Comunei B, care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, învederând în esență următoarele:
Potrivit art. 9 alin.4 din OUG nr.63/2003 prin care s-a înființat Ministerul Administrației și Internelor, în exercitarea atribuțiilor legale,ministrul administrației și internelor emite ordine și instrucțiuni cu caracter normativ sau individual.
Ordinul nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor prin care s-a completat și modificat Ordinul Ministrului de Interne nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, privește, în forma sa inițială, salarizarea personalului militar și civil din cadrul Ministerului d e Interne.
Modificarea survenită, prin ordinul sus - menționat, la art. II pct.9.2 se aplică numai prefecturilor, nu și consiliilor județene.
Conform prevederilor art. 13 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului din aceste instituții: "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de merit indemnizația de comandă și gradații, respectiv salariul de bază".
Neacordarea indemnizației de dispozitiv nu se datorează unui act administrativ al conducerii Primăriei comunei B, județul T, ci voinței legiuitorului care a înțeles să aplice aceste prevederi numai la nivelul prefecturilor.
Consideră pârâta că nu poate fi vorba de încălcarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor, și nici de o diferențiere în rândul funcționarilor publici.
Recursul nu este fondatși va fi respins pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Indemnizația de dispozitiv ca drept salariat a fost prevăzută în legislație prin art.13 din Legea nr.138/1999 al cărui obiect de reglementare îl constituie salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
În temeiul art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, Ministerul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr.496/28.07.2003, ordin care a modificat și completat Ordinul Ministrului de interne nr.275/2002.
Obiectul de reglementare al acestui act normativ îl constituie salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne.
Pentru a nu lăsa loc de interpretări Ordinul Ministerului mai sus arătat definește la pct.31.1 noțiunea de "personal civil", astfel:
"Prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractul din Ministerul Administrației și internelor".
Drept urmare, indemnizația de dispozitiv se acordă numai acestei categorii de personal din Ministerul Administrației și Internelor, nu și celor din administrația publică ce nu au fost avute în vedere de legiuitor.
De altfel și art.47 din Legea nr.138/1999, se arată în mod explicit: "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prev. la art.1 (Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de telecomunicații speciale și Ministerului Justiției), beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege.
Or, personalul civil, salariați ai Primăriilor nu figurează printre categoriile de instituții indicate de legiuitor cu titlu enumerativ și nu exemplificativ în cuprinsul art.1 din lege al cărui obiect de reglementare l-am arătat la începutul considerentelor.
În aceste condiții extinderea aplicării acestor drepturi salariale unor categorii de persoane ce nu a fost avută în vedere de parlament prin adoptarea Legii nr. 138/1999 este de nepermis.
Toate alegațiile recurenților prin motivele de recurs referitoare la aplicarea discriminatorie a acestui act normativ nu pot determina reformarea sentințelor atacate din această perspectivă.
În adoptarea acestei soluției avem în vedere următoarele considerente:
Art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului consacră principiul nediscriminării. În termeni asemănători pricipiul nediscriminării este recunoscut de art. 2 din Pactul Internațional privitor la drepturile civile și politice precum și în art. 16 (1) din Constituția României.
Pentru a fi vorba de discriminare, situațiile în discuție trebuie să fie comparabile, situația de fapt fiind diferită.
Diferența de tratament devine discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, numai atunci când autoritățile statale "introduc distincții între situații analoage și comparabile", fără ca acestea să se bazeze pe "o justificare rezonabilă și obiectivă".
După cum a decis în mod constant instanța europeană, dacă acest text oferă o protecție împotriva oricărei discriminări în exercițiul drepturilor și libertăților pe care convenția le garantează, orice diferență de tratament nu semnifică, în mod automat, încălcarea sa. Pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoana plasată în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nicio justificare obiectivă sau rezonabilă, statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice disfuncțiile de tratament juridic aplicate.
Îndemnizația de dispozitiv prevăzută de Legea nr. 138/1999 se acordă unei anumite categorii de personal civil care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Rezultă așadar că distincția făcută de legiuitor își găsește o justificare obiectivă și rezonabilă, aceste categorii de personal neaflându-se într-o situație analoagă cu personalul contractual din administrația publică locală, acești din urmă salariați nefiind la dispoziția angajatorului ci desfășurându-și programul de muncă conform fișei postului, iar în eventualitatea prestării de ore suplimentare acestea se plătesc conform dispozițiilor Codului Muncii.
Nu analizăm aici modalitatea în care personalul prefecturilor cu statut de funcționari publici au devenit beneficiarii acestui drept de natură salarială întrucât excede obiectului analizei, această chestiune, drepturile salariale primite de funcționarii publici, putând face obiectul judecății în fața instanțelor de contencios administrativ și nu a instanțelor de dreptul muncii.
Pe cale de consecință Curtea găsind toate criticile neîntemeiate va respinge recursul în baza art. 312.pr.civ. însușindu-și, totodată, considerentele instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții - reclamanți: -, G, prin SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ DE STAT, grupa sindicală a salariaților din Primăria comunei B, județul T, cu domiciliul ales la sediul Primăriei comunei B,-, jud. T, împotriva sentinței civile nr.1937/03.09.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în contradictoriu cu intimații - pârâți: COMUNA - prin primar, cu sediul în comuna B,- jud. T și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, jud. T, cu sediul în B,- jud. T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Ptr.Grefier,
- -
aflată în, semnează
cf. art. 261 (2) pr.civ.
Grefier
Jud. fond -
red.dec.jud.-/27.11.2008
tehnored.gref./2ex./24.12.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman, Mariana Bădulescu
