Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 8323/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8323
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul V împotriva sentinței civile nr. 591 din 06 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Colegiul Tehnic " ", Inspectoratul Școlar Județean M, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat G pentru recurentul reclamant V, consilier juridic pentru intimatul pârât Inspectoratul Școlar Județean M, lipsind intimatul pârât Colegiul Tehnic " ".
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat G, pentru recurentul reclamant V, a dezvoltat oral motivele de recurs invocate în scris, arătând că cererea de recurs vizează și încheierea de ședință din 22.11.2007 sub aspectul numirii expertului, fiind încălcate dispozițiile art.202 cod pr.civilă. A mai susținut că expertul nu a făcut dovada înștiințării părților cu privire la data și ora culegerii datelor, iar instanța de judecată a pronunțat o hotărâre bazată pe un raport de expertiză nul. A pus concluzii de admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecarea cauzei.
Reprezentantul intimatului pârât Inspectoratul Școlar Județean M, consilier juridic, a susținut motivele din întâmpinarea scrisă, invocând lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât și a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale - sub nr.9008/101/15.10.2007, reclamantul a chemat în judecată Colegiul Tehnic " " DTS și Inspectoratul Școlar Județean M, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să-i plătească, pe ultimii 3 ani anteriori solicitării, drepturi salariale constând în: diferențele la sporul de vechime, calculat la salariul de bază, care trebuie înțeles ca ultim salariu de bază după calcularea și adăugarea celorlalte sporuri "în scară"; adaosul de 1/25, prevăzut de art.50 alin.1 și 2, în sensul aplicării unei creșteri a coeficientului de ierarhizare cuvenit, potrivit tranșei de vechime în care se încadrează, cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare cuvenit pentru tranșa anterioară de vechime.
A arătat că, având o nemulțumire cu privire la modul în care unitatea de învățământ a calculat și acordat sumele pentru plata drepturilor salariale prevăzute de OUG 17/2006 (2001-2004), solicită recalcularea acestor sume și acordarea diferențelor rezultate.
Totodată a solicitat recalcularea valorii orelor suplimentare la care a avut dreptul, precum și a celorlalte drepturi bănești.
A mai solicitat actualizarea acestor sume până la data plății efective și acordarea cheltuielilor de judecată.
A motivat că calitatea de profesor titular, grad didactic I, cu o vechime în învățământ de peste 31 de ani.
A arătat că pentru a calcula corect suma ce reprezintă salariul de bază este necesar a se recalcula toate sporurile, prin aplicarea modului de calcul în scară (spor la spor).
A mai arătat că prin art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 s-au instituit, pe lângă tranșele de vechime existente, încă trei tranșe suplimentare, ce se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani vechime în învățământ, aceste tranșe influențând modalitatea de acordare a drepturilor salariale cuvenite întrucât coeficientul de multiplicare aplicat la stabilirea salariului crește.
Reclamantul a mai precizat că pentru recalcularea orelor suplimentare se va folosi procentul de 1/64 prevăzut de OG 4/2006 și nu trebuie avute în vedere prevederile Ordinului nr. 2409/2004, care a fost anulat prin Decizia 4188/2005 a ÎCCJ.
A mai arătat că OUG 17/2006, cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat se referă la drepturile salariale la care face referire OUG 17/2006, care nu sunt enumerate "expressis verbis" dar din metodologia de calcul aplicabilă prin Ordinul ministrului educației și cercetării nr.3351/02.03.2006 se observă că aceste drepturi salariale sunt cele ce rezultă din recalcularea sporurilor în sistemul "spor la spor" și drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, în care sunt cuprinse și alte drepturi salariale. Art. 4 din OUG 17/2006 arată că pentru personalul didactic care are hotărâri judecătorești definitive privind acordarea diferențelor salariale pentru perioade mai scurte decât 2001-2004, plata diferențelor salariale pentru perioada necuprinsă în aceste hotărâri se face eșalonat în funcție de numărul de luni aferente acestei perioade.
Deși legal citate, pârâtele nu s-au prezentat și nu au formulat întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu expertiză contabilă, efectuată de expert (filele 41-47 dosar).
Prin sentința nr.591 din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Tr.S, str. - de la nr.58, -.5.12, jud.M împotriva pârâtului Colegiul Tehnic " " cu sediul în Tr.S,-, jud.
A fost obligat pârâtul Colegiul Tehnic " " la plata către reclamantă a sumei de 2.961 lei reprezentând diferențe drepturi salariale nete pe perioada octombrie 2004 - decembrie 2007, actualizată cu rata inflației până în luna februarie 2008 și la 1.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean M, cu sediul în Tr.S,-, jud.
S-a reținut că reclamantul, în perioada octombrie 2004 - decembrie 2007 este profesor titular, desfășurându-și activitatea ca profesor de educație fizică și sport la Colegiul Tehnic " ", iar conform adeverinței nr.3745/12.10.2007 se încadrează în intervalul de vechime 30-35 ani începând cu data de 1 2006.
Potrivit art.8(1) din Normele Metodologice, pentru finanțarea învățământului preuniversitar, unitățile școlare, ce au personalitate juridică de altfel, au obligația de a întocmi bugetul propriu, buget ce, însoțit de note de fundamentare, se înaintează Consiliului Local.
Potrivit art.9 alin.3 din aceleași norme, bugetul unităților școlare se întocmește în faza de elaborare a bugetului local și se aprobă odată cu aprobarea bugetelor locale.
În consecință, unitățile școlare sunt instituțiile ce stabilesc drepturile salariale cuvenite cadrelor didactice, ele întocmind și state de plată în acest sens.
Pentru aceste motive instanța a constatat că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se face exclusiv din bugetele consiliilor locale, la propunerea unității de învățământ și în baza legii, și nu de către Inspectoratul Școlar Județean, astfel urmează să constate lipsa calității procesuale pasive a M și să respingă acțiunea față de pârâtul
Cu privire la fondul pretențiilor, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază, toate aceste sporuri având aplicabilitate în speță, respectiv reclamantei.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, rezultă că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Totodată, în conformitate cu art.42-47 din Legea nr.128/1997, este reglementată norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, în sensul că ea reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților enunțate mai sus, legiuitorul nediferențiind norma didactică a profesorilor de cea a învățătorilor.
Art.45 alin.1 din aceeași lege prevede pentru personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și grad didactic I reducerea normei didactice cu două ore pe săptămână fără reducerea salariului.
Cum legiuitorul nu diferențiază aplicarea acestor norme pentru diferite categorii de personal didactic din învățământul pre-universitar, nici instanța de judecată nu poate efectua această diferențiere.
Prin art.50 alin.1 din Legea 128/1997, s-au instituit, pe lângă tranșele de vechime deja existente, încă 3 tranșe suplimentare, ce se acordă la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Aceste 3 tranșe de vechime influențează modalitatea de acordare a drepturilor salariale cuvenite cadrului didactic, întrucât coeficientul de multiplicare aplicat la stabilirea salariului, crește în funcție de vechimea în învățământ a solicitantului.
Acest coeficient este stabilit prin lege și constituie baza de calcul pentru stabilirea drepturilor salariale cuvenite cadrului didactic.
Pe lângă acest coeficient mărit, acordat prin art.50 alin.1 și stabilit prin anexa 2 la Legea 128/1997, art.50 alin.2 arată că, la determinarea coeficientului de ierarhizare, și nu a coeficientului de multiplicare prevăzut de anexă, pentru fiecare din tranșele de vechime suplimentare instituite de alin.1, se acordă o creștere de 1/25 față de coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Astfel, pentru cadrele didactice cu o vechime de 30,35 și peste 40 de ani în învățământ se acordă un plus de 1/25 din coeficientul de ierarhizare de care a beneficiat anterior, acest plus urmând a se adăuga la coeficientul de ierarhizare cuvenit pentru tranșa de vechime superioară.
Așadar, această creștere de 1/25 prevăzută de art.50 alin.2 se acordă suplimentar pentru determinarea bazei drepturilor salariale cuvenite, calculate așa cum s-a dezvoltat anterior, bază de care cadrul didactic beneficiază până la trecerea la o treaptă superioară de vechime, modificată doar de eventualele creșteri ale valorii de multiplicare.
Deci, legiuitorul a instituit prin acest alineat, o creștere suplimentară a drepturilor salariale.
Raportul de expertiză contabilă, efectuat în cauză, a stabilit că în perioada octombrie 2004 - 31 decembrie 2007, reclamantul a beneficiat de salariul de bază al funcției didactice; gradație de merit în procent de 20% în intervalul octombrie 2004-aprilie 2007 și în procent de 25% în intervalul mai 2007 - decembrie 2007; indemnizație pentru funcția de diriginte, de 10%; spor de vechime în muncă de 25%; premiere lunară; premiere anuală (al 13-lea salariu); plata cu ora.
Pentru aceeași perioadă reclamantul nu a beneficiat de sporul suplimentar de 1/25 din coeficientul de ierarhizare inferior la intrarea în intervalul de vechime 30-35 ani începând cu 1 2006 și de recalcularea orelor în sistemul "plata cu ora".
Raportul de expertiză contabilă a arătat că sporul suplimentar de vechime, prin creșterea coeficientului de ierarhizare de 1/25 nu a fost calculat de angajator, expertul procedând la calcularea sporului suplimentar, prin creșterea coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime și a recalculat plata cu ora în conformitate cu Ordinul nr.3351/2006, Ordinul nr.3541/2006 și Ordinul nr.1350/2007 pentru perioada octombrie 2004 - decembrie 2007 și premierea anuală (al 13-lea salariu).
Față de cele arătate, raportul de expertiză contabilă a arătat că diferența drepturilor salariale nete, calculate pentru perioada octombrie 2004 - decembrie 2007, este în cuantum de 2.637 lei.
În ceea ce privește aplicarea prevederilor OUG nr.17/2006, s-a reținut că pârâtul Colegiul Tehnic " " a calculat diferențele salariale reprezentând sporul de fidelitate de 15% și sporul de stres de 24%, ca spor la spor și plata cu ora începând cu 1 octombrie 2001, actualizat aceste sume cu indicele de inflație, rezultând o sumă totală în cuantum de 4.651 lei, restituirea făcându-se lunar pe ștatul de plată. Faptul că la data de 1 2006 reclamantul a realizat vechimea în învățământ de 30 de ani, demonstrează că acesta nu avea dreptul la adaosul suplimentar de 1/25 la aceste diferențe plătite de angajator, de altfel acesta necalculând acest spor.
Diferența netă de 2.637 lei a fost supusă operațiunii de actualizare pe perioada octombrie 2004 - februarie 2008, în funcție de indicele de inflație, rezultând de plată către reclamant a sumei totale, actualizate, în cuantum de 2.961 lei.
Față de cele arătate instanța a constatat că reclamantului i se cuvine suma netă de 2.961 lei, actualizată la luna februarie 2008.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, recursul fiind promovat și împotriva încheierii din 22.11.2007 pronunțată în aceeași cauză.
Se arată de către recurent că la primul termen de judecată s-a solicitat efectuarea unei expertize tehnice contabilă, fiind solicitați experții sau.
Instanța a încuviințat expertiza solicitată și fără a dispune numirea experților solicitați și fără a înainta adresă către biroul de expertiză pentru numirea experților și fără ca partea adversă să fie prezentă a hotărât ca expertiza să fie efectuată de un expert terț în conformitate cu dispoz.art.202 alin.1 Cod pr. civilă, expert ce a întocmit expertiza contabilă solicitată.
Deși, recurentul s-a opus la procedeul ales de către instanță, instanța a respins obiecțiunile formulate de către acesta, pronunțând hotărârea atacată, fiind astfel încălcate dispozițiile art.201,202 Cod pr.civilă, expertiza efectuată fiind nultă.
Analizând motivele de recurs cât și hotărârea instanței de fond se constată că recursul este fondat astfel încât în temeiul art.312 Cod pr.civilă urmează a-l admite, va casa hotărârea primei instanțe și va reține cauza spre rejudecare în fond.
Motivele invocate de către recurent în calea de atac promovată sunt întemeiate, la desemnarea expertului prima instanță încălcând normele imperative astfel cum sunt ele prevăzute de art.201 și urm. Cod pr.civilă.
Art.202 alin.1 Cod pr.civilă recunoaște numai două modalități de desemnare a experților, prin acordul părților fie prin tragerea la sorți, de către instanță atunci când părțile nu se înțeleg.
Or, din analiza dosarului de fond se observă că instanța a desemnat expertul cauzei printr-o altă modalitate decât, cele prevăzute de lege, a desemnat expertul cauzei prin libera alegere a judecătorului, apreciind în mod eronat că judecătorul poate desemna expertul din oficiu potrivit art.201 Cod pr.civilă.
Sintagma folosită de art.201 Cod pr.civilă potrivit căreia " când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, 1 sau 3 experți", semnifică faptul că expertiza poate fi dispusă la cererea părților sau, în condițiile art.129 alin.5 Cod pr.civilă, de instanță din oficiu chiar dacă părțile se împotrivesc.
Constatând astfel că actul procedural, expertiza efectuată în cauză, este lovit de nulitate absolută, nulitatea acestuia atrăgând și nulitatea actelor ulterior săvârșite de către instanță, hotărârea primei instanțe fiind afectată de această sancțiune, în conformitate cu art.106 Cod pr.civilă,urmează a fi casată în totalitate, Curtea procedând la rejudecarea în fond a cauzei, în conformitate cu dispozițiile artr.312 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul V împotriva sentinței civile nr. 591 din 06 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Colegiul Tehnic " ", Inspectoratul Școlar Județean
Casează sentința și reține cauza spre rejudecare în fond.
Stabilește termen de judecată la data de 30 oct.2008.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -, - - -, -,
Grefier,
Red.-
Tehn.2 ex
20.10.2008
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Tamara Carmen Bunoiu, Cristina
