Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 855/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6966/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.855/
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant Sindicatul Liber din cadrul Administrației Domeniului P de pe lângă Primăria A reprezentant al salariaților membrii de din cadrul Serviciului P de Colectare, Transport, Deșeuri Municipale A, împotriva sentinței civile nr. 2087 din 07 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal -Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Instituția primarului, Consiliul Local al Municipiului A, Serviciul P de Colectare, Transport, Deșeuri Municipale A, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant Sindicatul Liber din cadrul Administrației Domeniului P de pe lângă Primăria A reprezentant al salariaților membrii de din cadrul Serviciului P de Colectare, Transport, Deșeuri Municipale A, prin reprezentant, cu împuternicire atașată la fila 17 dosar, lipsind intimații pârâți Instituția primarului, Consiliul Local al Municipiului A, Serviciul P de Colectare, Transport, Deșeuri Municipale
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul pârât Serviciul P de Colectare, Transport, Deșeuri Municipale A, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 22.01.2009.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentului reclamant Sindicatul Liber din cadrul Administrației Domeniului P de pe lângă Primăria A reprezentant al salariaților membrii de din cadrul Serviciului P de Colectare, Transport, Deșeuri Municipale A, depune la dosar practică judiciară și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.2087 din 07.05.2008, pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios - Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus respingerea ca nefondată a acțiunii formulată de reclamantul Sindicatul Liber din cadrul Administrației Domeniului P de pe Lângă Primăria A cu privire la acordarea drepturilor bănești, reprezentând prima de concediu pentru anii 2004-2007 actualizate cu indicele de inflație și indemnizația de dispozitiv în procent de 25% actualizată cu indicele de inflație.
Pentru pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin contractele colective de muncă la nivel național și de ramură gospodărire comunală s-a prevăzut posibilitatea acordării primei de vacanță tuturor angajaților, dacă angajatorul dispune de resurse economico-financiare pentru plata acestui drept.
Tribunalul a reținut că reclamantul nu a depus contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, însă pârâții afirmă că acesta nu cuprinde dispoziții care să prevadă acordarea primei de vacanță.
Cu privire la indemnizația de dispozitiv, pârâții au arătat că aceasta se acordă doar personalului din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și nu se acordă personalului din cadrul administrației publice locale.
Tribunalul reține că în ceea ce privește prima de vacanță, se reține că pentru perioada 2004-2007 nu s-a prevăzut acordarea primei de vacanță personalului contractual din cadrul pârâților nici prin acte normative care reglementează condițiile de salarizare ale reclamanților și nici prin contracte colective de muncă încheiate la nivel de unitate.
A mai reținut Tribunalul că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din CEDO privind interzicerea discriminării, că diferența de tratament devine discriminatorie, în sensul art.14, doar atunci când autoritățile statale induc distincții analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
S-a considerat că acordarea s-au neacordarea primei de vacanță este o opțiune a legiuitorului și nu poate aprecia că prin aceasta se aduce atingere principiului egalității în drepturi și al nediscriminării, de vreme ce nu se instituie vreo discriminare între persoane aflate în situații comparabile.
Cu privire la indemnizația de dispozitiv se reține că reclamanții sunt salariați ai Serviciului P de Colectare, Transport, Deșeuri municipale A, din cadrul Administrației Domeniului P de pe lângă Primăria A și consideră că în baza Ordinului 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor li se cuvine sporul de dispozitiv în procent de 25% lunar din salariul de bază.
Tribunalul a mai reținut că prin OUG nr.30/2007 privind unificarea ministerelor s-a prevăzut expres instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale ce fac parte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative fără ca prin aceasta să se regăsească "Administrația Pă locală" așa cum este definită de Constituția României.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul-reclamant prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii.
Prima critică a sentinței recurate se întemeiază pe faptul că prin art.59 alin. 3 din CCM la nivel național din 31.01.2005, art.71 alin. 3 din CCM la nivelul ramurii de gospodărie comunală, locative și transporturi locale pe anii 2005-2006, art. 59 alin. 3 și 4 din CCM unic la nivel național pe anii 2007-2010, art.71 alin.3 din CCM la nivel de ramură pe anii 2007-2010, salariații au dreptul la acordarea primelor de vacanță, iar potrivit art.241 alin.1 lit. d) din CM "clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul CCM la nivel național.
Consideră recurentul că greșit a stabilit instanța de fond că nu s-a făcut dovada negocierii unor asemenea drepturi, deoarece la dosarul cauzei sunt depuse contracte colective de muncă, iar potrivit art.287 CM sarcina probei aparține angajatorului.
Recurentul a invocat de asemenea dispozițiile art.1 alin.2 lit. e din Legea nr.137/2000, s-a consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor fiind garantate în exercitarea drepturilor economice.
Dreptul la prima de concediu este un drept fundamental care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și ca atare, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art.53 din Constituție.
Cu privire capătul de cerere privind acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază, recurentul-reclamant susține că prin art. II pct. 9.2 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2003, ce reglementează acordarea indemnizației de dispozitiv extinde domeniul de aplicare privind beneficiarii acestei indemnizații și asupra "personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", prin personal civil înțelegându-se "funcționarii publici și personalul contractual din cadrul MAI conform art.47 din Legea nr.138/1999.
Recurentul susține că este vădit eronată interpretarea instanței de fond,cum că Ordinul nr.496/2003 nu se aplică instituțiilor din administrația publică locală, pentru ca actul normativ precitat nu face nici o distincție în acest sens.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nici nu au depus concluzii scrise.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art.3041proc. civ. Curtea constată că recursul este nefundat și urmează a fi respins ca atare.
Astfel cu privire la critica sentinței prin care a fost respins capătul de cerere privind acordarea primei de vacanță, Curtea constată că membrii ului recurent sunt personal contractual și față de funcționarii publicii nu au reglementat prin Legea nr.188/1999 dreptul la prima de vacanță.
De asemenea dreptul la prima de vacanță nu a fost reglementat nici prin Contractul Colectiv de Muncă încheiat între Serviciul P de Colectare, Transport, Deșeuri Municipale A în calitate de angajator ș reprezentanți ai Sindicatului Liber
În ceea ce privește prevederea din Contractele Colective de muncă la nivel național cu privire la prima de concediu, Curtea constată că această prevedere este prevăzută doar ca o posibilitate și nu o obligație, pe de o parte, iar pe de altă parte având în vedere calitate de personal contractual ce își desfășoară activitatea în domeniul public unde salarizarea și acordarea de drepturi sau prime și indemnizații se face din resurse publice este necesar să fie prevăzute în mod expres acordarea acestor în legea salarizării pentru a putea avea finanțare, altfel prima de vacanță în cauză rămâne doar o vocație ce poate fi satisfăcută în funcție de posibilitățile financiare ale intimaților și nu obligație concretă de plată către membrii de ai recurentului.
Cu privire la critica sentinței prin care le-a fost respins capătul de cerere privind acordarea sporului de dispozitiv, Curtea constată că în mod temeinic și legal Tribunalul a dispus respingerea acestui capăt de cerere.
În cauză membrii de ai recurentului sunt personal contractual cadrul Serviciul P de Colectare, Transport, Deșeuri Municipale A și a căror salarizare se face conform mai multor acte normative, respectiv OG nr.3/2006, OG nr.10/2007 și OG nr.10/2008 care nu prevăd acordarea unei indemnizații de dispozitiv în cuantum de 25% aplicabilă la salariul de bază.
De asemenea Curtea reține că potrivit prevederilor Legii nr.138/1999 nu se aplică personalului contractului menționat mai sus, deoarece prevede următoarele:
Art.1. - Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Art. 2. - Prin personal militar, în sensul prezentei legi, se înțelege: ofițeri, maiștri militari, subofițeri - cadre militare în activitate, militari angajați pe bază de contract, elevi și studenți militari ai instituțiilor de învățământ militare și civile, militari cu termen redus, militari în termen și fiii regimentului
Art. 3. - Cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv.
Art. 13. - Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
În ceea ce privește Ordinul nr.496/2003 acesta este inopozabil, întrucât nu a fost publicat în Monitorul Oficial, obligație stipulată în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și mai mult, prin acest ordin nu se poate extinde sfera de aplicare a unei legi pe care este chemat să o aplice.
Astfel, Curtea reține că MIRA a fost reorganizat în conformitate cu OUG nr.30/2007 care în art. 13 stabilește instituțiile ce se află în subordinea sa printre care nu se regăsesc și Consiliile Locale, potrivit "ART. 13 (1)În domeniul administrației publice, instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative sunt: Institutul Național de Administrație, Agenția Națională de cadastru și Imobiliară, Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Pe, Administrația Națională a de Stat, Agenția Națională a Funcționarilor Pi, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Direcția Generală de Pașapoarte, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, Arhivele Naționale."
În aceste condiții ale organizării administrației publice intimații-reclamanți fiind personal contractual aflat în subordinea Consiliului local nu li se pot aplica dispozițiile privind salarizarea reglementată de către un alt angajator, deoarece nu se află în relații contractuale cu acesta, sau relații de subordonare iar dispozițiile legale privind salarizarea nu se pot aplica prin extindere altor angajați doar pentru motivul că își desfășoară activitatea în administrația publică, atâta timp cât legea nu prevede în mod expres aplicarea unor astfel de dispoziții.
Prin urmarea față de afirmația recurentului că referirea doar la "administrația publică", ar fi asimilată unui vechi principiu de drept "ubi lex, nu poate fi primită pentru că în practica și reglementările legale nu există la modul generic noțiunea de administrație publică, ci aceasta este organizată distinct atât funcțional cât și teritorial, precum administrație publică centrală și locală, în subordinea Guvernului s-au având propria autonomie funcțională ( de exemplu Consiliile județene și Consiliile locale) iar angajații din cadrul acestor structuri unii au calitatea de funcționari publici, iar alții au calitatea de personal contractual, având o legislație a salarizării și competențe diferite după exercițiul funcției pe care o dețin.
Mai mult decât atât este dreptul puterii legislative să reglementeze salarizarea și drepturile personalului contractual sau al funcționarilor publici în funcție de instituția sau autoritatea locală sau centrală în care își desfășoară activitatea.
În ceea ce privește discriminarea de natură salarială s-a pronunțat recent și Curtea Constituțională a României care prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale pronunțată la data de 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.537/16.07.2008, obligatorie pentru instanțe, s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, pretinse a fi incidente în cauză, apreciindu-se că aceste dispoziții "sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Ori, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norma juridică, de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.429/2003, cât și prevederile art.61 alin.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312. proc. civ. urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant SINDICATUL LIBER DIN CADRUL ADMINISTRAȚIEI DOMENIULUI PUBLIC de pe lângă PRIMĂRIA A, reprezentant al salariaților membri de Sindicat din cadrul Serviciului P de Colectare Transport, Deșeuri Municipale A împotriva sentinței civile nr. 2087/7.05.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți INSTITUTIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI A, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A, SERVICIUL PUBLIC DE COLECTARE, TRANSPORT, DEPOZITARE, TRATARE DEȘEURI MUNICIPALE
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./9.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
