Pretentii civile. Speta. Decizia 857/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6655/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.857/
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți, împotriva sentinței civile nr. 2299 din 20 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Curtea de Conturi a României, Ministerul Economiei și Finanțelor, expert Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții reclamanți, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 2299/20.06.2008 a Tribunalului Teleorman - Secția pentru Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, s-a admis excepția prescripției și s-a constatat ca prescris dreptul la acțiune al reclamanților pentru perioada noiembrie 2000-februarie 2005.
Totodată, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, și alții, având ca obiect obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică aferent perioadei februarie 2005-30.04.2008 și în continuare.
Reclamanții au declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind încălcate astfel prevederile art. 261 pct. 5.proc.civ. Instanța nu a arătat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea și nici motivele pentru care a înlăturat cererea reclamanților;
2. Instanța a invocat temeiuri legale străine de natura pricinii. Pretențiile reprezentând drepturile salariale solicitate s-au bazat pe dispozițiile art. unic. pct. 14 din Legea nr. 140/1999, devenit art. 56 (2) din Legea nr. 50/1996 republicată, și nu pe dispozițiile OUG nr. 160/2000 cum reține instanța.
Reținerea de către instanță a temeiului legal menționat nu are relevanță, deoarece dispozițiile art. 16 din OUG nr. 160/2000 nu abrogă prevederile invocate de reclamanți în susținerea cauzei.
Instanța a mai reținut că prin art. 6 alin. 2 din aceeași OUG a fost abrogată anexa III/2 la OUG nr. 24/2000, însă acest ultim temei legal nu reglementa acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
3. Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit al acestuia. Cauza, care în esență este însăși temeiul juridic al dreptului pretins, a avut ca temei juridic dispozițiile art. 56 (2) din Legea nr. 50/1996 republicată. Referindu-se la temeiuri juridice neinvocate de reclamanți și fără nici o legătură cu obiectul cauzei, instanța interpretează greșit actul juridic dedus judecății.
4. Instanța nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare și dovezilor administrate.
În acțiune s-a făcut referire la faptul că dispozițiile art. 56 (2) din Legea nr. 50/1996 republicată au fost abrogate prin OG nr. 83/2000. Această abrogare a fost neconstituțională, abuzivă și discriminatorie.
Este neconstituțională deoarece prin emiterea OG nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare (Legea nr. 125/2000) - prin care Guvernul fusese abilitat doar să modifice și să completeze, iar nu să abroge acte normative - încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 cu referire la art. 73 din Constituție.
Tot în acțiune s-a arătat că aceiași interpretare și aplicare unitară dată prin Decizia nr. 21/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, referitoare la prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, se impune să fie dată și dispozițiilor art. 56 (2) din aceeași lege, urmând să se constate că și controlorii financiari au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000.
Instanța nu a făcut nici un fel de referire la aceste argumente ale reclamanților, argumente care nu au fost înlăturate prin nici o motivație logică, principială sau legală.
5. Hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Deși conform art. 329.proc.civ. era obligată să aplice în cazul reclamanților dispozițiile Deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța nu a procedat astfel.
Pe parcursul judecării recursului, nu s-au propus noi dovezi în cauză. Totodată, deși legal citată, intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. făcând aplicațiunea corespunzătoare a prevederilor art. 304/1 proc.civ. (în temeiul cărora instanța de recurs poate examina cauza sub toate aspectele și deci poate complini considerentele hotărârii atacate), va respinge recursul ca nefondat, apreciind că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Tribunalul a procedat corect respingând pretențiile recurenților-reclamanți privind acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, față de împrejurarea că aceștia, în calitate de controlori financiari în cadrul Curții de Conturi a României nu sunt îndreptățiți să li se recunoască un asemenea spor salarial pe perioada menționată în acțiune.
Dispozițiile art. 56 (2) din Legea nr. 56/1996 republicată în baza art. VI din OG nr. 9/1997, despre care recurenții-reclamanți afirmă că ar constitui temeiul juridic esențial în baza căruia au dreptul la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, au fost modificate prin OG nr. 83/2000. Deci, prevederile legale invocate de recurenți și-au produs efectele până la data când a intrat în vigoare OG nr. 83/2000. Or, recurenții-persoane fizice nu mai pot pretinde nici un drept salarial pentru acest interval de timp, deoarece în ce-i privește a intervenit prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune conform disp. art. 1,3, 7, 8 și 12 din Decretul nr. 167/1958.
Mai precis, întrucât deși au cunoscut că nu mai beneficiază de sporul pretins încă de la data la care și-a produs efectele (în ce-i privește) OG nr. 83/2000, totuși recurenții-reclamanți nu s-au adresat justiției în termen de 3 ani de la momentul respectiv pentru a obține protejarea sau recunoașterea acelui drept de creanță (salarial), în cazul lor a intervenit sancțiunea prescrierii extinctive a acestui drept.
De altfel, deși prima instanță a aplicat această sancțiune pentru o parte din intervalul de timp menționat în cererea de chemare în judecată, recurenții-reclamanți nu au criticat această constatare și dispoziție din hotărârea judecătorească, astfel că aceasta a devenit irevocabilă, câtă vreme nu a fost dedusă judecății instanței de recurs.
În forma de după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, dispozițiile art. 56 (2) din Legea nr. 50/1996 republicată nu mai fac nici o referire la categoria socio-profesională a controlorilor financiari și nu au nici o legătură cu aceștia. Aceste prevederi legale se aplică judecătorilor financiari, procurorilor financiari și președinților camerelor județene de conturi. Așa fiind, înseamnă că recurenții-persoane fizice, în calitate de controlori financiari, nu se pot prevala de prevederile textului legal suscitat pentru a pretinde că au dreptul să încaseze sporul salarial solicitat prin acțiune.
Oricum, întregul articol 56 din Legea nr. 50/1996 în ultima variantă de republicare nu cuprinde vreo dispoziție expresă referitoare la controlorii financiari.
Nici Legea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, lege care reglementează expres drepturile salariale ale controlorilor financiari și celorlalte categorii de personal special cu funcții de execuție din cadrul Curții de Conturi a României, nu conține prevederi prin care să se recunoască acestora sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Cât privește susținerile recurenților în sensul că prin OG nr. 83/2000 s-a abrogat art. 56 (2) din Legea nr. 50/1996 republicată și că această abrogare ar fi neconstituțională, abuzivă și discriminatorie, trebuie evidențiat că textul legal citat de autorii căii de atac nu a fost abrogat prin OG nr. 83/2000, ci doar a fost modificat, fiind respectate din acest punct de vedere dispozițiile legii de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe la care s-a făcut trimitere în motivarea recursului. Deci, nu se poate vorbi despre o abrogare, așa încât nu se poate pune nici problema că aceasta ar fi neconstituțională, abuzivă și discriminatorie.
Iar dispozițiile Deciziei nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite nu sunt incidente în cazul controlorilor financiari, ci doar în cazul magistraților și personalului auxiliar de specialitate din sistemul puterii judecătorești. Or, controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi nu au făcut și nu fac parte din acest sistem. Ca atare, respectiva decizie nu era obligatoriu de aplicat în speță în temeiul art. 329.proc.civ. așa cum susțin recurenții.
Toate cele ce preced demonstrează netemeinicia tuturor criticilor exprimate prin motivele de recurs și, în același timp, constituie considerente care complinesc parțial motivarea hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României, împotriva sentinței civile nr. 2299/20.06.2008 a Tribunalului Teleorman - Secția pentru Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED// 2ex.06.03.2009.
Jud.fond:,.
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
