Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 909/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.909
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, G, toți cu domiciliul ales în P, str. -. -, nr. 148,. 3 D1,.2, jud. P, la Cabinetulindividual de avocatură- avocat,în calitate de reprezentant legal al recurenților-reclamanți, împotriva sentinței civile nr.114 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtăSC SA,cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă, prin avocat din cadrul Baroului P,lipsă fiind recurenții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimat-pârâtă, depune la dosarul cauzei concluzii scrise, un set de acte, privind modalitatea în care au fost introduse în salariul de bază toate suplimentările salariale în litigiu, precum și un raport de expertiză extrajudiciară, întocmit la solicitarea SC SA. Arată instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea recursului.
Avocat, pentru intimat-pârâtă, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, conform concluziilor scrise atașate la dosarul cauzei.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B - Membru Grup, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâtă la achitarea suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea toamnă - iarnă aferentă anilor 2005 -2007, actualizate cu indiciile de inflație și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că în perioada 2005-2007, reclamanții au fost salariații pârâtei, societatea și-a asumat obligația de a le achita o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă pentru aprovizionarea toamnă -iarnă, însă nu și-a respectat obligația, deși CCM este obligatoriu pentru părți.
La data de 5 decembrie 2008, reclamanții și-a precizat câtimea obiectului cererii, solicitând drepturile salariale suplimentare cu titlul de aprovizionare toamnă-iarnă pe anii 2005-2007, menționând expres sumele solicitate.
Prin întâmpinarea depusă la 16 ianuarie 2009, pârâta a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a prescripției dreptului la acțiune întrucât reclamanți nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atât timp cât s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat, dreptul la acțiune este prescris conform art. 283 lit. e din Codul m uncii, împlinindu-se cele 6 luni, iar pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii deoarece, drepturile solicitate au fost incluse în salariu începând cu anul 1997.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința civilă 114 din 16.01.2009, prin care a respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale active invocate de pârâtă, a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată, reținându-se că reclamanții sunt salariații pârâtei, potrivit art.176 din CCM pe 2005-2007, în luna octombrie salariații societății beneficiază de către o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, precizându-se că în CCM - urile încheiate la nivele inferioare să se stabilească condițiile și criteriile de acordare, același articol prevăzând că negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete a respectivului drept salarial vor începe în minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă adaosul, suplimentul acordându-se în condițiile în care la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea acestuia în salariul de bază.
S-a mai reținut de tribunal că în cauză nu s-a făcut dovada dacă în CCM la nivel inferior s-au prevăzut condițiile și criteriile de acordare, dacă s-a solicitat sau nu valoarea concretă ce se acordă pe bază de negocieri, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 176 din CCM la nivel de ramură.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active s-a reținut că există identitate între persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecății, iar referitor la prescripția dreptului la acțiune s-a constat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii, acțiunea fiind supusă termenului de prescripție de 3 ani ce a început să curgă în octombrie 2005.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanții:, G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea soluției instanței de fond, cu consecința admiterii acțiunii și obligarea societății pârâte la plata suplimentelor salariale solicitate.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că dreptul salarial solicitat este prevăzut de art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anii 2005-2007, potrivit art. 969 din civil, coroborat cu art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă sunt obligatorii pentru părți, constituind legea acestora, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților vinovate conform art. 243 alin.2 din Codul muncii, intimata nu a făcut dovada acordării drepturilor legale solicitate, acțiunea salariaților reclamanți fiind întemeiată.
Prin întâmpinarea depusă la 25.03.2009, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât dreptul salarial solicitat a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA încă din anul 1998.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, art. 304 și art. 304 ind.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Recurenții-reclamanți sunt salariați ai intimatei-pârâte SA B, iar potrivit art.176 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1, 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 1997
( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca, anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract (filele 160,161,164 ).
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut, reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și, s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că, prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998(fila 164 dosar fond) emisă de SNP SA pentru mai multe dintre sucursalele sale, între care și B, pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă-iarnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salariile brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salariile brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salariile peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002, dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În ceea ce privește acordarea acestui drept pe anii 2005 - 2007, Curtea constată că, potrivit pe anul 2000 ce a fost prelungit până în 2005, conform actului adițional 430/20.02.2005, pe anul 2006 înregistrat sub nr. 288 din 15.02.2006 și pe 2007, conform actului adițional înregistrat sub nr. 397/12.02.2007, în art. 176 alin.1 este prevăzut dreptul salariaților de a beneficia de o suplimentare pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă în luna octombrie egală cu un salariu minim pe agent economic, însă alin.4 al aceluiași art. prevede că suplimentarea respectivă se acordă în condițiile în care nu s-a convenit la nivel de agent economic introducerea ei în salariul de bază, o clauză contractuală în acest sens s-a stipulat încă din anul 1998, prin telexul nr. 2412 din 29.05.1998, ce a fost emis în urma negocierilor dintre reprezentanții patronatului SNP SA și ai sindicatului, ulterior acestor negocieri suplimentarea reprezentată de acest drept fiind inclusă în salariul de bază, neexistând dovadă în sens contrar.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia contractul colectiv de muncă este legea părților, iar societatea pârâtă nu a făcut dovada acordării drepturilor legale ce se cuvin salariaților în luna octombrie pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, Curtea constată că este nefondat întrucât drepturile salariale reprezentate de aprovizionarea toamnă-iarnă aferentă anilor 2005 - 2007, sunt prevăzute de art. 176 alin.1, însă alineatul 6 al aceluiași articol stipulează că dreptul respectiv se acordă în condițiile în care nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază, ori între părțile contractante s-a convenit tocmai în acest sens prin telexul nr. 2412 din 29.05.1998, ce a fost emis în urma negocierilor dintre patronat și sindicat, în acest sens fiind și adresa nr. 2328 din 8.10.1997, până în prezent respectivul drept salarial fiind inclus în salariul de bază, astfel că societatea intimată a respectat întocmai obligațiile asumate prin contractul colectiv de muncă, cum a dovedit prin înscrisurile precizate mai sus.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul Prahovaa respins cererile reclamanților privind acordarea suplimentării salariale reprezentate de aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anii 2005-2007, în condițiile în care nu există temei legal pentru acordarea lor, aplicabilitatea CCM din 2000 fost prelungită succesiv până în anul 2007, fiind valabilă atât prevederea art. 176 alin.1, cât și cea a alineatului 6, respectivul drept a fost inclus în salariu încă din 1998, recursul acestora nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1 pr. civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, G, toți cu domiciliul ales în P, str. -. -, nr. 148,. 3 D1,.2, jud. P, la Cabinetulindividual de avocatură- avocat,în calitate de reprezentant legal al recurenților-reclamanți, împotriva sentinței civile nr.114 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtăSC SA,cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
- - - -- - - -
GREFIER,
Fiind plecată în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de grefierul șef de
secție,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. SM
Tehnored. DL
2ex/12.05.2009
fond- Tribunalul Prahova
fond: R,
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
