Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 901/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.901
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în Târgoviște,-, jud. D, la Cabinet de Avocatură -avocat, împotriva sentinței civile nr. 201 din 27 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata -pârâtă SC SA B, prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind recurentul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimata-pârâtă SC SA B,având cuvântul, arată instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.Depune la dosarul cauzei concluzii scrise, anexând copiile scanate ale înscrisurilor despre care se face vorbire în prezenta cauză.
Curtea ia act că nu se formulează altre cereri și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru intimata-pârâtă SC SA B,având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, conform concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei.Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr. 5063/120/30.09.2008 reclamanta cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură a chemat în judecată pârâta SC SA, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale restante pentru anul 2005, drepturi prevăzute de art. 170 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, art. 178 din CCM la nivel de societate, drepturile urmând să fie reactualizate în funcție de rata inflației precum și obligarea pârâtei la acordarea cotei de participare la profitul anual al societății, drept prevăzut de dispozițiile art. 139 alin.1 din.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost salariată a pârâtei SA până la data de 16.01.2006 astfel cum rezultă din carnetul de muncă. În această perioadă, conform Contractelor Colective de Muncă, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urma să beneficieze și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, prevăzute de art. 178 alin.1, respectiv un ajutor material anual egal cu contravaloarea a 2500 - 4000. de gaze, conform art. 170 alin.1 și 3 trebuia să beneficieze de acordarea unor suplimentări salariale în cuantum de un salariu minim pe SA în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin.1 din CCM pe societate avea dreptul la primirea unei cote de participare la profitul anual al societății.
Reclamanta a mai arătat că în anul 1997 în urma negocierilor dintre Patronat și Sindicat, drepturile reprezentând aprovizionarea de toamnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale au fost introduse în salariu, însă pentru anii următori, aceste suplimentări nu au fost introduse în salariu și nici nu au mai fost acordate, cuantumul lor fiind diferit de la an la an, având în vedere că salariul minim pe societate, precum și prețul pe mc al gazelor naturale au crescut.
A precizat că în contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru anii 2005-2007, nu se mai face nici o referire la aprovizionarea de toamnă, iar în privința contravalorii a 4000 mc de gaze naturale se limitează a menționa că acest ajutor a fost compensat prin CCM pe 1997, că au fost prejudiciat prin neacordarea acestor beneficii, atitudinea societății fiind abuzivă și contrară prevederilor art. 232 din CCM, care stabilesc că drepturile salariaților nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări.
În legătură cu capătul de cerere privind cota de participare la profitul anual al societății, reclamantul a arătat că acest drept prevăzut de art. 139 alin.1 din nu a fost acordat pentru anul 2005.
La termenul de judecată din data de 16.12.2008 reclamanta a depus precizări la acțiune prin care solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor solicitate actualizate inclusiv pentru anul 2008.
La termenul de judecată din data de 13.01.2009 pârâta a depus întâmpinare prin care ridică excepția prescripției dreptului la acțiune prin raportare la dispozițiile art. 283 lit.e din Codul muncii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei întrucât nu există identitate între persoana reclamantei și titularul dreptului dedus judecății. Pe fondul cauzei solicită respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată având în vedere că aprovizionarea de toamnă iarnă și cota de gaze au fost introduse în salariile angajaților, iar participarea la profit nu poate fi acordată întrucât este vorba de un drept nedeterminat în contradicție cu dispozițiile legilor comerciale care nu dau posibilitatea salariaților să participe la beneficii.
La termenul de judecată din data de 27.01.2009 s-au pus în discuția contradictorie a părților excepțiile invocate de pârâtă și, nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, tribunalul a rămas în pronunțare atât pe excepțiile invocate cât și pe fondul cauzei deduse judecății.
Prin sentința nr.201 din 27 ianuarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Prin aceeași hotărâre a respins cererea reclamantei cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură în contradictoriu cu pârâta SC SA, astfel cum a fost precizată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dâmbovița a reținut faptul că reclamanta a chemat în judecată pârâta SC SA, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale restante pentru anul 2005, drepturi prevăzute de art. 176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, art. 176 alin.1 și 168 alin.1 din CCM la nivel de societate, drepturile urmând să fie reactualizate în funcție de rata inflației precum și obligarea pârâtei la acordarea cotei de participare la profitul anual al societății, drept prevăzut de dispozițiile art. 139 alin.1 din. Cererea a fost precizată de reclamantă în sensul că solicită acordarea acestor drepturi până în anul 2008 inclusiv.
Tribunalul a mai reținut că pârâta, prin întâmpinarea depusă a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active, iar pe fondul cauzei a arătat că drepturile reprezentând contravaloarea cotei de gaze și aprovizionarea toamnă- iarnă au fost introduse în salariu.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată întrucât dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut în fiecare an după trecerea lunii octombrie pentru aprovizionarea de toamnă și la sfârșitul anului calendaristic pentru cota de gaze, chiar dacă aceste drepturi nu a fost negociate conform sau au fost deja incluse în salariu astfel cum susține pârâta.
În conformitate cu dispozițiile art. 283 din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că dreptul material la acțiune al reclamantei nu este prescris pentru anul 2005.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, tribunalul a constatat că există identitate între reclamantă și titularul acțiunii deoarece reclamanta a fost salariată a pârâtei și, în această calitate, putea pretinde toate drepturile ce nu i-au fost acordate în temeiul contractelor de muncă.
Pentru aceste considerente tribunalul a respins aceste excepții formulate de către pârâtă.
Pe fondul cauzei deduse judecății, tribunalul a constatat însă că acțiunea reclamantei este neîntemeiată urmând a fi respinsă pentru considerentele următoare:
Conform dispozițiilor art. 168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997 este prevăzută acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, iar în alin.3 al aceluiași articol se prevede că această suplimentare salarială va fi introdusă în salariul de bază după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional.
În ce privește ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze în art. 176 alin.1 se stabilește că acesta va fi inclus în salariul de bază începând cu 01.06.1997 conform unui act adițional la contract.
În CCM la nivel de unitate pe anul 1998 s-a prevăzut în art. 168 alin.2 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, iar în art. 176 alin.1 s-a menționat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997.
Aceleași mențiuni sunt efectuate și în CCM la nivel de unitate pe anii 2000 și 2002.
În CCM pentru anul 2005 la nivel de unitate în art. 176 alin.1 este inserată mențiunea referitoare la compensarea prin CCM pe anul 1997 ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, iar în ce privește ajutorul reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă nu se mai face nici un fel de mențiune nici în ce privește acordarea acesteia, nici în ce privește includerea în salariul de bază.
Se poate, prin urmare, concluziona că suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze nu au mai fost prevăzute în CCM la nivel de unitate pe anul 2005, intenția părților fiind aceea a suprimării în totalitate a acestor drepturi, neexistând temeiul legal al acordării lor.
În ce privește menționarea acestor drepturi în CCM la nivel de ramură, trebuie observat că acesta a intrat în vigoare la data de 26.03.2007, nefiind aplicabil în anul 2005, an pentru care se solicită aceste drepturi și pentru care ar fi putut fi acordate întrucât reclamantei i-a încetat calitatea de salariat al pârâtei la data de 16.01.2006.
Este adevărat că potrivit art. 238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă la nivel de unitate nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior, însă în speță, suprimarea acestor drepturi din CCM încheiate la nivel de unitate a fost consecința includerii acestor drepturi în salarii și al compensării lor, clauza fiind prevăzută în mod expres în CCM la nivel de ramură în sensul că drepturile nu se mai acordă în măsura includerii lor în salarii.
Nu poate fi acceptată susținerea reclamantei în sensul că deși drepturile solicitate au fost prevăzute în contractul încheiat la nivel de ramură, ele nu au fost introduse și în contractele la nivel de societate și că acestea sunt drepturi care nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, conform art. 232 din CCM, deoarece este greu de crezut că la negocierea Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate s-ar fi putut omite includerea unor prevederi care acordau drepturi substanțiale salariaților.
Eliminarea acestor prevederi poate fi justificată doar prin recunoașterea tacită de către sindicate cu ocazia negocierii CCM la nivel de unitate, a faptului că societatea nu mai datorează aceste drepturi, fiind incluse în salariu și compensate.
Reclamantei i-a încetat calitatea de salariat la data de 16.01.2006 astfel încât, pentru cele ce preced tribunalul urmează a respinge capătul de cerere referitor la plata suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă pe anii 2005 și la plata contravalorii a 4000 mc de gaze pentru anul 2005 fără a mai analiza restul perioadei solicitate datorită încetării calității de salariat a reclamantei.
Reclamanta a mai solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei la plata cotei de participare la profitul anual al societății conform dispozițiilor art. 139 alin.1 din.
Cu privire la posibilitatea obținerii plății unei cote de participare la profitul anual al societății, tribunalul a apreciat că această cerere nu poate fi primită în condițiile în care participarea la profit este un drept ce se acordă doar în situația în care angajatorul consideră necesar, fiind vorba de o facultate și nu de o obligație. În plus, acest text din vine în contradicție cu dispozițiile modificate ale Legii nr. 31/1990 care prevede în art.32 și în art. 37 că de o astfel de cotă pot beneficia doar membrii fondatori și asociații unei societăți comerciale.
Pe cale de consecință, tribunalul a respins cererea reclamantei astfel cum a fost precizată.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prin aceea că instanța de fond în mod greșit a respins cererea, având în vedere prevederile pe ani 1997-2998, deși a solicitat drepturi bănești cuvenite și neacordate corespunzător anului 2005.
In continuare recurenta a mai susținut faptul că motivarea instanței este întemeiată pe subpoziții și deducții fără fundament real, fără a avea în vedere actele depuse la dosar și practica în materie.
De asemenea, apreciază recurenta că și pentru anul 2005 drepturile solicitate i-au fost prevăzute și nu i-au fost incluse în veniturile încasate și nici nu există la dosar actele adiționale de care se amintește în considerentele hotărârii.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond, admiterea cererii, urmând a fi obligată pârâta să fie obligată la plata drepturilor bănești ce i se cuvin pe anul 2005.
Examinând recursul de față, prin prisma motivelor invocate, raportat la actele și lucrările dosarului, dar și la textele de lege incidente, Curtea reține următoarele:
Recurenta reclamantă a fost salariată a societății intimate până la data de 16 ianuarie 2006 când a încetat această calitate. Pe calea cererii ce face obiectul prezentului dosar sus numita solicitat obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale restante pentru anul 2005 precum și a cotei de participare la profitul anual al societății, drept prevăzut de art. 139 alin. 1 din.
Așa cum a apreciat prima instanță conform dispozițiilor art. 168 alin. 1 din acest contract pe anul 1997 este prevăzută acordarea suplimentării salariale pentru anul 1997, reprezentând aprovizionare de toamnă, precum și faptul că această suplimentare va fi introdusă în salariul de bază după un mod de calcul ce va face obiectul unei act adițional. In ceea ce privește ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4.000 c de gaze, în art. 176 alin. 1 se stabilește că acesta va fi inclus în salariul de bază începând cu 1 iunie 1997, conform unui act adițional.
Ulterior, atât pentru anii 1998-2000 și 2002 s-a prevăzut mențiunea că suplimentarea salarială pentru avizionarea de toamnă a fost inclusă în salariul de bază, iar contravaloarea unei cantități de gaze naturale, reprezentând cote din profitul anual a fost compensat.
In ceea ce privește anul 2005, drepturile privitoare la aprovizionarea toamnă iarnă și cota din profit nu au mai făcut obiectul niciunei mențiuni a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aprecierea instanței de fond în sensul că intenția părților a fost de suprimare a acestor drepturi este corectă și rezultă și din împrejurarea că pentru anii următori în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură au fost reintroduse aceste mențiuni.
In contextul expus, Curtea nu poate reține o altă situație de fapt rezultând din simplele susțineri ale recurentei în sensul că aceste drepturi ar fi fost prevăzute și pentru anul 2005, dar neacordate câtă vreme nu a dovedit în niciun fel aceste afirmații. Așa cum a apreciat în mod corect prima instanță, eliminarea acestor drepturi la nivelul anului 2005 poate fi justificată doar prin recunoașterea tacită de către sindicate, cu ocazia negocierii CCM la nivel de unitate, a faptul că societatea nu mai datorează aceste drepturi, fiind incluse în salariu și compensate.
In aceste condiții, neidentificând nici un alt motiv de nelegalitate al sentinței recurate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de declarat de reclamanta,cu domiciliul ales în Târgoviște,-, jud. D, la Cabinet de Avocatură -avocat, împotriva sentinței civile nr. 201 din 27 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
- - - -- - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored.CMF
2ex/06.05.2009
fond- Tribunalul Dâmbovița
fond: -,
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
