Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 930/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 930/
Ședința publică din 28 mai 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursurilor declarate de, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, Consiliul Local și Primarul comunei, județul M, împotriva sentinței nr. 76 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. 3565&102/2007.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.76 din 17 ianuarie 2008 Tribunalul Mureș, a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Inspectoratului Școlar Județean M și a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții I, -, -, și, în contradictoriu cu pârâții Grup Școlar, Primarul orașului, Consiliul local al orașului, Inspectoratul Școlar Județean M și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prev. de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, începând cu data de 26.11.2004 sau cu data împlinirii vechimii de 30 de ani în învățământ dacă această dată este ulterioară datei de 26.11.2004, și în continuare, până la încetarea calității de cadru didactic al reclamanților, sumă ce va fi reactualizată în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului.
A obligat pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumei de 2.800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerul Educației, Cercetării și T respingând acțiunea formulată de reclamanții -, și față de acest pârât.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 50 alin.1 din Legea nr. 128/1997 sunt dispoziții speciale, care instituie un drept special salarial, mai precis un adaos salarial ( în sensul art. 155 din Codul muncii, incident în temeiul art. 1 din același cod), Acest adaos salarial special constă în majorarea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 și se aplică asupra coeficientului de ierarhizare prevăzut de lege și avut de cadrul didactic anterior trecerii în tranșa de vechime în învățământ de 30-35, 35-40, respectiv peste 40 de ani.
Prin urmare, este evident și neîndoielnic faptul că adaosul salarial special se aplică la coeficienții de ierarhizare stabiliți de lege, și anume de anexa nr. 2 cap. I lit. A (introdusă prin nr.OUG 8/2000 pentru perioada 1 aprilie 2000 - 22 iunie 2006), respectiv de anexa nr. 2 (introdusă prin nr.OG 4/2006 pentru perioada ulterioară datei de 23 ianuarie 2006).
Însă, pârâții au omis să aplice adaosul salarial special, prevăzut de art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art. 161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.
În consecință, prima instanță a admis acțiunea reclamanților astfel cum aceasta a fost formulată, cu excepția pretențiilor formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, care s-a apreciat că nu dispune de calitate procesuală în cauză, potrivit dispozițiilor art. 13 din nr.OUG 32/2001 și ale nr.HG 223/2005.
În privința celorlalte excepții invocate în cauză, prima instanță a reținut următoarele:
Inspectoratului Școlar Județean M, dispune de calitate procesuală pasivă, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995, art. 33 alin.7 și art. 38 alin.5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art. 2, art. 31 alin.2 și art. 54 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art. 15 alin.1 și art.16 din nr.OUG 45/2003, art. XIII alin.1 din nr.OUG 32/2001, art. 18 din nr.HG 538/2001 și art. 167 alin.3 din Legea nr. 84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
Primarul pârât dispune de calitate procesuală pasivă, conform art. 68 alin. 1 lit. f din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin.1 și alin. 4 din Legea nr. 500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamantă.
Ministerul Economiei și Finanțelor, dispune de calitate procesuală pasivă, conform art. 16 din nr.HG 2192/2004 și art. 13 din cap. IV al Legii nr. 379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Împotriva hotărârii anterior descrise au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Consiliul Local și Primarul orașului.
Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, susținând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece între reclamantă și acest minister nu există raporturi juridice de muncă, iar potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995, finanțarea cheltuielilor de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
În subsidiar, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, susținând că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile legale în raport cu situația de fapt învederată de reclamantă.
La rândul lor, pârâții Consiliul Local și Primarul orașului, au solicitat, modificarea în parte a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii cererii privind obligarea celor două instituții la plata drepturilor salariale pretinse în cauză, susținând că acestea nu au calitate procesuală pasivă, întrucât reclamanții nu sunt angajații lor.
S-a mai susținut că în cauză au fost ignorate prevederile Legii învățământului nr. 84/1995, ale nr.HG 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, și ale Legii nr. 379/2005 - Legea bugetului de stat pe anul 2006.
Examinând recursurile deduse judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recursul promovat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat pentru următoarele considerente:
Sub aspectul excepțiilor invocate în fața instanței de fond și reiterate prin cererea de recurs curtea apreciază că acestea sunt neîntemeiate.
Potrivit art.16 din HG 2192/2004 "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii". Astfel fiind calitatea procesual pasivă a pârâtului recurent decurge din prevederile legii și nu din raportul de muncă. Potrivit art.167 din Legea 84/1995, finanțarea cheltuielilor de personal se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ,de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Textul citat de recurentă în motivele de recurs și în susținerea excepției este incomplet, respectiv, nu cuprinde și precizarea indicată mai sus.
Potrivit aceluiași art.167 din legea 84/1995 finanțarea unităților de învățământ cuprinde atât finanțarea de bază cât și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, potrivit alin.5 cuprinde și cheltuielile de personal.
Din cuprinsul art.167 nu rezultă așa cum recurentul a invocat împrejurarea că de la bugetul de stat sunt finanțate numai categoriile de cheltuieli enumerate de art.17 lit.a - Ca atare, legiuitorul nu a distins în mod expres cu privire la acest aspect astfel că susținerile recurentului nu sunt întemeiate iar excepția lipsei calității procesual pasive nu este fondată.
Responsabilitatea recurentului pârât privind proiectul bugetului de stat respectând procedura reglementată de Legea 500/2002 atrage după sine în mod neechivoc calitatea procesual pasivă a acestui pârât.
Pe fondul cauzei susținerile recurentului sunt de asemenea neîntemeiate:
Legea 128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime respectivtranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei noțiunea de " noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997 prin OG nr.39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariția Legii nr.128/1997 prin HG nr.467 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste transe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferentetranselor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșa suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime", în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Susținerile pârâtului potrivit cărora noile tranșe de vechime includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior) nu pot fi primite întrucât pe de o parte legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de alta parte acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la altul nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Susținerile recurentului potrivit cărora anexele la actele normative nu pot fi interpretate decât sistematic ca parte integrantă a actului normativ menționat și ca prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii nu pot fi primite întrucât, așa cum s-a arătat anterior, reglementarea în amănunt a modalității de salarizare a personalului didactic prin anexele la actele normative nu poate fi de natură a înlătura un drept conferit de legea de bază, drept calificat ca fiind un adaos salarial special.
În ceea ce privește recursul declarat de Consiliul Local al orașului și Primarul orașului, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, potrivit celor relevate în continuare.
Chiar dacă între reclamantă și pârâții recurenți nu există raporturi juridice de muncă, nu se poate susține cu succes că aceștia nu au calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care acestea aparțin, astfel cum dispun prevederile art. 1 din nr.HG 538/2001 și ale art. 167 din Legea nr. 84/1995.
În plus, față de dispozițiile art. 36 și 63 din Legea nr. 215/2001, cei doi pârâți sunt implicați în procedura întocmirii și aprobării bugetului local, iar în calitate de autorități administrative cu organe proprii de conducere, au și atribuții specifice legislației finanțelor publice, fiind în mod inerent angrenați în procedura de efectuare către reclamantă a plății diferențelor salariale obținute de aceasta prin hotărârea judecătorească supusă examinării.
Față de cele expuse, neregăsind în cauză motive de nelegalitate, dintre cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și neidentificând din oficiu motive de ordine publică, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor și Primarul orașului și Consiliul local al orașului, județul M, împotriva sentinței civile nr.76/17 ianuarie 2008, Tribunalului Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
-
ptr., fiind
în concediu, semnează
președintele instanței
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
09.06.2008
Jud.fond.-
Asist.jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
