Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 933/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 933/
Ședința publică din 28 mai 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Educației Cercetării și T, cu sediul în str. G-ral -, nr. 28-30, sector 1 și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția -ă a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței nr. 231 din 14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.231 din 14 februarie 2008, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive Inspectoratului Școlar Județean M, a Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, T și Cercetării.
A admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Școala -ă " " L, jud.M, Primăria orașului L, Consiliul local al orașului L, Inspectoratul Școlar Județean M, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației,Cercetării și
A obligat pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a diferențelor de drepturi salariale reprezentând contravaloarea orelor prestate în plus, câte două ore săptămânal, peste norma didactică, în perioada 10.12.2004 - 14.02.2008, sume ce vor fi reactualizată în funcție de rata inflației, calculate începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale până la data plății efective a debitului.
A obligat pârâții Școala -ă " " și Inspectoratul Școlar Județean M să asigure reducerea normei didactice de predare a reclamanților cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
A obligat pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile menționate, DGFP M în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, a înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia și respingerea acțiunii ca inadmisibilă față de minister și, în subsidiar, ca nefondată.
În drept s-a invocat motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. relevâdu-se că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății.
Prin memoriul de recurs, s-a relevat că ministerul nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu există nici un raport juridic între părțile litigante, respectiv raporturi de muncă. Prin Legea nr.84/1995 s-a statuat că finanțarea cheltuielilor de personal din cadrul învățământului preuniversitar se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale și nicidecum de către minister. Rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale. În plus, atât în doctrină cât și în practica judiciară s-a statuat că cererea de chemare în garanție nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personale patrimoniale și nici în litigiile de muncă, întrucât raporturile de muncă există între instituția angajatoare și angajații acesteia.
În termen legal, s-a declarat recurs și de către Ministerul Educației și Cercetării, invocându-se excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și netemeinicia acțiunii reclamanților.
În opinia recurentului, cheltuielile de salarizare ale cadrelor didactice nu se regăsesc în bugetul, potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar fiind finanțate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, finanțarea de bază cuprinzând și cheltuielile de personal. Recurentul mai învederează și faptul că instanța de fond nu a fost investită cu o cerere de chemare în judecată privind emiterea unui ordin de ministru, elaborarea unor norme, instrucțiuni sau metodologii. Obiectul dedus judecății este plata unor drepturi salariale și, prin urmare, prima instanță nu trebuia să constate că ministerul elaborează cadrul normativ financiar, ci trebuia să verifice dacă într-adevăr ministerul are calitatea de ordonator de credite pentru instituțiile din învățământul preuniversitar.
Recursurile deduse judecății sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:
Reclamanții sunt cadre didactice încadrate la unitatea școlară pârâtă având o vechime în învățământ cuprinsă în tranșa de la 30-35 de ani.
Legea 128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime respectivtranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei noțiunea de " noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997 prin OG nr.39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariția Legii nr.128/1997 prin HG nr.467 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste transe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferentetranselor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșa suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime", în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Susținerile pârâților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior) nu pot fi primite întrucât pe de o parte legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de alta parte acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la altul nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Cu privire la excepțiile invocate, curtea urmează a le respinge, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.167 alin.2 din Legea nr.84/1995 (18), finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin.3 teza a II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde printre altele și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995, 18). Potrivit aliniatului 15 al aceluiași articol directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației și Cercetării precum și structura sa teritorială respectiv Inspectorul Județean este responsabil de modul de organizare și funcționare rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului etc. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de componenta socială, obiect a prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera dar mai ales în spiritul acestora.
În plus, calitatea procesuală pasivă a MEF se justifică și prin disp.art.1 din OUG nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Ca atare, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP M, are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii pronunțate cât și a executării ei de către reclamanți.
Față de cele ce preced, recursurile declarate de pârâți sunt nefondate și în consecință urmează a fi respinse ca atare, nefiind incident motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. Din oficiu, curtea nu a reținut motive de casare de ordine publică care să afecteze legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și pe care să le pună în discuția părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5, prin Direcția -ă a Finanțelor Publice M cu sediul în Tg-M str.-.- nr.1-3, și Ministerul Educației,Cercetării și T cu sediul în B--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.231 din 14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 mai 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
05.06.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
