Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 9746/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- -Tichete de masă-
-învățământ-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9746
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
- - -JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
- - - grefier
XXX
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor din ședința publică de la 3 2008 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, privind judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O pentru membrii de sindicat din Școala cu clase primare I-VIII jud O, împotriva sentinței civile nr.1264/15.09.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI O, ȘCOALA CU CLASELE I- VIII, CONSILIUL LOCALAL COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI -INSTITUȚIA PRIMARULUI, având ca obiect drepturi bănești.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Tribunalul Olt prin sentința civilă nr. 1264/15 sept. 2008 admis excepția invocată de Inspectoratul Școlar al Județului O și a constatat lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât.
A respins acțiunea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar O pentru membrii de sindicat din Școala cu clase primare I-VIII jud O prin care s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumelor de bani, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998, sume ce nu au fost acordate pe ultimii 3 ani, actualizate cu indicele de inflație până la data efectivă a plății.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice, care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajatori, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
In speță reprezentații au calitatea de salariați în cadrul unei instituții de învățământ, instituție ce face parte din sectorul bugetar datorită alocării veniturilor de către stat, prin organele sale abilitate.
Potrivit susținerilor pârâților, nu există fonduri necesare acordării contravalorii tichetelor de masă, prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli pe anii 2005- 2008.
Față de această susținere și având în vedere că acordarea acestor drepturi este condiționată de prevederea sumelor corespunzătoare în bugetul local și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii conform prevederii art. 1 din Legea 142 /1998, instanța apreciază că reprezentaților nu li se cuvin sumele solicitate.
Aceste dispoziții instituie doar o posibilitate pentru o anumită categorie de personal de a primi tichete de masă, acordate în anumite limite și nu o obligație legală a angajatorilor.
De altfel prin Decizia nr.297/11.03.2008 Curtea Constituțională a constatat că prin dispozițiile art.1 din Legea 142 /1998 nu sunt încălcate prevederile constituționale referitoare la protecția socială a muncii,deoarece acordarea tichetelor de masă nu constituie o măsură de protecție în sensul celor prevăzute de textul constituțional.
De asemenea, Curtea a constatat că nu sunt încălcate nici prevederile art.14 din CEDO referitoare la interzicerea discriminării, nefiind vorba de drepturi și libertăți recunoscute de Convenție.
Nu se poate astfel reține susținerea reprezentaților că drepturile solicitate li se cuvin conform contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005- 2006, 2007-2010, având în vedere că acestea sunt prevăzute la categoria alte venituri ce se acordă conform prevederilor legale și înțelegerii părților, iar aceste prevederi sunt în sensul menționat anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar O pentru membrii de sindicat din Școala din Școala cu clase primare I-VIII jud O susținând că este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, se critică soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al Județului O, ca neîntemeiată în condițiile în care acesta are calitate de angajator și are atribuții de control privind modul de calcul și plata salariilor de către unitățile de învățământ
În conformitate cu prevederile OUG 32/2001, aprobată prin Legea 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Potrivit art. 36 din Legea 215/2001, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin.2 lit. b, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, primarul îndeplinind funcția de ordonator de credite în conformitate cu prev. art. 63 din Legea 215/2001 și art. 20 din Legea 500/2002.
În ceea ce privește fondul cauzei, sunt invocate dispozițiile Legea 142/1998, dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 și 2007 - 2010, dispozițiile Constituției României și a Cartei Sociale Europene Revizuite, dispoziții ce reglementează principiul nediscriminării și la măsurile de protecție socială.
Astfel, atâta timp cât CCM la nivel național prevede dreptul reclamanților la acordarea tichetelor de masă, acestea se cuvin necondiționat tuturor categoriilor de salariați din diferitele ramuri ale sectorului bugetar, clauzele contractelor colective producând efecte față de toți salariații în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s- încheiat, iar executarea acestuia este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea sa atrăgând răspunderea părților vinovate.
Acordarea tichetele de masă a fost negociată prin contractele colective de muncă și ca urmare, de ele trebuie să beneficieze salariații, dreptul lor fiind garantat de Constituția României, reprezentând o măsură de protecție, în sensul art. 41 alin.2 din Constituție.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate în recurs dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată a fi nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 1 alin.1 din Legea 142/1998, salariații în cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator.
Potrivit alin.2 din aceeași lege, aceste tichete se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajator.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că legea nu instituie o obligație în sarcina angajatorului și un drept în favoarea salariatului, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă reprezentând doar o vocație ce se poate realiza în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Reclamanții având calitatea de personal din cadrul unei instituții bugetare, chiar dacă aveau vocație la această alocație individuală de hrană, pentru a beneficia de aceste tichete era necesar ca prin legea bugetului de stat și în bugetul local să fie prevăzute și alocate sumele necesare cu acest titlu, așa cum prevăd disp. alin.2 al art. 1 din Legea 142/1998.
În măsura în care nu au fost prevăzute în buget fondurile necesare, reclamanții nu sunt îndreptățiți să li acorde acest beneficiu, întrucât acordarea acestei alocații așa cum s-a arătat mai sus, reprezintă un drept al angajatorului și nu o obligație.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al județului O, Curtea constată că potrivit art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995, inspectoratele școlare nu au calitatea de ordonatori de credite față de unitățile de învățământ, această calitate revenind consiliilor locale în a căror rază teritorială își au sediile de învățământ respectivele unități școlare, și prin urmare, excepția lipsei calității procesuale pasive a fost corect soluționată.
Pentru aceste considerente instanța de recurs constată că hotărârea primei instanțe nu este supusă casării sau modificării pentru vreunul din cazurile prevăzute de art. 304 Cod pr. civ. și pe cale de consecință, în temeiul dispoz. art. 312 alin 1 teza a doua Cod pr. civ. va respinge recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O pentru membrii de sindicat din Școala cu clase primare I-VIII jud O împotriva sentinței civile nr.1264/15.09.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI O, ȘCOALA CU CLASELE I- VIII, CONSILIUL LOCALAL COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI -INSTITUȚIA PRIMARULUI,
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red./10 dec. 2008
/ și
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Carmen Tomescu, Ligia Epure
