Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 9702/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- -spor de mobilitate și
confidențialitate -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9702
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL, împotriva sentinței civile nr.4190/26.06.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA ORAȘULUI, PRIMARUL ORAȘULUI și
LA PRIMĂRIA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de soluționare, s-a trecut la judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 4190 din 26 iunie 2008, admis în parte acțiunea formulată de petentul, împotriva intimaților Consiliul Local și Primarul orașului și a primarului orașului, acțiune prin care reclamantul solicitase ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați intimații Primăria și Primarul orașului și Consiliul Local la plata, către petent, sporului de mobilitate în cuantum de 15% și a sporului de confidențialitate în cuantum de 10% aplicate la salariul de încadrare începând cu 05.05.2005 și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație..
Tribunalul i-a obligat pe intimați la plata, către petent, a sporului de mobilitate de 15 % și a sporului de confidențialitate în cuantum de 10% aplicate la salariul de bază pe perioada 18.06.2007-6.05.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, respingând totodată cererea pentru acordare acestor sporuri și pe viitor.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Petentul este angajat în cadrul intimatei ca personal contractual.
Conform prevederilor art.25 si 26 din Codul Munciip rin clauza de mobilitate părțile în contractul individual de muncă stabilesc ca, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz, salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natura.
Prin clauza de confidențialitate părțile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de munca sau în contractele individuale de munca.
Nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părți atrage obligarea celui în culpa la plata de daune-interese.
Având în vedere această obligație ce derivă din prevederile legale enunțate anterior, s-a apreciat că petentul este îndreptățit la acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de 10% aplicat la salariul de bază.
Din economia textelor legale amintite rezultă că intimații sunt obligați să plătească petentului sporul de mobilitate în cuantum de 15% și sporul de confidențialitate în cuantum de 10% aplicate la salariul de încadrare începând cu luna 2005până la pronunțarea prezentei 26.06.2008, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Ca urmare, s-a admis acțiunea în parte și au fost obligați intimații la plata sporului de mobilitate în cuantum de 15% și a sporului de confidențialitate în cuantum de 10% aplicate la salariul de încadrare începând cu luna mai 2005 până la 26.06.2008, data introducerii acțiunii, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. A fost respinsă cererea reclamantului pentru acordarea acestor sporuri și pentru viitor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul Local, primarul orașului, și Primăria susținând că este nefondată deoarece reclamantul nu a dovedit că își desfășoară activitatea în proporție de 70% în afara instituției, iar faptul că în Codul Muncii sunt prevăzute cele două sporuri nu înseamnă că toți salariații pot beneficia de acestea.
Așa cum este prevăzut în art. 25 și 26 Codul Muncii, contractul individual de muncă trebuia să conțină cele două clauze: confidențialitate și mobilitate, care să confirme că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un mod stabil de muncă și că pe toată durata contractului, în condiții stabilite de regulamente interne, acesta să nu transmisă date și informații de care a luat la cunoștință.
Numai în aceste condiții, Primăria și Consiliul Local puteau fi obligați la respectarea clauzelor și se putea reține culpa lor pentru a fi obligați la daune interese.
Curtea constată că recursurile declarate sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 25 din Codul Muncii, prin clauza de mobilitate, părțile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil. În acest caz, salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau natură.
Potrivit art. 26 din Codul Muncii, prin clauza de confidențialitate, părțile convin ca pe toată durata contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care a luat cunoștință în timpul executării contractului în condițiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
Aceste dispoziții reglementează doar condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca părțile între care se încheie contractul individual de muncă, să stipuleze aceste clauze în contract și numai în condițiile în care acordul de voință al părților s-a întrunit, în urma semnării contractului, se poate vorbi despre un drept al salariatului și o obligație corelativă a angajatorului.
OUG 123/2003, la care face referire reclamantul, reglementează la art. 13 sporul de confidențialitate și prevede că acest spor se acordă personalului contractual din aparatul de lucru al guvernului, în cuantum de 15%, precum și personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor. Categoriile de personal, cuantumurile sporului și condițiile de acordare se stabilesc în limitele prevăzute de reglementările în vigoare de către ordonatorii principali de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Sporul de confidențialitate este reglementat și de OG 9/2005- la art. 11, de OG 3/2006 - la art. 13 și de OG 10/2007- la art. 13.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că sporul de confidențialitate pentru personalul contractual din sectorul bugetar se poate acorda doar în condițiile în care prin acte normative specifice se prevede acordarea acestui spor, iar ordonatorii principali de credite, în limitele prevăzute de reglementările în vigoare, au stabilit categoriile de personal, cuantumului sporului și condițiile de acordare.
Rezultă deci că dreptul la sporul de mobilitate, respectiv confidențialitate, poate avea fie o natură contractuală, obligația respectiv dreptul rezultând din clauza negociată și inserată în contractul individual de muncă, fie o natură legală dreptul respectiv obligația rezultând dintr-o dispoziție legală ce acordă aceste drepturi unor categorii determinate de salariați.
Cum în contractul individual de muncă al reclamantului nu au fost prevăzute sporul de mobilitate și sporul de confidențialitate și nu există acte normative specifice care să reglementeze acordarea acestor sporuri acestei categorii de personal, iar ordonatorii principali de credite, în limitele prevăzute de reglementările în vigoare, nu au stabilit categoriile de personal, cuantumul sporului și condițiile de acordare, acesta nu este îndreptățit a i se acorda sporurile solicitate prin acțiune.
Curtea constată că prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii, caz de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. și drept consecință, în raport de prevederile art.312 Codul d e procedura civila, urmează să admită recursurile, să modifice sentința și să respingă acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA și PRIMARUL ORAȘULUI, împotriva sentinței civile nr.4190/26.06.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Modifică sentința civilă nr. 4190/26.06.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Consiliul Local și primarul orașului.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /14 dec.2008
F/ și
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
