Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 983/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.983
Ședința publică din data de 6 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul social în B, str.ral, nr.11 bis, sector 1 și domiciliul procesual ales în B,-,.3,.7, sector 1 la Cabinet de Avocatură & Asociații, împotriva sentinței civile nr.711 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, domiciliat în,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC ""SA, avocat G din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.147/2008, pentru intimatul-reclamant G, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.43/2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință publică că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimatului-reclamant s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, întâmpinare cu privire la recursul promovat.
Curtea înmânează recurentei-pârâte SC ""SA un exemplar al întâmpinării intimatului-reclamant.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA depune la dosar, în copie, adresa nr. 1231 din 17 martie 2008 a Direcției de Protecție Socială a Municipiului B - Biroul Legislație Salarizare, Conflicte și Contracte Colective de Muncă, Hotărârea Comisiei Paritare a SC SA din data de 31 martie 2008 înregistrată de, sub numărul 46/01.04.2008 și de SC SA sub numărul 12093/01.04.2008, adresa SC SA. - Departamentul Resurse Umane, înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, certificat de înregistrare mențiuni, eliberat la data de 4 aprilie 2008 de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București nr. J -, privind înregistrarea modificării actului constitutiv al SA și încheierea de ședință nr. 28702/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul -/2008. Precizează că în prezent societatea recurentă și-a schimbat denumirea, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar în ședința publică de astăzi, în SA și declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării ce i-a fost comunică în ședința publică de astăzi, că alte cereri nu mai are de formulat, solicitând acordarea cuvântului în fond.
Avocat depune la dosar pentru intimatul-reclamant, concluzii scrise, învederează că are cunoștință de înscrisurile depuse în ședința publică de astăzi de recurentă. Învederează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea ia act că denumirea actuală a societății recurente este SA, iar față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat G având cuvântul, susține cele două motive de recurs formulate în scris la dosarul cauzei arătând în esență următoarele:
Tribunalul Prahova prin sentința recurată a reținut faptul că pârâta nu a făcut dovada plății către reclamant a suplimentărilor salariale de C și de Paște. Criticile se întemeiază pe inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și de C după ce în 2003 părțile Contractului Colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin soluția instanței de fond de acordare a acestor prime s-a făcut o aplicare și interpretare greșită a legii.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul reducerii drepturilor salariale prin acordarea primelor în raport de salariu mediu de bază. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit concluziilor scrise, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, retine urmatoarele:
Prin cererea înregistrata la nr- pe rolul Tribunalul Prahova reclamantul G a chemat in judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 4993,40 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate pentru perioada 2005 -2006.
În motivarea acțiunii reclamantul susținut că a fost salariat la SC SA până la data de 03.07.2006 când au încetat raporturile de muncă.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că, deși contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, prevedea suplimentări salariale de Paști și de C, nu a primit aceste suplimentări, or, prevederile art.168 alin.1 din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretări ambigue, suplimentările salariale prevăzute cu prilejul și Cului fiind drepturi salariale câștigate și nu pot fi pierdute și desființate prin CCM in urma negocierii cu sindicatul.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu acte.
Reclamantul și- precizat acțiunea arătând că înțelege să micșoreze câtimea obiectului cererii de chemare in judecată de la valoarea totală de 4993,40 lei la valoarea de 4194,45 lei.
Prin întâmpinare pârâta SC SA Bai nvocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece potrivit disp. art. 283 alin. lit. e Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior, la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște si C prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.711 din 29 februarie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, obligând pârâta să plătească reclamantului suma brută de 3900 lei reprezentând prima de C pe 2005 și prima de Paște pe 2005, 2006, sumă ce urmează a fi actualizată potrivit indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă, obligând totodată pârâta să plătească reclamantului și suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a respins-o, deoarece după cum rezultă din rezoluția de primire cererea a fost înregistrată la data de 15.01.2008, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Ca urmare în baza art. 137.pr.civ. tribunalul a respins această excepție.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată.
S-a reținut că reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă SC SA până la data de 03.07.2006 când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art. 168, cu prilejul sărbătorilor de Paște si C angajații SC SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe societate.
Prin alin. 2 al aceluiași articol, se prevedea ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin. au fost introduse în salariu de baza al fiecărui salariat.
Contractele colective muncă pe unitate negociate si aplicabile la nivelul societății pârâte a menținut pe anii 2004-2005 suplimentările salariale prevăzute la alin. al art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp. art. 168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art. al aceluiași articol din Contractul Colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004-2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
După cum rezultă din probele administrate în cauză, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce- reveneau potrivit art. 168 alin.l din Contractul colectiv de muncă, întrucât deși avea obligația conform Codului Muncii de a dovedi că a inclus primele de C și de Paște în salariul de bază al angajaților, nu a făcut dovada plătii către reclamanți a acestor suplimentări salariale de și Paște pentru perioada 2005-2006, astfel că drepturile salariale pentru reclamant se ridică la suma de 3900 lei.
Faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comună a parților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă în mod automat că aceste suplimentări au și fost incluse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Având în vedere că nu există niciun text de lege care să prevadă că aceste suplimentări salariale sunt neimpozabile, urmează ca pârâta să fie obligată să plătească reclamantului suma sus menționata din care se va reține CAS 9,5 %, CASS 6,5 % și impozit 16%, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Pe cale de consecință, în baza prev. art. 161 alin. din Codul muncii tribunalul a admis acțiunea precizată șao bligat pe pârâtă să plătească reclamantului G suma brută de 3900 lei reprezentând prima de C pe 2005 și prima de Paște pe 2005, 2006, sumă ce va fi actualizată potrivit indicelui de inflație de la data scadentei fiecărei sume și până la plata efectivă, iar în baza art. 274 pr.civilă, va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând soluția pentru netemeinicie, pretinzându-se că plata drepturilor în discuție s-a făcut conform înțelegerii părților situație care și justifică pasivitatea care nu a reacționat în nici un mod pentru a cere plata către membrii de sindicat a acestor prime, apreciindu-se de către recurentă că acțiunea reclamantei are la bază o pură speculație.
Un alt motiv de recurs vizează greșita acordare a sumelor solicitate prin raportare la valoarea unui salariu mediu brut în condițiile în care, în mod corect trebuia avută în vedere valoarea unui salariu de bază mediu, conform adresei nr.938/01.04.2008.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SC SA de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității recurente, în articolul 168 alin.2 se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 -2007 prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse in salariile angajaților societății recurente doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de societate, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată
de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel că recurenta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși intimatului pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2005 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Adresa emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
La instanța de fond au fost depuse adrese din care rezultă valoarea salariului de bază mediu pe fiecare an începând cu 2004 până în 2007. La pronunțarea soluției, prima instanță a avut în vedere aceste adrese, astfel încât, actul nou depus în recurs nu poate fi luat în discuție, mai ales că nu precizează valoarea acestui salariu în lunile anterioare celor în care trebuia acordată prima de C și de Paște
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA (fosta SC SA) B, cu sediul social în B, str. G-ral, nr.11 bis, sector 1 și sediul procesual ales la reprezentantul său legal " & Asociații" din B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.711 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, domiciliat în,-, județul
Ia act că intimatul-reclamant nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana
-- - - - - -
Grefier,
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored. 2 ex./11.06.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
R
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana
