Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1095/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1095
Ședința publică din data de 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
---
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 522 din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, Gh., G, C, G, Gh., Gh., și, prin reprezentant Cabinet avocatură Pahon, cu domiciliul ales în M,-, -B,.B,.4,. 15, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și pe fond să se dispună, în principal, respingerea acțiunii ca prescrisă sau ca introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, iar în subsidiar respingerea cererii ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr. 6323/120/ 16.12.2008, Gh., G, C, G, Gh., Gh., și, au chemat în judecată pârâta, solicitand ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii cotei de gaze prevăzută de art.176 din CCM, obligarea pârâtei la plata sumelor ce se acordau pentru aprovizionarea de toamnă prevăzute de art.170 alin.1 și 2 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, sume reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective; obligarea pârâtei să stabilească pentru fiecare reclamant și să acorde gratuit acțiunile la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare, potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 6 din CCM pe anii 2004-2008, obligarea pârâtei la plata beneficiilor conform CCM.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că unii au fost iar alții sunt salariații pârâtei, astfel cum rezultă din carnetele de muncă, iar de la data nașterii acestor drepturi și până în prezent societatea nu s-a achitat de aceste obligații prevăzute în CCM pe anii 2005 - 2008.
Au mai arătat reclamanții, că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urmau să beneficieze și de toate drepturile acordate în baza art. 170 alin. 1 și 2 din Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de grup de unități din industria petrolieră, respectiv cota de aprovizionare toamnă-iarnă, raportat la un salariu minim pe unitate.
În mod eronat drepturile solicitate și prevăzute în CCM la nivel de ramură petrolieră nu au fost preluate și în CCM la nivel de unitate SA, deși aceasta în virtutea art. 6 din CCM la nivel de ramură avea obligația să includă aceste suplimentări salariale și în CCM SA.
Conform art. 168 alin. 6 din CC; pe anii 2004 - 2008 pârâta era obligată să acorde pentru fiecare salariat acțiunile la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare, acțiuni ce trebuiau negociate de SA cu SC SA. Dacă aceste negocieri nu au avut loc, nu se poate invoca faptul că dreptul reclamanților nu există.
Conform art. 139 din CCM, în funcție de profitul net obținut de în anul precedent, în fiecare an, negociază cu modalitatea concretă și condițiile de diferențiere la profit către salariați. În aceste condiții, societatea trebuie să facă dovada că nu a avut profit.
Au fost invocate dispozițiile art.9 din CCM, art.38 din Codul Muncii, art.38, 243, 269, 287 Codul Muncii, art.139-168 alin.6, art. 170, 232 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005 -2008, OUG 98/1999.
S-au depus la dosarul cauzei copii ale actelor de identitate ale reclamanților, copii carnete de muncă, decizii de concediere.
S-au mai depus la dosarul cauzei precizări la acțiune față de cota de gaze naturale, prin care se arată că prin conținutul art.176 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 2004-2007, prin care se susține că aceste drepturi au fost compensate, invocându-se telexul nr. 2412/29.05.1998, dat în baza HG nr.860/26.09.1996, ori prin art.1 salariile de bază precum sporurile și indemnizațiile acordate în sumă fixă personalului din sectorul bugetar se indexează cu un coeficient de 6 % care se aplică începând cu luna octombrie 1996. Ori, prin telexul sus menționat indexarea se face cu 5 % sub minimul prevăzut în HG 860, această hotărâre face referire la o protecție socială ca urmare a inflației de la acea vreme din toate domeniile de activitate. Pârâta se folosește în motivare de această hotărâre printr-o interpretare istorico-tehnologică a textului așa cum i-ar conveni, însă, arată reclamanții, sensul și conținutul este altul.
S-au mai depus la dosarul cauzei în copie: contract de muncă nr. 288/02 din 15 februarie 2006, anexă la act adițional, practică judiciară în materie, protocol încheiat între SA și.
Deși legal citată, pârâta nu s-a prezentat instanță, nu a formulat întâmpinare.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.522 din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admia în parte acțiunea, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților, și, suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anul 2007, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective, s-au respins celelalte capete de cerere pentru aceeași reclamanți, s-a respins acțiunea pentru ceilalți reclamanți, a fost obligă pârâta să plătească reclamanților de mai sus câte 700 lei pentru fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată potrivit chitanței nr 84 din 26 februarie 2009.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate între SC SA și salariații reprezentați de pentru anii 2005, 2006 și 2007, nu sunt prevăzute suplimentările salariale referitoare la aprovizionarea de toamnă-iarnă din luna octombrie.
A mai reținut instanța de fond, că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură - grup de unități din industria petrolieră pentru anul 2007 la art. 170 alin. 1, se acordă salariaților SA suplimentări salariale cu ocazia unor evenimente deosebite: Paște, C și ziua petrolistului precum și pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și luna octombrie.
Cum aceste dispoziții ale CCM/2007 la nivel de ramură sunt obligatorii pentru încheierea CCM la nivel de unitate, indiferent că sunt prevăzute ori nu acele suplimentări în CCM/2007, acestea devin obligatorii pentru SC SA.
A apreciat instanța de fond, că prin refuzul acordării lor, unitatea pârâtă a creat un prejudiciu material angajaților săi, inclusiv reclamanților și potrivit art. 269 Codul Muncii, astfel că va fi obligată în temeiul răspunderii civile delictuale să-i despăgubească pe reclamanți.
Prin urmare, în baza art.170 alin.1 din CCM la nivel de ramură, tribunalul a obligat pârâta la despăgubiri bănești, reprezentând suplimentări salariale - primă pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă pentru anul 2007.
Cu privire la contravaloarea a 4000 mc gaze naturale pentru anii 2005, 2006 și 2007, tribunalul a constatat că aceste suplimentări salariale nu a fost inclus în CCM la nivel de ramură și unitate pentru angajații SC SA, neconstituind o obligație în acest sens.
De altfel, în CCM la nivel de unitate, încheiat între SC SA și salariații săi pentru anul 1997, în art.176 (1) se prevede că ajutorul material reprezintă contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază, printr-un act adițional.
Așa fiind, cum nici în CCM la nivel de ramură, unitate și act adițional nu s-a prevăzut expres obligația unității pârâte să acorde acest ajutor material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, tribunalul a respins ca nefondat acest capăt de cerere.
Mai mult, prin CCM încheiat la nivel de unitate, între SC SA și salariații reprezentați de pentru anii 2005, 2006 și 2007 ( filele 343 - 351 dosar fond), în art.176 (1) se precizează că " ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensată prin CCM/1997, ceea ce rezultă că acest ajutor material a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
Nu există niciun protocol ori act adițional la CCM pe ramură ori unitate prin care să se precizeze obligația pârâtei la plata contravalorii cantității de 4000 mc gaze naturale.
Cu privire la acordarea unui număr de acțiuni gratuit fiecărui salariat, instanța de fond a reținut că, este adevărat că potrivit art.168 alin.5 din CCM la nivel de societate, acest drept expres prevăzut în sarcina SC SA " în situația trecerii la o formă de privatizare, salariații vor beneficia de un număr de acțiuni, negociate cu, acordate potrivit, precum și de facilități de participare directă la privatizare".
Numai că, prin protocolul nr.814 din 10 octombrie 2008 încheiat între SC SA și se precizează în art.1 că mecanismul și procedura tehnică de distribuire cu titlu potrivit a acțiunilor către salariați ( inclusiv momentul inițierii procesului de distribuire) vor fi stabilite ulterior semnării prezentului Protocol de SA, în conformitate cu prevederile legale incidente.
Cum această procedură specială de acordare a acestor acțiuni nu a fost stabilită nici până în prezent, rezultă că restituirea lor salariaților este prematură.
Așa fiind, tribunalul a respins și acest capăt de cerere ca prematur formulat, nefiind stabilite de către părți modalitățile concrete de acordare a lor potrivit unui protocol special la CCM la nivel de unitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Referitor la prima de aprovizionare toamnă-iarnă, recurenta a invocat, sub un prim aspect, faptul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției prescripție acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor ivite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
Mai mult decât atât, reclamanții sunt lipsiți de calitate procesuală activă, ei nefiind creditori în raportul juridic de drept substanțial-obligațional invocat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale între care și recurenta pârâtă pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, există dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, trebuie respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză urmează a fi admis în temeiul art.312 Cod procedură civilă, se va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea de toamnă iarnă, ca neîntemeiat.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 522 din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, Gh., G, C, G, Gh., Gh., și, prin reprezentant Cabinet avocatură Pahon, cu domiciliul ales în M,-, -B,.B,.4,. 15, județul D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnî-iarnă 2007.
Exonerează pârâta de plata chemtuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 20 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./05.06.2009
Dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
Judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
