Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1094/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1094
Ședința publică din data de 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
---
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA- GRUP, prin reprezentant ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B, sector 1, Bd. - -- House- de Vest, nr. 4-8,.8, împotriva sentinței civile nr. 470 din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, prin reprezentant Cabinet avocatură, cu domiciliul ales în comuna, nr. 645, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta SC SA, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. -/19.05.2009, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA B pentru a fi obligată să-i plătească drepturile salariale pentru perioada 2005-2007, reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionare de toamnă-iarnă, precum și pentru sărbătorile de Paști și C privind aceeași perioadă, conform art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe societate.
În motivarea acțiunii s-a susținut că deși aceste drepturi la suplimentări salariale erau expres prevăzute în contractele colective de muncă pe ramură și respectiv pe societate, pârâta nu și-a respectat obligațiile legale respective, nefiind plătite reclamantului.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii în totalitate, invocând excepția prescripției dreptului la acțiune, expirând termenul de 6 luni prevăzut de art. 283 lit.e din Codul muncii, ca și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, care nu este titularul dreptului dedus judecății, iar referitor la drepturile solicitate, acestea au fost incluse în salariile plătite angajaților.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 470 din 24 februarie 2009 a respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar acțiunea a fost admisă în parte și obligată pârâta să plătească reclamantului suplimentările salariale reprezentând prime de Paști și C pe anii 2005-2007 și de Paști pentru 2007 în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, sume actualizate în raport de inflație, la care s-a adăugat și drepturile salariale suplimentare pentru aprovizionare de toamnă-iarnă pe anul 2007 la nivelul unui salariu de bază minim pe societate, pentru anii 2005 și 2006 acțiunea a fost respinsă cu privire la aprovizionarea solicitată.
Pentru a pronunța această sentință, a reținut prima instanță că prin contractele colective de muncă pe ramură și respectiv pe societate, erau expres prevăzute drepturile la suplimentări salariale solicitate de reclamant, dar pârâta nu a făcut dovada conform art. 287 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și pe fond respingerea în tot a acțiunii deoarece drepturile salariale pretinse de reclamant au fost incluse în salariile plătite acesteia de către pârâtă, iar pe de altă parte drepturile pretinse erau și prescrise, fiind împlinit termenul de 6 luni de la data nașterii acestora conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, includerea în salariu pentru aprovizionare toamnă-iarnă având loc încă din anul 1998, iar pentru cele două sărbători din anul 2003, aceasta în condițiile în care nu au mai avut loc negocieri între patronat și sindicat în perioadele respective, ceea ce duce la concluzia că reclamantul nici nu are calitate procesuală activă pentru introducerea acțiunii.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În legătură cu suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paști și C, este de reținut că aceste drepturi au fost legal instituite prin art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe societate, iar pârâta nu a făcut dovada plății acestor drepturi conform art. 287 din Codul muncii, neavând relevanță existența negocierilor dintre sindicat și patronat sub acest aspect.
Referitor însă la suplimentările salariale privind aprovizionarea anuală pentru toamnă-iarnă la nivelul unui salariu minim pe societate, aceste drepturi nu subzistă în favoarea reclamantului, deoarece începând cu anul 1998 nu au mai fost plătite astfel de drepturi care au fost incluse în salariile plătite salariaților pârâtei, cum rezultă și din comunicările emise în anul respectiv, ca și din inexistența unor negocieri între patronat și sindicat pentru perioada ulterioară anului 1998, prin care să se stabilească condițiile și criteriile de acordare, perioadă în care reclamanții nu au formulat vreo solicitare în acest sens ci abia în luna decembrie 2008.
Așa fiind, recursul pârâtei este fondat numai cu privire la aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anul 2007, suplimentări salariale care nu se cuveneau reclamantului și au fost acordate greșit acestuia de către instanța de fond, ceea ce impune în baza art. 304 și 312 Cod pr.civ. admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și pe fond respingerea capătului de cerere respectiv, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA- GRUP, prin reprezentant ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B, sector 1, Bd. - -- House- de Vest, nr. 4-8,.8, împotriva sentinței civile nr. 470 din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, prin reprezentant Cabinet avocatură, cu domiciliul ales în comuna, nr. 645, județul D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - - - ---
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
3 ex./19.06.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
