Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 110/CM
Ședința publică din data de 24 martie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă I, domiciliată în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2460/7.11.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, cu sediul în-, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimatul pârât, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 12 din 24.03.2009, depusă la dosar, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta reclamantă a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, în baza art. 305 Cod procedură civilă, depunând la dosar în acest sens înscrisuri și menționând că la data formulării recursului nu era în posesia acestora.
Instanța comunică intimatului pârât, prin apărător, înscrisurile depuse de recurenta pârâtă.
Apărătorul intimatului pârât solicită respingerea, ca inadmisibilă, a probei cu înscrisuri, solicitată de recurenta reclamantă, arătând că acestea sunt comune părților și nu sunt relevante cauzei.
Instanța, deliberând, respinge cererea de administrare a unei probe pe bază de înscrisuri, având în vedere că înscrisurile depuse de recurenta reclamantă nu au legătură cu obiectul cauzei.
Întrebată fiind, partea prezentă susține că nu mai are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile acesteia, în sensul că nu are înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond în mod corect a apreciat că majorarea salariilor la limita maximă nu este imperativ prevăzută de OG nr. 17/2008. În ce privește majorarea salariului cu 50%, arată că această majorare este prevăzută de art. 401alin. 2 și nu are nicio legătură cu performanța ca medic. În referire la majorarea cu 100% solicitat de recurentă, arată că serviciul de anatomie patologică nu dispune de venituri proprii. Depune la dosar concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, reclamanta Iac hemat în judecată Spitalul Județean de Urgență T, solicitând obligarea acestuia la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile bănești calculate în conformitate cu disp.art.5, 17 și 40 din Ordonanța pentru modificarea și completarea OUG nr.115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar (OG nr.17 din Of.nr.83/1.02.2008) și salariul efectiv primit începând cu 1 mai 2008, actualizate la data plății.
Totodată, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor judiciare efectuate în cauză.
În motivare, reclamanta a arătat că în conformitate cu preved. art.5 alin.5 și art.17 alin.2, salariul său de bază pentru luna aprilie a fost stabilit, legal și corect, la nivelul minim din grilă, respectiv 2860 lei.
A precizat reclamanta că în luna aprilie a fost efectuată evaluarea profesională aferentă anului 2007 și că la toți indicatorii a obținut punctaj maxim, în concluzie, conform artr.17 al.1 și 2 pct.c și art.40 indice 1 alin.1, salariul de bază ar fi trebuit majorat la nivel maxim, adică 3380 lei, începând cu luna mai 2008.
Totodată, a menționat reclamanta, conform articolelor menționate, la acest nivel meritat de salariu de bază, ar fi trebuit să se adauge o majorare de max.50% (pentru performanțe individuale ca medic) și până la max.100% (pentru realizarea de servicii plătite de pacienți cu chitanță la casieria spitalului), salariul de bază putând ajunge astfel la un nivel de 6760 lei.
A arătat reclamanta că stabilirea nivelului salarial în luna octombrie are la bază nivelul salariului din septembrie, iar conform indicatorilor individuali de performanță amintiți, nivelul acestuia este cel puțin maxim din grilă și nicidecum minim, nivel atribuit doar medicilor sancționați profesional de Colegiul medicilor.
De asemenea a învederat că existența sau inexistența recurselor financiare bugetare nu poate avea vreo influență asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale prevăzute de actele normative (Decizia Curții Constituționale 2032/2002/ 805/06.11.2002.
În motivare, reclamanta a depus la dosar copii xerox după următoarele înscrisuri: adresa nr.7071 din 19.06.2008 și cererea nr.6843/13.06.2008.
În apărare, a formulat întâmpinare pârâta, prin care a arătat că reclamantei i-a fost calculat un salariu de 2860 lei respectând preved. pct.14 din OG nr.17/2008.
La data de 20 august 2008, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că, relația angajat - angajator are la bază principii bine stabilite, de respectare reciprocă a sarcinilor și obligațiilor fiecăruia, reglementate prin numeroase acte legislative.
S-a menționat că potrivit art.156 " se plătesc înaintea oricăror altor obligații ale angajatorului."
Ca urmare, susține reclamanta, scuza "fonduri insuficiente" nu poate avea impact asupra recunoașterii dreptului la un salariu x și a plății acestuia, căci pe același principiu orice patron de SC- ar putea invoca lipsa banilor pentru neonorarea obligațiilor bănești către salariați.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că actele justificative depuse la dosar de pârât dovedesc existența unei subfinanțări a spitalului, implicarea sindicatelor, arătând însă că deja există nemulțumiri ale angajaților pentru neonorarea drepturilor salariale în totalitate și în nici un caz nu justifică neplata integrală a drepturilor salariale, conform legislației în vigoare.
Prin sentința civilă nr. 2460/07.11.2008 Tribunalul Tulceaa respins ca nefondată acțiunea pentru următoarele motive:
Potrivit pct.1 din Ordonanța nr.17/30 ianuarie 2008 pentru modificarea și completarea OUG nr.115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, la art.5 al.5 se arată modul în care se majorează salariul personalului, respectiv:
Cu 6%, începând cu data de 1 aprilie 2008, față de nivelul din luna martie 2008.
Cu 5%, începând cu data de 1 octombrie 2008, față de nivelul din luna septembrie 2008.
Potrivit pct.14 din OG nr.17/2008, la art.17 al.2 se prevede că: "Pentru personalul încadrat și care începând cu data de 1 aprilie 2008 urmează să beneficieze de salarizarea prevăzută în anexa nr.I, salariile de bază individuale se stabilesc pe funcția, gradul sau treapta profesională avută, după cum urmează:
a) la limita minimă, dacă salariul de bază individual se situează sub salariul de bază minim;
b) se menține salariul de bază individual, dacă acesta se situează între salariul de bază minim și maxim;
c) conform evaluării performanțelor profesionale individuale, cu respectarea preved. alin.1."
Se reține că în luna martie 2008 reclamanta a avut un salariu de 2379 lei, în urma indexării de 6% rezultând un salariu de 2522 lei.
Respectând prevederile legale mai sus citate, pârâta a acordat reclamantei salariul la limita minimă prev. de OG nr.17/2008, în cuantum de 2860 lei.
Totodată, se reține că potrivit legii sus citate, inclusiv acordarea salariului pe baza evaluării performanțelor individuale este sub condiția respectării art.17 al.1.
De altfel, reclamanta recunoaște că i-a fost corect acordat salariul, contestând însă că acesta nu i-a fost acordat la limita maximă, începând cu luna mai 2008.
Se apreciază că pretenția reclamantei este lipsită de suportul legal în condițiile în care potrivit modificării aduse art.17 al.1, prin OG 17/2008: "Personalul contractual salarizat între limitele corespunzătoare funcției,poatebeneficia anual, în perioada mai - septembrie, de o creștere salarială prin evaluarea performanțelor profesionale individuale, realizate în anul precedent, cu condiția încadrării în nivelul alocațiilor prevăzute pentru cheltuielile cu salariile în bugetul de venituri și cheltuieli".
În consecință, așa după cum rezultă din legea sus citată, perioada de evaluare a performanțelor individuale în ceea ce o privește pe reclamantă este cuprinsă între lunile mai și septembrie și nu în luna aprilie, așa cum în mod greșit susține aceasta.
Totodată, trebuie reținută exprimarea legiuitorului în sensul că acesta a înțeles să lase la latitudinea instituției sanitare posibilitatea creșterii salariale, prevăzându-se că: " personalul contractual poate beneficia anual () de o creștere salarială, cu condiția încadrării în nivelul alocațiilor prevăzute pentru cheltuielile cu salariile în bugetul de venituri și cheltuieli."
Analizând bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2008, în ceea ce îl privește pe pârât, aflat în copie la dosar, se constată că instituția sanitară pârâtă se confruntă cu o insuficiență a fondurilor și se află în imposibilitatea acordării salariilor la limita maximă, aceasta cu atât mai mult cu cât acordarea salariilor la acest nivel, așa cum s-a mai arătat, nu este obligatorie, nefiind imperativ prevăzută de legea citată mai sus.
De asemenea, se apreciază că plata unor investigații efectuate de serviciul în care își desfășoară activitatea reclamanta, nu poate echivala cu asigurarea de fonduri proprii, despre care se face vorbire în art.40 indice 2, așa cum apare el introdus de pct.16 din OG nr.17/2008, în condițiile în care aceste investigații se plătesc deoarece costul acestora nu este acoperit prin finanțarea de la CAS
Așadar, în condițiile în care legiuitorul a înțeles să folosească sintagme precum "poate să acorde"; "cu încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli"; "spor de până la .", apare evident faptul că, acordarea unor sporuri la limita maximă este lăsată la latitudinea instituției sanitare, fiind condiționată de existența resurselor financiare bugetare, instanța neputându-se substitui voinței legiuitorului și neputând să dispună imperativ, în condițiile în care litera legii nu o face.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta. În motivare a arătat următoarele: instanța de fond a analizat doar prevederile art. 5 și 17 din OG nr. 17/2008 fără a avea în vedere și celelalte prevederi ale acestui act normativ și nici prevederile celorlalte acte normative care reglementează salarizarea în sectorul sanitar, respectiv Legea nr. 104/2003 și Legea nr. 95/2006; stabilirea salariului de bază al medicilor și majorarea cu 50% până la 100% se face trimestrial iar nu anual; alocarea unui buget insuficient al spitalului nu înseamnă în mod necesar și lipsa fondurilor necesare pentru plata salariilor întrucât spitalele au și alte surse de finanțare; este nelegală limitarea nivelului salariilor și a fondului de salarii; cheltuielile pentru salarii se stabilesc în buget pe secții, servicii, laboratoare și compartimente; OG nr. 115/2004 derogă sub anumite aspecte de la prevederile dreptului comun al finanțării și salarizării personalului medical, cuprinzând prevederi speciale în art. 401, 402și 403care se referă la drepturi care sunt acordate cu condiția realizării indicatorilor specifici de performanță și încadrării în buget, ceea ce presupune ca unitatea să stabilească criteriile de performanță iar medicul să se încadreze trimestrial în acești indicatori, fiind necesară evaluarea trimestrială iar nu anuală; afirmația pârâtei că serviciul anatomie - patologică nu are surse proprii de finanțare nu este reală.
Prin notele scrise depuse pentru termenul din 24.03.2009 recurenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri respectiv lista unor posturi scoase la concurs pentru a dovedi existența unor posturi vacante și adresa nr. 2584/05.03.2009 pentru a dovedi că serviciul de anatomie patologică este condus de un șef de serviciu care nu este "ales" conform prevederilor Legii nr. 95/2006. Cererea pentru administrarea acestor probe a fost respinsă de Curtea de Apel la termenul din 24.03.2009 întrucât acestea nu au legătură cu obiectul cauzei.
Intimata nu a formulat întâmpinare ci numai concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin OUG nr. 115/2004 sunt reglementate salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar. Acest act normativ a fost modificat prin OG nr. 17/2008 la care face referire recurenta. Art. 5, 17 și 40 pe care le invocă recurenta fac parte din OUG nr. 115/2004 fiind modificate prin OG nr. 17/2008, iar nu din acest din urmă act normativ.
Recurenta nu susține în recurs motive referitoare la aplicarea art. 5 din OUG nr. 115/2004 ci doar motive referitoare la pretinsul drept de a beneficia de o majorare a salariului cu 50% până la 100% pe baza evaluării profesionale și în limita bugetului unității medicale, argumentele expuse fiind subsumate acestui motiv.
Curtea reține că potrivit art. 17 din OUG nr. 115/2004 astfel cum a fost modificată prin OG nr. 17/2008, personalul contractual salarizat între limitele corespunzătoare funcției poate beneficia anual, în perioada mai - septembrie, de o creștere salariala prin evaluarea performantelor profesionale individuale realizate in anul precedent, cu condiția încadrării în nivelul alocațiilor prevăzute pentru cheltuielile cu salariile in bugetul de venituri si cheltuieli.
Se constată că acest text normativ instituie numai o posibilitate de acordare a unei creșteri salariale.
Aceeași formulare este folosită și în art. 401și 402din OUG nr. 115/2004 care au fost introduse prin OG nr. 17/2008.
Aceste prevederi normative nu stabilesc faptul că personalul medical, dacă îndeplinește anumite criterii de performanță, are dreptul în temeiul legii și fără îndeplinirea altor condiții la o creștere salarială de 50% până la 100% ci numai faptul că astfel de creșteri salariale pot fi acordate în limitele bugetului alocat proporțional cu îndeplinirea indicatorilor de performanță.
Așadar, contrar susținerilor recurentei, aceste prevederi legale constituie doar temeiul pentru o creștere salarială a personalului contractual care rămâne însă o opțiune a angajatorului, fără a institui o obligație în acest sens în sarcina sa.
Pentru situația în care bugetul unității medicale permite acordarea unor creșteri salariale iar conducerea acesteia optează pentru acordarea acestor creșteri, art. 401din OUG nr. 115/2004 stabilește un criteriu de stabilire a cuantumului creșterii, în sensul că aceasta se acordă proporțional cu îndeplinirea criteriilor de performanțe dar nu mai mult de 50% respectiv 100% pentru situația în care există și alte surse de finanțare.
Îndeplinirea criteriilor de performanță nu dă dreptul însă, prin ea însăși, la o creștere salarială. Dacă emitentul actului normativ ar fi intenționat să acorde un astfel de drept nu ar fi folosit sintagma "pot fi majorate" ci ar fi prevăzut în mod neechivoc faptul că personalul care îndeplinește criteriile de performanță beneficiază în consecință de o creștere a salariului.
Desigur, angajatorul, dacă optează pentru acordarea unei astfel de majorări salariale trebuie să o facă după criterii obiective (astfel cum prevede legea - proporțional cu realizarea indicatorilor de performanță) și în mod nediscriminatoriu.
Recurenta nu a susținut și nu a probat că alte persoane aflate în situații comparabile ar fi beneficiat de astfel de majorări salariale.
În concluzie, se reține că recurenta nu are un drept la o majorare salarială care să fie prevăzut de lege și să se nască prin simpla îndeplinire a indicatorilor de performanță ci poate doar să beneficieze de un asemenea drept în cazul în care angajatorul optează să îl acorde în limitele bugetului alocat. Angajatorul nu poate fi însă obligat să acorde o astfel de majorare salarială care nu a fost negociată prin contractul individual de muncă, contract care reglementează raporturile juridice dintre părți, pentru care este deopotrivă obligatoriu.
În această situație, argumentele invocate de recurentă în legătură cu existența resurselor bugetare necesare acordării unei astfel de creșteri salariale și în legătură cu modalitatea de realizare a evaluării activității profesionale nu au relevanță și nu vor mai fi analizate, întrucât chiar dacă s-ar dovedi întemeiate nu ar putea conduce la obligarea pârâtului să acorde o recurentei o majorare salarială, pentru motivele expuse anterior.
Față de prevederile art. 274 Cod.pr.civ., va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei - onorariu avocat (chitanța seria - CAF nr. 044/23.03.2009 - cabinet avocat - - T).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta reclamantă I, domiciliată în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2460/7.11.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, cu sediul în-, județul
Obligă recurenta la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2009.
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel | JUDECĂTOR 2: Maria Apostol Jelena Zalman | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
jud.
2 ex./ 24.04.2009.
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
