Obligație de a face. Decizia 111/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 111/CM

Ședința publică din data de 24 martie 2009

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE: Răzvan Anghel

JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman

- -

Grefier - - -

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă " COM" C, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1165 din 24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în,-, bloc 13,. A,. 2,. 6, județul C, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta pârâtă, administratorul, personal și intimata reclamantă, personal.

Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă a depus înscrisuri.

Întrebate fiind, părțile susțin că nu mai au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.

Instanța, luând act de susținerile acestora, în sensul că nu au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.

Recurenta pârâtă, prin administrator, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Intimata reclamantă, având cuvântul, solicită respingerea recursului.

Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.

CU RTEA

Cu privire la recursul civil de față:

a declarat recurs la 8 ianuarie 2009 împotriva sentinței civile nr. 1165/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Situația de fapt:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 26.08.2008, reclamanta a chemat în judecată " Com" C, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să depună la. C dovezile de calculare a drepturilor salariale restante, pentru perioada 01.07.2001-31.05.2006, la plata unei amenzi civile în cuantum de 59 RON pe zi întârziere până la data îndeplinirii efective a obligației și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că a fost angajata pârâtei prin contractul nr. -/23.11.2000 până în anul 2006, când prin decizia nr. 2 i-a încetat contractul în baza art. 55 lit. "b" Codul muncii.

Menționează reclamanta că societatea pârâtă nu a depus în termenul legal la. C dovezile de calculare a drepturilor salariale pentru perioada 01.07.2001-31.05.2006.

Solicită reclamanta a fi obligată pârâta la depunerea dovezilor de calculare a drepturilor salariale restante pentru perioada 01.07.2001-31.05.2006.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 112 și următoarele Cod procedură civilă, art. 5803Cod procedură civilă, art. 40 Codul muncii, art. 55 Codul muncii și Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.

La termenul din 12.09.2008, reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că solicită obligarea pârâtei la plata contribuțiilor la bugetul de stat pentru perioada lucrată.

Pârâta nu a formulat întâmpinare dar, prin reprezentant, în ședință publică a recunoscut că, într-adevăr, nu a achitat contribuțiile către bugetul de stat, achitând până la termenul din 24.10.2008 suma de 1.000 lei, reprezentând restanțe la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Prin sentința civilă nr. 1165/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis acțiunea reclamantei, formulată în contradictoriu cu pârâta " Com" C și a fost obligată pârâta să plătească și să depună la instituțiile abilitate documentele ce atestă achitarea contribuțiilor la buget corespunzătoare drepturilor salariale ale reclamantei, pentru perioada 01.07.2001-31.05.2006, sub sancțiunea plății către pârâtă a unei amenzi civile de 50 lei pe zi de întârziere, calculate de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la îndeplinirea obligației.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin contractul individual de muncă nr. -/23.11.2000, numita a fost angajata, începând cu data de 1.05.1999, de " Com" în funcția de vânzător; reclamanta a îndeplinit această atribuție până la data de 31.05.2006 când, prin decizia nr. 2/2006, în baza acordului părților s-a încetat acest contract.

Reclamanta a formulat o solicitare către C care a efectuat un control la societate, constatând că aceasta nu a depus la instituție dovezile de calculare a drepturilor salariale pentru perioada 04.07.2004-31.05.2006.

Potrivit art. 40 alin. 2 lit. "f" Codul muncii, angajatorul are, ca principală obligație (printre altele) să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii.

De asemenea, conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, în sistemul public sunt asigurate, în condițiile prezentei legi, persoanele fizice, denumite în continuare asigurați. Asigurații au obligația să plătească contribuții de asigurări sociale și au dreptul să beneficieze de prestații de asigurări sociale, conform prezentei legi.

Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații -angajatorii, precum și instituțiile care efectuează plata drepturilor de șomaj pentru șomeri sunt obligate să depună în fiecare lună, la termenul stabilit de, declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat. Declarația se depune la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul angajatorului.

Având în vedere situația de fapt reținută, cum pârâta a recunoscut că pentru perioada în care reclamanta a fost salariată nu a achitat contribuțiile la bugetele de stat, s-a admis acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta să plătească și să depună la instituțiile abilitate documentele ce atestă achitarea contribuțiilor la buget corespunzătoare drepturilor salariale ale reclamantei, pentru perioada 01.07.2001-31.05.2006, sub sancțiunea plății către pârâtă a unei amenzi civile de 50 lei pe zi de întârziere, calculate de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la îndeplinirea obligației.

Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:

Motivul neplății la termen a contribuțiilor bănești ale salariaților se datorează dificultăților financiare și nu datorită relei voințe.

A criticat sentința și sub aspectul amenzii civile de 50 lei pe zi de întârziere, sarcină la care a fost obligată prin sentința Tribunalului Constanța.

Recursul nu este fondat.

Curtea, în urma analizei sentinței civile atacate prin prisma criticilor invocate, îl va respinge pentru următoarele considerente de fapt și de drept:

Din ansamblul motivelor expuse în recurs, rezultă că recurenta își exprimă nemulțumiri datorită situației financiare precare în care se află și nu nelegalități ale sentinței civile atacate.

Recurenta confirmă că datorează aceste sume de bani, dar nu și-a onorat obligațiile datorită inexistenței resurselor financiare.

Sub aspectul cuantumului amenzii stabilit de Tribunalul Constanța, respectiv de 50 lei pe fiecare zi de întârziere, calculată de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la îndeplinirea obligației, apreciem că acesta a fost apreciat în mod just și în lumina dispozițiilor art. 5803Cod procedură civilă, ținând cont de faptul că recurenta intimată nu și-a îndeplinit obligațiile fiscale în conformitate cu dispozițiile art. 40 (2) lit. "f" Codul muncii pentru perioada 01.07.2001-31.05.2006, deci nu este vorba de o situație temporară ci, se atestă o anumită atitudine a recurentei care crează convingerea că în lipsa unei amenzi, nu-și va achita obligațiile către fostul salariat.

Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta pârâtă " COM" C, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1165 din 24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în,-, bloc 13,. A,. 2,. 6, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2009.

PREȘEDINTE: Răzvan Anghel

JUDECĂTOR 2: Maria Apostol Jelena Zalman

Judecător,

Grefier,

- -

Jud.fond. /

Red.dec.jud.

Tehnoredact.gref.

26.03.2009/ 2 ex.

Președinte:Răzvan Anghel
Judecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 111/2009. Curtea de Apel Constanta