Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1134/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1134
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții(fosta ), -,și de intervenienții -, -, și - -, domiciliați în comuna V, județul S, împotriva sentinței nr.539din17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți, intervenienții recurenți, reprezentanții pârâtei intimate Primăria comunei V și ai intimatului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ, înregistrată sub nr- din data de 4.11.2008, reclamanții (FOSTĂ ), au chemat în judecată pe pârâta PRIMĂRIA COMUNEI V, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată la acordarea și plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% lunar, calculat la salariul de bază începând cu 01.01.2005, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației.
În motivarea în fapt a acțiunii s-a arătat că atribuțiile salariaților din cadrul primăriei și al serviciilor publice locale subordonate, se regăsesc în art.3 alin. l lit. a pct. 4 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea MIRA, iar în plus Ministerul Internelor și Reformei Administrative este cel care emite ordine și instrucțiuni ce îi stabilesc competențele, sarcinile și obligațiile.
De asemenea, prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496 din 28 iulie 2003, ca urmare a modificărilor de structură apărute la nivelul administrației publice, generate de reorganizarea guvernului, s-a uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, prin comasarea celor două domenii ale internelor cu cel al administrației publice. Astfel, ar fi avut loc o "reașezare" a salarizării funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică, după normele care anterior reorganizării ministerului erau aplicabile doar salariaților din domeniul internelor.
Or, conform acestui ordin, personalul civil din minister ar beneficia de toate drepturile stabilite prin lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din Legea nr. 138/1999, adică tocmai de indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază.
De altfel, art. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 ar prevedea că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Or, în prezent indemnizația de dispozitiv ar fi acordată, în mod discriminatoriu, doar angajaților prefecturilor, Oficiului Național de cadastru și Publicitate Imobiliară, precum și celor din domeniul evidenței informatizate a persoanelor, inclusiv din agenția Națională a Funcționarilor Publici, deși salarizarea acestora se efectuează tot în baza OG nr. 10/2007, asemenea reclamanților.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 al MAI, art. 47 și 13 din Legea nr. 138/1999, OUG nr. 137/2000.
Prin cererea de intervenție, intervenienții, au solicitat plata acelorași drepturi ca și cele din cererea de chemare în judecată, invocând aceleași temeiuri de fapt și de drept ca și reclamanții.
de aceste pretenții, intervenienții au solicitat ca pârâta să fie obligată și la plata tichetelor de masă retroactiv pentru anii 2005-2007, cât și pentru viitor.
În motivarea cererii de intervenție au arătat că au calitatea de personal contractual, fiind salariați ai Primăriei com. V, județ
Arată intervenienții că alți angajați din sector bugetar beneficiază de tichete de masă, ceea ce creează o situație discriminatorie, inadmisibilă.
Consideră intervenienții că sunt îndreptățiți la acordarea acestor tichete și că încasarea unor astfel de alocații reprezintă o formă de protecție privind securitatea muncii, reglementată atât de normele interne, respectiv art.53 din Constituția României, art.5 alin.3 din Codul Muncii și de norme internaționale, respectiv art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin încheierea de ședință din 11.12.2008, Tribunalul Suceava - Secția Comercială de Contencios Administrativ și Fiscal a trimis cauza spre competentă soluționare Secției Civile a aceluiași tribunal, reținând că raportul juridic dintre părți nu este unul de serviciu reglementat de Legea nr. 188/1999 ci un raport de muncă fiind aplicabile dispozițiile Codului Muncii.
După înregistrarea cauzei pe rolul Secției Civile, a formulat cerere de intervenție solicitând ca și reclamanții, obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% lunar.
Dat fiind faptul că reclamanții au înțeles să invoce prin acțiunea introductivă discriminarea în raport cu alte categorii de personal bugetar care beneficiază de sporurile solicitate, în temeiul dispozițiilor art.27 alin.3 din nr.OG137/2000 a fost chemat în judecată pentru opozabilitate numitul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Prin încheierea din 26.01.2009, instanța a încuviințat în principiu cererile de intervenție în interes propriu formulate în prezenta cauză.
Prin hotărârea nr. 539/17.03.2009 a Tribunalului Suceava - secția civilă, pronunțată în dosarul nr-, s-a espins acțiunea civilă având ca obiect "drepturi bănești" formulată de reclamanții, ca nefondată și, de asemenea, s-au respins cererile de intervenție, ca nefondate.
Analizând probele administrate în cauză în raport cu dispozițiile legale incidente în materie, prima instanță a constatat următoarele în privința sporului de dispozitiv solicitat atât de reclamanți cât și de intervenienți:
Conform art. l din Legea nr. 138/1999 - "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit prevederilor art. 47 și 49 din menționata lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art. l, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr. 275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr. 496 din 28.07.2003.
Conform punctului 9.2, introdus prin Ordinul modificator: " Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor".
Aceștia "beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sistemul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 13 8/1999.
Or, reclamanții și intervenienții, ca angajați în cadrul primăriei pârâte, fac parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel ca ordinul invocat, nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor, nu își are aplicabilitate în privința lor.
Această concluzie rezultă și din punctul VI al ordinului, care arată că măsurile de aplicare ale ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Și nu există nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor. Consiliului local fiind, potrivit Legii nr. 215/2001, o autoritate publică locală autonomă.
În aceste condiții, ministrul administrației și internelor nu avea nici o atribuție în privința salarizării personalului din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul sus menționat nu poate fi aplicat în cazul primăriei și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr. 138/1999, care nu fac nici o referite la salarizarea personalului civil din administrația publică locală.
De altfel, că este așa, o demonstrează și denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar și personalul civil, dar din cadrul acelorași unități (adică a unităților militare) or, în mod evident, pârâta nu are personal militar privind salarizarea.
Chiar denumirea indemnizației, aceea " de dispozitiv",demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Prima instanța a apreciat, de asemenea, că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare și o instituție publică, în care toate acele reguli nu se aplică.
Cât privește solicitarea privind acordarea tichetelor de masă, formulată atât de reclamanți cât și de intervenienți, prima instanță a constatat următoarele:
Este real că dispozițiile art.1 din Legea nr.142/1998 prevăd posibilitatea acordării tichetelor de masă și în privința personalului contractual din sectorul bugetar.
Dar beneficiile prevăzute în textul de lege enunțat anterior nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzut în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Ori reclamanții și intervenienții, care sunt salariați ai Primăriei com. V, județ S, nu au dovedit că angajatorul a avut în buget prevăzute sume de bani cu această destinație.
Pe de altă parte este de reținut că prin decizia nr.820 din 3.07.2008 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1) din nr.OG137/2000, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de considerentele expuse mai sus, tribunalul a respins atât acțiunea cât și cererile de intervenție, ca nefondate.
Împotriva sentinței sus-menționate, au declarat recurs reclamanții și intervenienții.
În motivarea acestei căi de atac, recurenții au arătat, în esență, că sunt îndreptățiți să primească retroactiv și cu valoare recalculată tichetele de masă datorate de către angajator începând cu data de 03.09.2005, apreciind că au fost puși într-o situație de inferioritate socială și materială față de alți angajați din sectorul bugetar - administrație publică.
De asemenea, recurenții au arătat că prevederile art. 1 din Legea nr. 142/1998 se aplică tuturor angajaților din sectorul bugetar, prin alocări de buget în vederea asigurării hranei zilnice direct la locul de muncă, iar această măsură este aplicată discriminatoriu și la momentul actual, întrucât o parte dintre colegii lor au câștigat dreptul pentru tichete de masă prin sentințe definitive și irevocabile (sentința 3147/22.10.2008 a Tribunalului Suceava ).
În drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 1 din Legea nr. 142/1998, art. 1, 2 din OG137/2000, art. 1, 3, 7 din Decretul 167/1998, art. 1, 2 din Legea nr. 193/2006, art. 4 al. 2, art. 16 al. 1, 2, art. 21 al. 3, art. 53 din Constituția României, art. 5 al. 3 din Codul Muncii, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
otrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea 142/1998, salariații "pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, tichetele de masă "se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar".
Prin urmare, dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea 142/1998 reglementează doar posibilitatea acordării tichetelor de masă, nefiind suficiente pentru a angaja răspunderea angajatorului pentru neacordarea lor în lipsa unor alte prevederi legale sau a înțelegerii părților, astfel încât beneficiile prevăzute în textul de lege sus-menționat nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzut în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
În cauză, reclamanții și intervenienții, care sunt salariați ai Primăriei com. V, județ S, nu au dovedit că angajatorul a avut în buget prevăzute sume de bani cu această destinație.
Prin urmare, dreptul invocat de către recurenți nu este în mod imperativ recunoscut de lege, existența sa depinzând în totalitate de construcția bugetară.
În ceea ce privește existența tratamentului discriminatoriu invocat de către supusă recurenți, Curtea constată că în cauză sunt aplicabile deciziile nr. 818 - 821/2008 ale Curții Constituționale, potrivit cărora, prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, precum și decizia nr. 1325/2008 ale Curții Constituționale, potrivit căreia dispozițiile nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Ori, în cauza de față, obligarea intimatei Primăria Comunei V la plata tichetelor de masă, atât timp cât dreptul invocat de către recurenți nu este în mod imperativ recunoscut de lege, existența sa depinzând în totalitate de construcția bugetară, iar recurenții nu au dovedit că angajatorul a avut în buget prevăzute sume de bani cu această destinație, ar constitui o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie."
Pentru aceste considerente, constatând că sentința recurată este legală, Curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții(fosta ), -,și de intervenienții-, -, și - -împotriva sentinței nr.539din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:,
2 ex. 4.11.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Bratu Ileana, Andrieș Catrinel
