Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1282/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1282
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Florența Carmen
Grefier
****************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamant GRUPA SINDICALĂ NR. 9 " ", împotriva sentinței civile nr. 3946 din 09.12.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți GRĂDINIȚA " ", GRĂDINIȚA NR. 8 TG J, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN G și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG J, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal, și s-a solicitat de către recurentul reclamant în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr. 3946 din 09.12.2009 a Respinge acțiunea formulată de petenta GRUPA SINDICALĂ NR. 9 - GRĂDINIȚA " " cu sediul în Tg-J,-, județul G, împotriva intimat GRĂDINIȚA " " cu sediul în Tg-J,-, jud. G, intimat GRĂDINIȚA NR. 8 TG J cu sediul în Tg-J, str. -, jud. G, intimat INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN G, cu sediul în Tg-J, str. -, jud. G, intimat CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG J cu sediul în Tg-J,-, județul
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Petenta GRUPA SINDICALĂ NR. 9 - GRĂDINIȚA " ", în numele membrilor de sindicat:, -, Putere, C, a solicitat primele de vacanță pe perioada 2001-2008.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin 2 din OUG nr.146/2007 primele de concediu pe perioada 2001-2006 căror plată a fost suspendată prin legile bugetului de stat trebuiau acordate pe lângă categoriile de personal nominalizat expres,și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale,.
Art.50 alin 1 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că,personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar potrivit art.37 alin 1 lit.g din CCM nr.5521/2004, personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță ce se acordă odată cu indemnizația de concediu,
Examinând dispozițiile art. 1 din OUG nr. 146/2007 s-a constatat că aceasta se interpretează în sensul aplicării actului normativ altor categorii de personal care beneficiază de prima de vacanță, care nu au fost nominalizate expres, însă se condiționează acordarea acestor prime de existența unei dispoziții legale în legea specială care să vizeze acest drept aceasta o condiție "sine qua non".
În acest sens s-a reținut că în legea specială aplicabilă în cauză, respectiv Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, la art. 50 al 1 se face vorbire la modul generic despre "premii si alte drepturi banesti "acestea fiind cele prevăzute, după cum se arată în ultima teză a amintitului articol, în lege și Contractul Colectiv de Muncă.
Astfel, s-a constatat că este vorba despre o norma de trimitere și nu despre o norma care să consacre dreptul acestei categorii profesionale la prima de vacanță.
Examinând Contractul colectiv de muncă al personalului didactic pe anul 2004 la care se face trimitere în legea specială, și pe care se întemeiază pretențiile petentei, s-a constatat că art. 37 lit. nu consacră un drept pur și simplu ci un drept afectat de condiția existenței unor "venituri proprii, în condițiile legii"ori în cauza de față nu s-a făcut dovada existenței veniturilor proprii care să îndreptățească petenții să beneficieze de prima de vacanță.
Față de aceste dispoziții legale instanța a considerat că cererea nu este întemeiată și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Grupa Sindicală Nr. 9 " " Tg.J, în numele și pentru membrii său de sidicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond, respingând în totalitate cererea, a făcută o greșită interpretare a dispozițiilor nr.OUG146/2007 și a prevederilor art.50 pct.12 din Legea nr.128/1997.
În acest sens, s-a susținut că reclamanții se încadrează în categoria salariaților din sectorul bugetar la care fac trimitere prevederile OUG nr.146/2007 și Legea nr.172/2008, atunci când determină sfera de aplicare a legii ca incluzând și " alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale, începând cu anul intrării acestora în vigoare."
Cu privire la acest aspect, recurenta a arătat că personalul didactic și didactic auxiliar are reglementată prima de concediu printr-o lege specială, respectiv Legea nr.128/1997 care la art.50 alin.12 prevede că "personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de Contractul Colectiv de Muncă", iar CCM la nivel de ramură de învățământ reglementează expres la art.37 lit.g, prima de vacanță ca acordând-se odată cu indemnizația de concediu, ceea ce conduce la concluzia că și personalul didactic și didactic auxiliar este beneficiar al acordării primelor de concediu de odihnă suspendate pe perioada 2001-2006 în condițiile OUG nr.146/2007.
Totodată, recurenta a susținut că, prin neacordarea acestor drepturi reclamanților, se încalcă principiul potrivit căruia constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute de alin.2 dar care produc efectele unor discriminări directe consacrate de art.5 alin.4.
Față de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 50 (12) din Legea nr. 128/1997, ersonalul p. didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Contractele colective de muncă unice la nivel național din perioada invocată de reclamant au prevăzut posibilitatea ca partenerii sociali care negociază contracte colective de muncă să includă în acestea dreptul salariaților la o primă de vacanță, însă numai în funcție de posibilitățile economico-financiare ale unității.
Pentru ca dreptul la primă de vacanță să se nască, el trebuie în mod necesar să fie negociat expres la nivel inferior.
În ceea ce privește prevederile din contractele colective de muncă la nivel de învățământ, dispozițiile art. 37 lit. stabilesc că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au negociat posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale.
În ceea ce privește dispozițiile din art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ preuniversitar și acestea prevăd posibilitatea acordării primei de vacanță, vocația salariaților de a beneficia de acesta în condițiile existenței veniturilor proprii. Nu a fost reglementat pe cale convențională un drept pur și simplu în favoarea salariaților, ci un drept condiționat de existența unor venituri proprii.
În consecință, criticile recurentei privind existența unui drept câștigat sau referitoare la îngrădirea dreptului la negocieri colective și caracterului obligatoriu al convențiilor colective sunt nefondate, de vreme ce chiar textele negociate ale convențiilor colective invocate în cauză prevăd doar vocația personalului din învățământ la prime de vacanță, în anumite condiții care în cauza de față nu au fost îndeplinite.
Nu se poate reține nici crearea unei discriminări a reclamanților în raport cu ceilalți beneficiari ai primelor de vacanță, în condițiile în care nu s-a făcut dovada unor situații comparabile în ceea ce privește salarizarea acestora, în raport de responsabilitățile ce revin diverselor categorii profesionale.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. urmează a-l respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Grupa Sindicală Nr. 9 " "Tg.J, împotriva sentinței civile nr. 3946 din 09.12.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Grădinița " ", Grădinița Nr. 8 Tg J, Inspectoratul Școlar Județean G și Consiliul Local Al Municipiului Tg
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.
18.03.2010
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Florența Carmen
