Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1288/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1288/2009-
Ședința publică din 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Galeș Maria | - - | - JUDECĂTOR 2: Popa Aurora |
- - | - JUDECĂTOR 3: Toader Felicia | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarearecursului civil formulat de recurenta pârât SC SA, cu sediul în B sector 1 calea nr. 239, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, toți cu domiciliul ales în O- județul, împotriva sentinței civile nr. 468/LM/2009 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta recurentei pârât SC SA B, av. în baza împuternicirii avocațială nr. 38/2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, iar pentru intimații reclamanți, toți lipsă, reprezentantul lor av. A în substituirea av. -, în baza împuternicirii avocațială de substituire nr. 293/2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, după care:
Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii inițiale ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Se arată că prin deciziile nr. 3793 și 5140 din 2007, ambele emise de Comisia Paritară, s-a confirmat faptul că drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază al reclamanților începând cu anul 2003, fiind achitate până la zi, iar reprezentanții sindicatelor au recunoscut aceste aspecte, astfel încât acțiunea este neîntemeiată, admiterea ei ducând la o îmbogățire fără justă cauză.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în conformitate cu decontul pe care se obligă să-l depună la dosar odată cu concluzii scrise.
Se arată că un act adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2008 nu poate produce efecte retroactiv, asupra contractelor de muncă încheiate în anii precedenți, iar deciziile Comisiei paritare, la care se face referire, nu pot introduce efecte care să înlăture conținutul prevederilor la care se referă.
În replică, reprezentanta recurentei pârât arată că nu este vorba de modificări aduse Contractelor colective de muncă ci este vorba de o recunoaștere a reprezentanților sindicatelor că drepturile au fost achitate.
Reprezentantul intimaților reclamanți subliniază că expertiza solicitată în cauză nu a putut fi efectuată tocmai refuzului recurentei pârât de a depune statele de plată care să dovedească plata acestor drepturi, documente ce în realitate nu există.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 468/LM/2009 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respinsă excepția necompetentei teritoriala invocată de pârâtă.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții si intervenienții, G, în contradictoriu cu A
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților si intervenienților drepturile salariale restante pentru perioada 2004-2007 cuvenite fiecăruia,în funcție de perioada in care și-a desfășurat activitatea în cadrul unității pârâte, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta sa plătească în favoarea reclamanților, câte 1000 lei pentru fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost obligată pârâta sa plătească în favoarea reclamantului suma de 700 lei și la câte 500 lei în favoarea reclamanților, G câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță areținut, analizând actele și lucrările dosarului, următoarele:
Referitor la excepția de necompetență teritorială invocată, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, urmând aor espinge, întrucât potrivit art. 284 alin. 2 din Codul muncii "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente in a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul." Este o derogare de la regula generală prevăzută de Codul d e procedură civilă,conform căreia cererea se face la instanța domiciliului pârâtului. este justificată având în vedere că de cele mai multe ori calitatea de reclamant o are salariatul, creându-i-se astfel o facilitate. Din termenii textului respectiv al Codului muncii rezultă că,în domeniul conflictelor de muncă,competența teritorială nu este alternativă,ci revine exclusiv instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori după caz sediul. Art. 72 din Legea nr. 168/1999 care stabilea o atare competență a instanței judecătorești în a cărei circumscripție își are sediul unitatea a fost implicit abrogat de art. 298 alin. 2 din Codul muncii, care prevede că pe data intrării sale în vigoare se abrogă orice alte dispoziții contrare.
Petenții au avut calitatea de salariați ai unității pârâte conform mențiunilor efectuate în carnetele de muncă depuse la dosar.
În temeiul raporturilor de muncă juridice existente între părți și invocând dispozițiile contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate, prin prezenta acțiune au solicitat acordarea unor drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005-2007 și de C pentru anii 2004-2006.
Apărarea unității pârâte exprimată prin întâmpinarea depusă a fost în sensul că drepturile solicitate de către aceștia au fost incluse în salariul de bază al acestora.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004, stabilește la art. 168 al. 1 că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, iar la al. 2 al aceluiași articol s-a stipulat că pentru anul 2003 suplimentările prevăzute la art. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate de.
Așa cum rezultă din extrasele depuse la dosar ale contractelor colective de muncă pe unitate pentru anii 2005- 2006 și 2007, dispozițiile art. 168 al. 1 au fost menținute însă al. 2 al art. 168 fost modificat în forma "în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Așa cum s-a reținut și mai sus, contractele colective de muncă pe anii 2004- 2007 la nivel de unitate, stipulează în mod clar că salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de SNP SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, dispoziții cuprinse de art. 168 al. 1 și menținute.
Astfel că, dacă părțile contractante nu ar fi convenit acordarea acestor drepturi pe anii 2004- 2007, pe lângă salariile cuvenite angajaților, acestea nu ar fi fost prevăzute de dispozițiile art. 168 al. 1 sau dacă ar fi urmărit includerea acestor drepturi suplimentare în salariul de bază, ar fi modificat clauza contractuală prevăzută de art. 168 al. 1 din contractul colectiv de muncă, însă această clauză a fost menținută. Totodată al. 1 al art. 168 prevede și obligativitatea unor negocieri prealabile cu în vederea stabilirii concrete, modalitatea de acordare, condiții, criterii și beneficiari, însă rațiunea clauzei contractuale a fost de acordare a anumitor drepturi salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C și nu de a modifica salariul de bază.
În ceea ce privește interpretarea dată de Comisia Paritară a SC SA a cărei argumentare este în sensul că aceste drepturi au devenit parte a salariului de bază și nu s-a impus a fi individualizate, nu putu fi avută în vedere de către instanță, deoarece reprezintă o modificare a clauzei contractuale și prin această interpretare s-ar ajunge la schimbarea naturii acestor drepturi suplimentare, iar rațiunea clauzei contractuale a fost în sensul de a se acorda anumite drepturi suplimentare la anumite evenimente și nu de a se modifica salariul de bază și aceasta se desprinde și din dispozițiile contractului colectiv de muncă, care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea naturii concrete, modalitatea de acordare, condiții, criterii și beneficiari, prevedere care nu și-ar mai fi găsit locul în situația în care părțile ar fi urmărit ca suplimentările de drepturi să se realizeze prin includerea în salariul de bază, mai mult aceste negocieri nu s-a făcut dovada că ar fi avut loc.
În contextul tuturor acestor considerente și având în vedere dispozițiile art. 236 al. 4 din Codul muncii, potrivit căruia "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților", instanța a apreciat întemeiată cererea formulată, admițând-o și obligând pârâta să plătească petenților drepturile salariale restante pentru perioada 2004-2007 cuvenite fiecăruia, în funcție de perioada in care și-a desfășurat activitatea în cadrul unității pârâte, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, dată fiind permanenta devalorizare a monedei naționale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxei de timbru, a declarat recurs pârâta SC SA B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului recurentul critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că s-a reținut nelegal că nu s-ar fi plătit primele de Paști și C, ori, conform actelor adiționale la contractul colectiv de muncă, acestea s-au plătit, fiind incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, nemaifiind acordate și calculate distinct salariaților, act adițional ce a fost semnat de reprezentanta salariaților în relația cu patronatul. Chiar salariații recunosc acel aspect, actul adițional face parte din contractul colectiv de muncă iar pretențiile sunt fără obiect.
Articolul 168 aliniatul 2 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004, fost reflectat într-o manieră asemănătoare celei din 2003. Includerea primelor în salariul de bază reiese și din adresa nr. 3793/18.06.2007, emisă de Comisia Paritară a către structurile teritoriale, semnate și de, astfel că, aceste prime nu mai erau individualizate distinct ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Din analiza documentelor se poate observa că în perioada 2003 - 2007 s-au achitat toate drepturile salariale conform contractului colectiv de muncă, salariile de bază au avut astfel o evoluție crescătoare.
În anul 2005, prevederile Contractului Colectiv de Muncă au fost modificate, intenționându-se să se prevadă faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale în cel de bază, nu a avut o aplicare limitată ci dimpotrivă, această prevedere își producea efectele și în anii următori, în scopul soluționării divergențelor fiind înființată Comisia Paritară, care prin deciziile nr. 3793/2007 și 5140/2007 a confirmat intenția reală a părților semnatare de includere în salariu a primelor de Paști și de C începând cu anul 2003.
Precizează că includerea primelor în salariul de bază reiese și din adresa nr. 3793/18.06.2007 emisă de Comisia Paritară a către structurile teritoriale, astfel că acestea u devenit elemente fixe, fiind acordate permanent pe întreaga perioadă 2003 - 2007, obligația acesteia fiind respectată, aspect ce reiese și din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SC SA pentru anul 2008, fiind respectate dispozițiile articolelor 40 aliniatul 2, 247, 153 din Codul muncii, Legii nr. 130/1996, articolului 41 aliniatul 5 din Constituția României.
Susține de asemenea, că pretențiile reclamanților sunt prescrise în raport de prevederile articolului 283 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, fiind depășit termenul de 6 luni stabilit de acest text de lege.
În drept s-a invocat dispozițiile articolului 304 pct. Cod de procedură Civilă.
Intimații prin reprezentantul lor, ausolicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, arătând că un act adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2008 nu poate produce efecte retroactiv, asupra contractelor de muncă încheiate în anii precedenți, iar deciziile Comisiei paritare, la care se face referire, nu pot introduce efecte care să înlăture conținutul prevederilor la care se referă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit copiilor de muncă de la dosar fond, intimații a fost angajații societății recurente în diverse perioade, între anii 2004 - 2007.
Conform articolului 168 aliniatul 1 din Contractele Colective de Muncă încheiate între SA și salariații reprezentați de pentru anii 2004 - 2007, salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, aveau dreptul să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, urmând a se purta negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare.
Referitor la adresa Comisiei Paritare nr. 3793/18.06.2007 invocată de către recurentă, aceasta a vizat, conform celor corect reținute de instanța de fond, o interpretare a clauzei prevăzută în articolul 168 aliniatul 1 din Contractul Colectiv de Muncă, pentru anii anteriori, 2003 - 2007. Acest articol 168 din Contractul Colectiv de muncă pentru anii 2004 - 2007, pentru care au fost solicitate drepturile salariale suplimentare, mai are pe lângă aliniatul nr. 1, reținut ca temei de drept al admiterii acțiunii și un alt aliniat, nr. 2, conform căruia s-a stabilit că în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Potrivit articolului 1 aliniatul 1 din Legea nr. 130/1996, Contractul Colectiv de Muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, iar potrivit articolului 236 aliniatul 4 din Codul Muncii, acest contract încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie voința părților.
Așadar, din cele expuse reiese faptul că, doar în anul 2003, primele de Paști și C au fost cuprinse în salariul lunar de bază.
Este evident că recurenta avea posibilitatea de a face dovada afirmațiilor sale, în sensul că primele au fost cuprinse în salariile de bază lunare, inclusiv printr-o expertiză contabilă, dar nu a făcut-o, astfel că raportat la cele expuse, orice alte discuții apar ca fiind inutile.
Nici în actul adițional la Contractele colective de muncă nu s-a făcut referire la faptul că suplimentările salariale prevăzute de articolul 168 aliniatul 1 ar fi fost incluse în salariul de bază pentru alți ani decât 2003, comisia paritară făcând astfel o interpretare a aliniatului nr. 2 în sensul că începând cu anul 2003 acest drept ar fi fost inclus, deci nu doar pentru anul 2003, ori, acest aspect nu poate produce efecte retroactive, ce să înlăture conținutul explicit și neechivoc anterior, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada includerii suplimentărilor în salariul de bază.
Este culpa angajatorului că nu și-a luat toate măsurile necesare pentru ca o clauză contractuală să producă efectele dorite. Cu ocazia încheierii actelor adiționale, recurenta avea posibilitatea ca în anul derulării contractului să facă modificarea aliniatului 2 din articolul 168, conform celor dorite și nu după încetarea efectelor acestui contract.
Și excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondată, raportat la obiectul acțiunii și dispozițiile articolului 283 aliniatul 1 litera c din Codul muncii, care prevede că "ererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum si în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator".
Față de cele expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Căzând din pretenții, recurenta va fi obligată în temeiul articolului 274 Cod procedură civilă, să plătească câte 300 de leicheltuieli de judecată în favoarea fiecăruia dintre intimații din prezenta cauză, reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declaratde recurenta pârât SC SA, cu sediul în B sector 1 calea nr. 239, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, toți cu domiciliul ales în O- județul, împotriva sentinței civile nr. 468/LM/2009 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească fiecăruia dintre intimați suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
decizie: GM/09.11.2009
Complet fond: Fl.
în 2 ex.: /09.11.2009
11 comunicări cu:
1.SC SA,cu sediul în B sector 1 calea nr. 239,
2.,
3.,
4.,
5.,
6.,
7.,
8.,
9.,
10.,
11.G,toți cu domiciliul ales în O- județul,
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Popa Aurora, Toader Felicia
