Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 133/2010. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 133

Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Elena Stan

JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea

JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu

Grefier - -

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, OG, împotriva sentinței civile nr.2366/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocată pentru recurenții reclamanți și avocat pentru intimata pârâtă SC SA.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul afost declarat și motivat în termen legal, după care,nemaifiind cereri de formulat, se acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii asupra recursului de față.

Avocată pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului conform motivelor depuse la dosar.

Avocat pentru intimata pârâtă SC SA, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr.2366/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj s-a respins acțiunea precizată de reclamanții, -, G, -, -, în contradictoriu cu pârâta

S-a luat act că pârîta a renunțat la invocarea excepției din întîmpinare.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Reclamanții sunt angajați ai societății pârâte și susțin că nu au beneficiat de prima de toamnă prevăzută de art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și de cota de gaze prevăzută de art. 187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.

În art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură aplicabil în anii 2005 - 2008 s-a prevăzut că "salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă" în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă.

Totodată, prin 187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a statuat că "salariații agenților economici nominalizați în anexa 1 punctul B vor primi, anual, un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale".

Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, instanța a luat act că pîrîta a renunțat la excepția invocată.

Prima pentru aprovizionare toamnă-iarnă, din luna octombrie ce este reglementată în art. 176 din CCM la nivel de ramură se acordă conform art. 176 alin. 6 din același CCM "în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea sa în salariul de bază".

Ori, în art. 168 alin3 din CCM la nivel de unitate din anul 1997 s-a prevăzut expres că"începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă va fi introdusă în salariul de bază"

Ca urmare a acestei prevederi în anii următori, în contractele colective la nivel de unitate, nu s-a mai reglementat acest drept pentru salariați, nu a mai fost menționat deloc.

Din interpretarea acestor clauze contractuale instanța reține că cererea reclamanților este neîntemeiată, dreptul solicitat fiind acordat de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 și menținerea acestei includeri și în anii următori, inclusiv în 2005,2006,2007,2008. Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea și prima de toamnă - iarnă, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime.

Faptul că prima de toamnă iarnă a fost inclusă în salariu în 1997 la nivel de a rezultat și din concluziile raportului de expertiză, concluzii în care se arată că la nivel de Sucursală, C s-a acordat acest drept, precum și din expertizele judiciare întocmite în alte dosare cu obiect asemănător, confirmând astfel apărarea pârâtei.

Reclamanții din prezentul dosar au fost salariați ai, unitate căreia nu i se aplica același contract colectiv de muncă ca și SC SA și au fost preluați de în01.10.1999, dată ulterioară includerii drepturilor solicitate în salarii conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. Din momentul preluării acestora li s-au aplicat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. Ori, la 01.10.1999, la data preluării nu mai era prevăzut distinct dreptul la prima de toamnă iarnă și ca urmare reclamanții nu mai pot invoca faptul că au acest drept și că nu le-a fost acordat. Reclamanții preluați la o dată ulterioară beneficiază de drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă de la acea dată. Nu pot pretinde drepturi ce nu mai sunt reglementate la data la care ei au devenit salariați ai unității pârâte. Nu pot pretinde nici drepturi egale cu ale salariaților proprii ai câtă vreme în actul de preluare nu s-a prevăzut obligația ( unitatea care i-a preluat) de a le acorda toate drepturile de care au beneficiat până la acel moment salariații proprii.

Cota de gaze reglementată de art. 187 din CCM la nivel de ramură se acordă potrivit aceluiași articol alin.2 "în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază", cuantumul și condițiile de acordare fiind stabilite prin CCM la nivel de unitate.

În CCM la nivel de unitate din anul 1997 la art. 176 alin 1 s-a prevăzut că "începând cu 01.06.1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază."

În anii următori, inclusiv în anul 2005 s-a menționat expres în CCM la nivel de unitate că "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997"

Din interpretarea acestor clauze contractuale instanța reține că cererea reclamanților și sub acest aspect este neîntemeiată, dreptul solicitat fiindu-i acordat de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 și menținerea acestei includeri și în anii următori, inclusiv în 2005. Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea și contravaloarea cotei de gaze naturale, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime, așa cum a rezultat de altfel și din expertizele întocmite în alte dosare cu obiect asemănător.

Faptul că reclamanții- salariați la au fost preluați de pârâtă la 01.10.1999 nu schimbă cu nimic interpretarea clauzelor contractuale menționate mai sus, și era normal ca la preluare să beneficieze de drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă la momentul preluării. Ar fi beneficiat și de drepturile ce nu mai erau reglementate doar dacă s-ar fi convenit expres în acest sens.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat că reclamanților, angajați ai SC SA - punct de lucru li se cuvin drepturile bănești solicitate întrucât instanța de fond a reținut în mod greșit că reclamanții preluați la o dată ulterioară beneficiază de drepturile prevăzute în CCM de la acea dată și că nu pot pretinde drepturi ce nu mai sunt reglementate la data la care ei au devenit salariați ai unității pârâte.

S-a arătat că prin decizia nr.178/1999 și decizia nr.11/1999 au fost prevăzute cu ce drepturi au fost preluați reclamanții, angajați ai Sucursalei C, iar în drepturile salariale ale acestora nu sunt incluse și drepturile salariale privind aprovizionarea - toamnă - iarnă și cota de gaze naturale.

Prin motivele de recurs s-a mai arătat că în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă din care a reieșit incontestabil că drepturile solicitate nu se regăsesc în salariul angajaților, în special al angajaților SA - Punct de lucru C fiind încălcate astfel atât de către angajator, cât și de către instanța de judecată dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și dispozițiile art. 30 din Legea 130/1996.

Recurenții au depus la dosar decizia nr. 11/1999 și 878/1999 emise de SNP SA B - Sucursala C, raport de expertiză contabilă judiciară și practică judiciară, respectiv sentința civilă nr.162/CM/30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

In drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299 și 3041Cod pr.civilă.

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că drepturile salariale privind cota de gaze și aprovizionarea toamnă - iarnă au fost introduse în salariul de bază, așa cum în mod corect a apreciat instanța de fond

Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Referitor la primul motiv de recurs, privind neacordarea cotei de gaze de 4000 mc/anual, Curtea reține că potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.

Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.

Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.

Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de RA, rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între RA și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.

Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997 rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.

Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.

Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.

Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.

În privința celui de-al doilea motiv de recurs, referitor la aprovizionarea toamnă-iarnă, se reține că potrivit art.168 alin.1 din CCM/1997 încheiat între -RA și salariați, reprezentați de, recurenta s-a obligat să acorde salariaților cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, Ziua, C și luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă, o suplimentare a drepturilor salariale. Angajatorul a stabilit că fiecare din suplimentări va avea un cuantum minim în valoare de un salariu minim pe -RA.

La alin.2 a aceluiași articol s-a menționat că prin negociere cu se vor stabili, condițiile și criteriile de acordare a acestora.

La alin 3 al art.168 din contract s-a stipulat că începând cu 1.06.1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază,după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.

În contractul colectiv de muncă la nivel /1998 s-a menționat la art.168 alin 3 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază.

Curtea constată astfel că aceste suplimentări salariale reprezentând aprovizionare toamnă au fost incluse în salariul de bază, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar respectiv- adresa 2328/8.10.1997 prin care recurenta comunică tuturor sucursalelor că în conformitate cu art 168 alin.1 din CCM pentru aprovizionarea de toamnă salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de - lei de persoană și în raport cu alin.3 al acestui articol includerea în salariul de bază a acestui drept se va face începând din 1.01.1998; adresa nr.2412/29.05.1998 prin care s-a stabilit că pentru aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din CCM/1997, începând cu data de 1.03.1998 salariile de bază brute ale salariaților se vor majora cu anumite procente în raport de cuantumul acestora.

În CCM la nivel de ramură Energie Electrică, Petrol, Gaze/2004, 2005,2006,2007 această suplimentare salarială a fost menționată la art.176,iar la alin.6 s-a precizat că fiecare din adaosuri se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă nu s-a convenit introducerea în salariul de bază.

Aceasta nu înseamnă că angajatorul a revenit asupra celor convenite prin CCM/1997și 1998, în condițiile în care dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionare toamnă așa cum s-a arătat mai sus a fost introdus în salariul de bază al salariaților, în modalitatea menționată, începând cu luna martie 1998.

Pentru a concluziona că această suplimentare nu a mai fost inclusă în salariul de bază ar fi trebuit să aibă loc o micșorare a acestuia, care să fie evidențiată în cartea de muncă. Verificarea cărților de muncă depuse în dosarul de fond nu confirmă o astfel de ipoteză, ceea ce înseamnă că această suplimentare a rămas inclusă în salariul de bază și pe perioada solicitată în acțiune.

Va fi înlăturat și motivul de recurs privind faptul că recurenții - reclamanți sunt angajați ai SC SA - Punct de lucru, acestora aplicându-li-se aceleași dispoziții privind ceilalți angajați ai SC SA, precum cel privind expertiza contabilă efectuată în cauză, întrucât, din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că în prezenta cauză nu a fost efectuat nici un raport de expertiză contabilă, iar cel depus de către recurenții - reclamanți, prin apărător privește un alt dosar, neputând fi opozabil părților din prezenta cauză.

Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304 pct. 1- 9 cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă rap. la art. 304, 304/1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

IDE

Respinge recursul declarat de reclamanții, OG, împotriva sentinței civile nr.2366/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2010

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.jud. -

Tehnored. 2 ex. /21 Ianuarie 2010

Red. /

Președinte:Elena Stan
Judecători:Elena Stan, Cristina Raicea, Florica Diaconescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 133/2010. Curtea de Apel Craiova