Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1332/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1332/R-CM
Ședința publică din 06 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta COMUNA - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.233/CM din 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns profesor pentru Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, în numele membrilor de sindicat-reclamanții, în baza delegației nr.295/2009, lipsind recurenta-pârâtă Comuna - prin primar și intimata-pârâtă Școala.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul Sindicatului Învățământ Preuniversitar Muntenia, în numele membrilor de sindicat-reclamanții având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de Comuna ca nefondat, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 31.07.2008 Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat, C, a chemat în judecată pe pârâtele Școala, Comuna - prin Primar, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii (respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare) și până la data pronunțării sentinței în prezenta cauză, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit art.50, personalul didactic din învățământ preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Deși prin OUG 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, s-a prevăzut că începând cu luna oct.2004, coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr.1 și 2 cuprind sporul de stabilitate și sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, corespunzător tranșelor de vechime în învățământ, în conformitate cu prevederile art.50 alin.11 și 13 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, iar pentru personalul didactic de predare cu vechime de peste 10 ani în învățământ, care nu îndeplinește condiția prevăzută în art.50 alin.11 din Legea 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea sporului de stabilitate până la îndeplinirea vechimii neîntrerupte în învățământ de peste 10 ani, salariile de bază se vor stabili pe baza coeficienților de multiplicare micșorați cu 1,15 % față de cei prevăzuți la tranșele respective în anexele nr.1 și 2.
OUG 18/2005, OG 4/2006, OG 11/2007 și Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr.1350/20.06.2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la OG 11/2007 au stabilit același drept al membrilor de sindicat de beneficia de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe, respectiv 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ prevăzute de disp.art.50 alin.1, iar pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime -să li se acorde o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Reclamanta a mai invocat în sensul celor de mai sus practica judiciară, respectiv, Decizia nr.1241/20.11.2007 a Curții de Apel Mureș.
Prin întâmpinare Comuna a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu are calitatea de angajator al reclamanților, că raporturile juridice de muncă sunt între reclamanți și Inspectoratul Școlar Județean A, neavând nicio obligație legală de a-i furniza acestuia fonduri bănești pentru plata drepturilor solicitate și că este ordonator secundar de credite.
Excepția a fost soluționată la data de 04.02.2008 în sensul respingerii acesteia.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.233/CM/6.02.2009, pronunțată cu majoritate, a admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Preuniversitar Muntenia în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat, C, în contradictoriu cu pârâtele Școala, Comuna - prin Primar.
A fost obligată pârâta Școala să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art. 50 alin 1 si 2 din Legea nr. 128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de data de 31.07.2005 și până la data de 06.02.2009, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți la unitatea de învățământ, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Comuna să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor solicitate prin cererea de chemare în judecată și la 182,78 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că reclamanții sunt încadrați la Școala cu Clasele I-VIII în funcția de cadre didactice.
Conform art.50 alin.1 din Legea 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea 128/1997.
În raport de obiectul dedus judecații, transele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin 1 si 2 din Legea nr. 128/1997nu trebuie confundate, neexistând identitate în acest sens, cu creșterile de 1/25 ale coeficientului de multiplicare calculate din coeficientul de multiplicare al transei anterioare, la care fac referire art. 50 alin 2 din Statut si art. 5 alin 2 din OG nr. 15/2008.
Astfel, art. 50 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic vizează in alin. 1 si alin. 2drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În aliniatul 1, legiuitorul a statuat faptul ca personalul in cauza beneficiază de transele de vechime la salarizare stabilite de legesi de trei transe suplimentare, care se acorda la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Așadar, din interpretarea gramaticala a textului de lege menționat, precum si din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative˝ și ˝rezulta faptul ca articolul menționat are in vederedoua noțiuni juridicecare alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: ˝ transe de vechime ˝ si ˝ transe suplimentare de vechime ˝.
In ceea ce priveștemomentul acordăriiacestor transe suplimentare de vechime, este de menționat ca textul de lege îl individualizează in mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției˝ la ˝,care potrivit Explicativ al Romane, in cazul concret expus de art. 50 alin. 1, introduce un complement circumstanțial de timp ce indica momentul:la30,la35si lapeste 40 de ani de activitate în învățământ. Ca este așa, reiese si din interpretarea voinței legiuitorului care, in momentul in care a dorit sa facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul transelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început si pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval(a se vedea atât anexele la Legea nr. 128/1997 cat si cele ale OG nr. 15/2008).
Statuând în primul aliniat asupra existentei a doua drepturi, cel la transa de vechime si cel la transa suplimentara de vechime, legiuitorul procedează in aliniatul al doilea al art. 50 la indicarea procedeului, a modalității in care se ajunge la calcularea transei suplimentare de vechime.
Se stipulează astfel ca pentru fiecare dintre transele suplimentare de vechime se acordao creșterea coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime.
Prin acest alin 2, legea introduce o noua noțiune, respectiv aceea de ˝coeficient de ierarhizare ˝ sau, în accepțiunea OG nr. 15/2008,˝ coeficient de multiplicare ˝.
In ceea ce privește modul de stabilire a salariului de baza, art. 48 alin 3 din Legea nr. 128/1997 arata ca salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 si a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr. 2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.
In contextul celor menționate, salariul de baza al personalului in cauza este produsului dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 si coeficienții de multiplicare prevăzuți in anexa nr. 2 din lege, aceștia din urma fiind diferiți in funcție de încadrarea in transe de vechime (de ex. de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferențiazătransa suplimentara de vechimedetransa de vechimeeste un alt coeficient de multiplicare care includecreșterea, majorarea de 1/25 din coeficientul transei de vechime anterioare, intervenite in momentul in care se calculează cuantumul salarial corespunzător transei suplimentare de vechime, creștere care se raportează, deci, la coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea in transa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de transele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr. 128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate in învățământ de 6,602.
La data de 01 februarie 2008, in Monitorul Oficial nr. 82, fost publicata OG nr. 15 din 30 ianuarie 2008 care vizeazăcreșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului dinînvățământ. Ca o prima observație se cuvine menționat faptul ca acest act normativnu face trimitere in nici un fel la dreptul personalului didactic dinînvățământ preuniversitar la transele suplimentare de vechime.Acest drept exista in continuare in virtutea dispozițiilor art. 50 alin 1 din Legea nr. 128/1997.
Conform art. 5 alin 2 din OG nr. 15/2008, in coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei transe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin 2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă in coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei transe si creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, pentru determinarea transei suplimentare de vechime, la coeficientul de multiplicare al transei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani, nu se mai adaugă si creșterea reprezentând pătrimea din transa anterioara de vechime.
Acest lucru nu înseamnă ca prin art. 5 alin 2 din OG nr. 15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la transele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde si creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia ca transele suplimentare de vechime au dispărut prin includereadoarcreșteriide o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Comuna - prin Primar.
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
1. În mod nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei, fără a avea în vedere că între aceasta și reclamanții membrii de sindicat nu există raporturi de muncă, iar Comuna nu este angajatorul acestora.
2. Instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art.5 alin.1 și 2 din OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ având în vedere că începând cu data de 1 ianuarie 2008 creșterile din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșelor anterioare de vechime cuprind și drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, tranșe suplimentare care se acordă la 30-35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Astfel, pentru perioada 1 ianuarie 2008 și până la 6 februarie 2009 este nelegală obligarea la plata drepturilor ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, raportat la art.5 alin.1 și 2 din OG nr.15/2008.
3. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, Școala nu are buget propriu și nu poate plăti cheltuielile de judecată pe care, de fapt, Inspectoratul Școlar Județean ar fi trebuit să le plătească.
Pe de altă parte, Comuna nu are nicio culpă în crearea acestui prejudiciu și nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
4. având în vedere prevederile art.3041Cod pr.civilă se solicită încuviințarea refacerii și completării probelor administrate de prima instanță și administrarea altor probe necesare soluționării cauzei.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, iar în subsidiar trimiterea cauzei pentru rejudecare pentru a se reface și completa probele efectuate de prima instanță.
Recursul declarat de pârâtă este nefondat.
Prin sentința instanței de fond, recurenta a fost obligată să vireze celeilalte pârâte fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale ale reclamanților.
Este adevărat că drepturile salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt calculate de ordonatorii terțiari de credite, respectiv de centrele universitare de învățământ, iar calcularea și acordarea efectivă a acestora este obligația angajatorului propriu.
Potrivit dispozițiilor art.26 8b din Legea nr.631/2002 privind aprobarea bugetului de stat, finanțarea cheltuielilor de personal pentru instituțiile de preuniversitar de stat se efectuează din taxa pe valoarea adăugată.
În baza Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, în cadrul prerogativelor conferite de art.38 lit.d și e, consiliul local are obligația de a face toate demersurile pentru a asigura repartizarea sumelor necesare pe comune, orașe, municipii în vederea salarizării personalului din învățământul preuniversitar.
În același context, comuna urmează să se preocupe să-i fie puse la dispoziție sumele respective chiar dacă nu le calculează și nu le plătește efectiv.
De asemenea, potrivit art.167 alin.2 teza 3 din Legea nr.84/1995 și art.13 din OUG nr.32/2001 finanțarea instituțiilor din învățământul preuniversitar se realizează prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
Rezultă astfel că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei recurente.
C de-al doilea motiv de recurs vizează interpretarea disp.art.5 alin.1 și 2 din OG nr.15/2008, referitor la perioada până la care trebuiau acordate reclamanților drepturile salariale rezultând din tranșele suplimentare de vechime.
Analizând aceasta se constată că, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și a obligat-o pe recurentă să plătească reclamanților drepturile ce decurg din prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 31 iulie 2005, și până la data de 6 februarie 2009, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți.
Astfel, potrivit art.50 alin.1 din această lege, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe suplimentare de vechime care se acordă la 30-35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar potrivit alin.2, pentru fiecare din aceste tranșe suplimentare se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Prin OG nr.15/30.01.2008 se arată creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, însă aceasta nu face trimitere în nici un fel la dreptul personalului didactic în învățământul preuniversitar, la tranșele suplimentare de vechime, drept care există în continuare în virtutea dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Potrivit art.5 din OG nr.15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime prevăzute de art.50 alin.2 din Statut.
Rezultă astfel că dreptul la tranșele suplimentare de vechime nu reprezintă dreptul la o creștere salarială de 1/25 din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime (creștere ce se acordă de la apariția OG nr.15/2008).
S-a apreciat astfel corect că dreptul la tranșele suplimentare de vechime există în continuare și se acordă personalului didactic din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare al OG nr.15/2008, întrucât art.50 alin.1 din Legea nr.128/2007 nu a fost abrogat în nici un fel.
Aceasta cu atât mai mult cu cât și prin Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ, în raport de dispozițiile Legii nr.130/1996 a Contractului colectiv de muncă s-a stabilit că părțile se obligă ca, în perioada de aplicare a contractului colectiv de muncă să nu inițieze și să nu susține promovarea unor acte normative sau a altor dispoziții care ar conduce la diminuarea drepturilor care decurg din legislația specifică învățământului, în vigoare la data înregistrării acestui contract colectiv de muncă.
La art.7 alin.2 din același Contract colectiv de muncă se prevede și faptul că orice propunere de modificare a legislației în vigoare privind drepturile și obligațiile personalului din învățământ nu poate fi făcută fără consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului.
OG nr.15/2008, sub chiar titulatura sa, vizează numai creșteri salariale și nu vorbește de înlăturarea unui drept stabilit printr-o lege, act normativ cu caracter superior ordonanței.
De altfel, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia nr.983/30.06.2009 asupra excepției de neconstituționalitate ridicată de Muntenia Pitești și a constatat că disp.art.2, 3 și 5 din OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ cu modificările și completările ulterioare sunt neconstituționale.
S-a arătat astfel că, chiar dacă salariul de bază al cadrelor didactice a cunoscut în fapt o creștere, Guvernul nu avea abilitarea legală de a modifica structura de calcul a salariului, depășind astfel limitele abilitării acordare prin Legea nr.373/2007.
C de-al doilea motiv de recurs, privind plata cheltuielilor de judecată, este lipsit de interes, atâta vreme cât nu recurenta Comuna a fost obligată la plata acestor cheltuieli, ci pârâta Școala, care a fost căzută în pretenții în baza art.274 Cod pr.civilă.
Față de motivele arătate, sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta COMUNA - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.233/CM din 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./09.10.2009
EM/2 ex.
Jud.fond. /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
