Obligație de a face. Decizia 1334/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1334/R-CM
Ședința publică din 06 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantele, și intervenientele, (fostă, (fostă, și, împotriva sentinței civile nr.675 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este tardiv formulat de către interveniente.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 10 februarie 2009, reclamantele, -, și, au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Casa Județeană de Pensii V, solicitând să se recunoască discriminarea reclamantelor în raport de alte categorii de personal auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, salarizat în baza prevederilor nr.OG8/2007, discriminare instituită prin dispozițiile art.93 din Legea nr.567/2994 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare; să li se recunoască perioada de timp în care fiecare dintre reclamante au fost angajate la alte instituții în funcții de natura celor prevăzute de art.93 din Legea nr.567/2004, cu modificările ulterioare, ca vechime în funcție de personal auxiliar de specialitate; să fie înscrise aceste perioade, în mod corespunzător, în carnetele de muncă, în fiecare caz în parte, ca urmare a recunoașterii vechimii în specialitate - care să fie luată în calcul la stabilirea pensiei de serviciu și a celorlalte drepturi de asigurări sociale.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat, în fapt, că sunt angajate, în calitate de personal auxiliar de specialitate, în cadrul Judecătoriei Horezu, Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu și Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Anterior ocupării acestor funcții, fiecare dintre reclamante au fost angajate la alte unități, unde au îndeplinit funcții de natura celor prezentate de art.93 din Legea nr.567/2004 (secretar, dactilograf, telexist, secretar dactilograf, etc.), iar la încadrarea acestora în funcția actuală de la instanță/parchet, le-a fost recunoscută ca vechime corespunzătoare, întrucât nu au fost angajate ca debutant.
Au precizat reclamantele că, deși la angajarea acestora în sistemul Justiției, această vechime în funcții anterioare le-a fost recunoscută ca fiind vechime asimilată în specialitate, prin prevederile art.93 din Legea nr.567/2004, această vechime în funcțiile de specialitate nu le-a fost recunoscută, ci numai anumitor categorii de personal (cele care îndepliniseră anterior funcția de impiegat, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, stenodactilograf, grefier analist programator, informatician, funcționar, executor judecătoresc, conducător de carte funciară,etc. la instanțe și parchetele de pe lângă acestea, la fostele unități de procuratură, fostele arbitraje de stat sau departamentale, fostele notariate de stat, precum și celor car au exercitat funcții de aceeași natură în cadrul Curții Constituționale sau în cadrul fostelor structuri jurisdicționale ale Curții de Conturi, iar pentru grefierii informaticieni, se consideră vechime în specialitate orice perioadă lucrată în același domeniu în orice unități).
Considerând că o asemenea dispoziție legală a creat un regim discriminatoriu între persoanele care fac parte din același sistem, în raport de criterii care nu au nicio justificare rezonabilă, reclamantele au formulat o petiție către, care, prin Hotărârea Plenului nr.609/2008, s-a considerat organ necompetent să decidă asupra fondului problemelor ridicate, însă, în considerente, s-a inserat observația că, în cazul grefierilor informaticieni, dispoziția legală analizată (art.92 din Lg.567/2004) a instituit o excepție, recunoscându-se acestora vechime în specialitate toată perioada în care aceștia au lucrat în același domeniu, în orice alte unități.
Au susținut reclamantele că în speță sunt aplicabile direct dispozițiile internaționale cuprinse în art.23 din Declarația universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală în anul 1948 și ratificată de România în 1974, precum și art.14 din Convenție, ratificată de România prin Legea nr.30/1994. Art.14 din Convenție cuprinde o clauză de nediscriminare a cărei aplicare a fost extinsă în jurisprudența Curții Europene în așa măsură că a primit interpretarea unei clauze de nediscriminare generală.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Vaf ormulat întâmpinare, prin care a ridicat excepția prematurității cererii, susținând că nici o reclamantă nu are calitatea de pensionar și nu a formulat vreo cerere de înscriere la pensie, neexistând în acest moment nici un raport juridic de asigurări sociale între instituția pârâtă și reclamante.
La data de 15 decembrie 2008 au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenientele, (fostă ), (fostă ), grefieri la Tribunalul Vâlcea, Nora, și, grefieri la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, solicitând să se recunoască discriminarea reclamantelor, în raport de alte categorii de personal auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, salarizat în baza prevederilor nr.OG8/2007, discriminare instituită prin dispozițiile art.93 din Legea nr.567/2994 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare; să li se recunoască perioada de timp în care fiecare dintre reclamante au fost angajate la alte instituții în funcții de natura celor prevăzute de art. 93 din Legea nr.567/2004, cu modificările ulterioare, ca vechime în funcție de personal auxiliar de specialitate; să fie înscrise aceste perioade, în mod corespunzător, în carnetele de muncă, în fiecare caz în parte, ca urmare a recunoașterii vechimii în specialitate - care să fie luată în calcul la stabilirea pensiei de serviciu și a celorlalte drepturi de asigurări sociale.
În motivarea cererii, intervenientele au arătat, în fapt, că sunt angajate, în calitate de personal auxiliar de specialitate, în cadrul Tribunalului Vâlcea și respectiv al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Anterior ocupării acestor funcții, fiecare dintre interveniente au fost angajate la alte unități, unde au îndeplinit funcții de natura celor prezentate de art.93 din Legea nr.567/2004 (secretar, dactilograf, telexist, secretar dactilograf, etc.), iar la încadrarea acestora în funcția actuală de la instanță/parchet, le-a fost recunoscută ca vechime corespunzătoare, întrucât nu au fost angajate ca debutant, situație în care, pentru aceleași motive invocate și în acțiunea reclamantelor, au susținut admiterea acesteia.
Cererea de intervenție principală a fost încuviințată în principiu prin încheierea de ședință din data de 17 decembrie 2008 Curții de APEL PITEȘTI.
Inițial, acțiunea a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL PITEȘTI, care, prin încheierea din 21 ianuarie 2009, dispus, față de decizia nr.104/20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea Constituțională, scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei către Tribunalul Vâlcea.
La data de 27 februarie 2009, reclamantele, - și au formulat cerere de modificare a acțiunii introductive de instanță, prin care au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Prin întâmpinare, Casa Județeană de Pensii Var idicat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a sa.
La data de 27 martie 2009 fost introdus în cauză, în calitate de pârât, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pentru ca, în cazul în care se va admite cererea reclamantelor, să se ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile acestora.
Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
De asemenea, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.675 din 25 iunie 2009, respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prematurității introducerii acțiunii, invocate de pârâta Casa Județeană de Pensii
S-a respins acțiunea principală și cererea de intervenție în interes propriu formulate de reclamante și de interveniente, cât și cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că eclamantele și intervenientele în prezent sunt angajate la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Judecătoria Horezu, Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, respectiv la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, având funcția de grefier, respectiv de manager economic (reclamanta ).
Anterior ocupării acestor funcții, acestea au fost angajate la alte unități, unde au îndeplinit diverse funcții, potrivit mențiunilor din cererea de chemare în judecată.
Dispozițiile art. 93 din Legea nr.567/2004 (la care reclamantele și intervenientele fac trimitere în cererile formulate) stabilesc: "Constituie vechime în specialitate perioada în care personalul auxiliar al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit oricare dintre funcțiile prevăzute la art.3 (grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori, specialiști IT, agent procedural, aprod și șofer ), precum și perioadele în care a îndeplinit, în cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, procuraturii, fostelor arbitraje de stat sau departamentale și fostelor notariate de stat, funcția de: impiegat, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf, executor judecătoresc, conducător de carte funciară, arhivar, registrator, arhivar-registrator, curier, referent, stenodactilograf, șef de cabinet, funcționar, statistician, grefier dactilograf, grefier analist programator, informatician".
S-a apreciat astfel că vechimea în specialitate este recunoscută numai categoriilor de personal auxiliar care, anterior, au lucrat la una din instituțiile expres și limitativ prevăzute de normele indicate mai sus.
În speță, astfel cum rezultă din carnetele de muncă depuse la dosar, nici una dintre reclamante sau interveniente nu a fost încadrată anterior la vreuna din instituțiile avute în vedere de textul legal citat.
Nu există nici un text de lege care să recunoască reclamantelor și intervenientelor vechimea în funcția de personal auxiliar de specialitate pentru perioadele în care au fost încadrate la diverse instituții, altele decât cele enumerate de textul art. 93 din Legea nr.567/2004.
Raportat la dispozițiile art.16 alin.1 din Constituție, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că, prin lege, pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate.
În considerarea celor expuse, recunoașterea sau nerecunoașterea vechimii într-o specialitate este o opțiune a legiuitorului și nu poate fi considerată ca aducând atingere principiului egalității în drepturi și nediscriminării.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele și intervenientele.
În recursul declarat se critică sentința instanței de fond ca nelegală și netemeinică, întrucât în mod nejustificat s-a respins acțiunea formulată.
La pronunțarea sentinței instanța de fond nu a avut în vedere niciun argument întemeiat pe dreptul intern și dreptul european în materie, nu a analizat discriminarea, practic nu a motivat soluția raportat la argumentele aduse în susținerea acțiunii.
Nu s-a avut în vedere că dispozițiile art.4 și 16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, iar normele dreptului intern, respectiv art.5 și 6 din Codul muncii, interzic discriminarea sub orice formă bazată pe orice criteriu.
În speță, sunt aplicabile direct dispozițiile internaționale cuprinse în art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care conțin o clauză de discriminare a cărei aplicare a fost extinsă în jurisprudența Curții Europene în așa măsură încât ea a primit interpretarea unei clauze de nediscriminare generală.
De asemenea, conform Directivei 2000/EC/78, tratamentul diferențiat trebuia analizat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile, nu neapărat similare.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii și a cererii de intervenție.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, precum și pe prevederile art.3041Cod procedură civilă.
Recursul declarat de reclamante este nefondat, iar cel declarat de interveniente este tardiv.
Referitor la recursul declarat de interveniente, se constată că n materia conflictelor de drepturi, Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, modificată, a stabilit prin dispozițiile art.80 un termen de recurs de 10 zile, mai scurt decât cel de drept comun.
Acest termen curge de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În cauză, hotărârea a fost comunicată recurentelor-interveniente, (fostă ), (fostă ), Nora, și la data de 14.07.2009, existând semnătura de primire pe dovezile de comunicare aflate la dosar (125-135).
Cererea de recurs a fost depusă la instanță la data de 31.07.2009, fără a fi însoțită de plicul poștei.
Până la această dată, termenul de recurs de 10 zile, prevăzut de norme imperative a fost depășit, ceea ce atrage decăderea părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.
Pentru aceste considerente, în baza art.103 alin.(1) Cod procedură civilă, recursul intervenientelor va fi respins ca tardiv formulat.
Recursul declarat de reclamante este nefondat.
În mod corect instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamante, pentru recunoașterii vechimii în muncă de specialitate a perioadei lucrate în alte domenii.
Acestea, anterior ocupării funcțiilor de personal auxiliar la instanțe judecătorești, au fost angajate la alte unități unde au îndeplinit diverse funcții și anume: - lucrător comercial cu atribuții de secretar-dactilograf și cu atribuții personal; - a fost angajată dactilograf la alte unități; - secretar-dactilograf; - laborantă; - dactilograf II, - dactilograf - operator calcul principal, secretar, casier, funcționar; - dactilograf și operator mașini de multiplicat; - - telexist; - secretar-dactilograf; - operator mașini calcul - dactilograf și desenator tehnic-dactilograf; - secretar-dactilograf, - pregătitor completator și secretar și - economist și șef de birou financiar.
Potrivit art.93 din Legea nr.567/2004, art.1, constituie vechime în specialitate perioada în care personalul auxiliar al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit oricare dintre funcțiile prevăzute la art.3 (grefieri, grefieri-statisticieni, grefieri-documentariști, grefieri-arhivari, grefieri-registratori, specialiști IT, agent procedural, aprod și șofer), precum și perioadele în care a îndeplinit, în cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, procuraturii, fostelor arbitraje de stat sau departamentale și fostelor notariate de stat, funcția de impiegat, secretar, secretar ajutor, secretar-dactilograf, dactilograf, executor judecătoresc, conducător de carte funciară, arhivar, registrator, curier, referent, steno-dactilograf, șef de cabinet, funcționar statistician, grefier-dactilograf, grefier analist-programator, informatician.
S-a precizat la pct.2 că se reține ca vechime în specialitate și perioada în care personalul auxiliar de specialitate a îndeplinit funcția de executor judecătoresc până la intrarea în vigoare a Legii nr.188/2000, iar la art.3 și perioada în care acestea au exercitat funcții de aceeași natură în cadrul Curții Constituționale sau în cadrul fostelor structuri jurisdicționale ale Curții de Conturi.
Curtea reține astfel că vechimea în specialitate este recunoscută numai categoriilor de personal auxiliar care au lucrat anterior încadrării la instanțele judecătorești, la una din instituțiile expres și limitativ prevăzute mai sus.
Cum reclamantele nu au lucrat în aceste funcții, în mod corect instanța de fond le-a respins acțiunea formulată.
Se invocă și principiul nediscriminării față de alte categorii sociale, care ar fi instituit prin disp.art.93 din Legea nr.567/2004, însă, atâta vreme cât acest text de lege prevede în mod clar funcțiile avute în vedere la stabilirea vechimii în specialitate și cuprinde o sferă largă de asemenea funcții, nu se poate pretinde că reclamantele au fost discriminate față de alte categorii de salariați.
În speță, nu se pot aplica prevederile Codului Muncii și altor acte normative și convenții invocate de reclamante în recurs, atâta vreme cât nu se pune problema unei discriminări între reclamante și alte categorii de salariați și cât legea prevede în mod clar funcțiile pentru care se stabilește vechimea în specialitate. în acest mod funcțiile respective nu se creează o discriminare între reclamante și alte categorii sociale, deoarece acestea au îndeplinit alte funcții decât cele prevăzute de lege a fi avute în vedere la stabilirea vechimii respective.
Prin stabilirea vechimii în specialitate conform legii nu se poate pretinde că s-a aplicat reclamantelor un tratament diferențiat, deoarece ele nu sunt în situații nici comparabile și nici similare cu persoanele care lucrează în funcțiile pe care le-au avut anterior încadrării la instanțele judecătorești, ci solicită pur și simplu recunoașterea vechimii respective pe alte criterii decât cele prevăzute de lege.
Cum recunoașterea sau nerecunoașterea vechimii într-o specialitate este o opțiune a legiuitorului și nu se poate pretinde că aduce atingere principiului egalității în drepturi și nediscriminării, în mod corect instanța de fond a apreciat că Legea nr.567/2004 nu recunoaște acestora vechimea în specialitate pentru perioadele în care au fost încadrate la diverse instituții.
Sentința astfel pronunțată este legală și temeinică și, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele, și ca tardiv recursul declarat de intervenientele, (fostă, (fostă, și, împotriva sentinței civile nr.675 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored. /EM
2 ex./08.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
