Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1458/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1458
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de către pârâții-recurenți Consiliul Local al Municipiului T, Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor și Inspectoratul Școlar al Județului T împotriva sentinței civile nr. 1449/28.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtului-recurent Consiliul Local T, consilier juridic în reprezentarea pârâtului-recurent Inspectoratul Școlar al Județului T și vicepreședinte în reprezentarea reclamantului-intimat Sindicatul
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentații părților depun la dosarul cauzei delegațiile de reprezentare.
Instanța procedează la comunicarea exemplarului doi al răspunsului la întâmpinare formulat de reclamantul-intimat cu reprezentanta pârâtului-recurent Consiliul Local al Municipiului
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta pârâtului-recurent Consiliul Local T solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, în principal modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs.
Reprezentanta pârâtului-recurent Inspectoratul Școlar al Județului T solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantului.
Reprezentanta pârâtului-recurent Ministerul Economiei și Finanțelor admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei și în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, iar în subsidiar respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție a Direcției Generale a Finanțelor Publice T formulată de pârâtul p,t, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, conform motivelor expuse pe larg în cererea de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1449 pronunțată la 28 mai 2009, instanța a admis acțiunea formulată de către reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar " " în numele și pentru membri de sindicat din cadrul Grădiniței cu program prelungit nr. 25, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T, Grădinița cu Program Prelungit nr. 25 T, Primarul Municipiului T - Instituția Primarului în calitate de ordonator principal de credite al unităților de învățământ de pe raza teritorială
Totodată, a obligat pârâții să plătească membrilor reclamantului - Sindicatul P T (, angajată la Grădinița cu Program Prelungit nr. 25 T), un ajutor pentru nașterea copilului constând într-o sumă de bani echivalentă cu salariul de bază, actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
A admis cererea de chemare în garanție a chematei în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice T și a obligat chematele în garanție să asigure fondurile necesare pentru plata sumelor solicitate de către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență că în aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. 5 lit. f din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, personalul din învățământ cum este și cazul membrelor de sindicat beneficiază de un ajutor pentru nașterea fiecărui copil.
Pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Taf ormulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1499/5.06.2009 a Tribunalului Timiș, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea cererii de recurs se arată că, potrivit Legii nr. 128/1997 și art. 13 din G nr. 32/2001, Inspectoratul Școlar al Județului T nu are atribuții și competențe în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din unitățile de învățământ.
Totodată, susține că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar are două componente, și anume finanțarea complementară, care se asigură exclusiv de la bugetele locale și din alte surse, cu particularitatea că în cazul unităților de învățământ special, finanțarea complementară o asigură consiliile județene, și finanțarea de bază, care se asigură din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, finanțare care cuprinde și cheltuielile de personal.
Pe de altă parte, prima instanță a avut în vedere doar dispozițiile art. 36 alin. 5 lit. f din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, care prevăd acordarea ajutorului în litigiu fără a lua în considerare faptul că, pentru salariații din instituțiile finanțate de la bugetul statului, orice drept prevăzut în contract este condiționat de includerea sa în acte normative aferente, astfel încât în contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, fiind necesară constituirea surselor de finanțare pentru includerea lor în bugetul de stat. De asemenea, din adresele depuse la alte dosare, având același obiect, rezultă că acordarea și cuantumul ajutorului de naștere este stabilit prin legea bugetului asigurărilor sociale.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă, Legea nr. 128/1997, Legea nr. 84/1985.
Pârâții Consiliul Local T și Primarul Municipiului T au declarat recurs împotriva aceleiași sentințe Tribunalului Timiș, solicitând admiterea recursului și, pe fond, respingerea cererii reclamantului, arătând că recurenții nu au calitate procesuală pasivă în cauză. Astfel, între persoanele reprezentate de către Sindicat și pârâții-recurenți nu există niciun raport contractual, iar art. 2 din contractul colectiv de muncă, reținut de către prima instanță ca temei al admiterii acțiunii, nu menționează instituția primarului în calitate de angajator.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8, pct.9 Cod procedură civilă.
Prin recursul său, Direcția Generală a Finanțelor Publice Tas olicitat modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice T, iar în subsidiar respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție, formulată de pârâtul Primarul Municipiului T, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Recurentul susține că între membrii sindicatului reclamant și minister nu există nici un raport juridic de muncă, rolul Ministerului Finanțelor Publice fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului, în limitele competențelor conferite prin prevederile art. 18 alin.2 lit.b) și art. 28 lit. e) din Legea nr. 500 /2002 privind finanțele publice.
A arătat că se impunea respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție a Direcției Generale a Finanțelor Publice având în vedere că în speță nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 60-63 din Codul d e procedură civilă, neexistând o obligație de garanție sau despăgubire în sarcina Direcția Generală a Finanțelor Publice
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 raportat la art. 3041Cod de procedură civilă.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată întemeiat recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T și neîntemeiate recursurile declarate de pârâții Primarul Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și Inspectoratul Școlar al Județului T pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâților-recurenți Primarul Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și Inspectoratul Școlar al Județului T, precum și soluționarea în fond a pricinii.
pârâți au calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuțiile pe care le au în ceea ce privește angajarea, calcularea, plata salariilor, asigurarea, aprobarea, repartizarea fondurilor necesare plății salariilor.
Art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 și Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ dau in sarcina Inspectoratului Școlar atribuția de angajare a cadrelor didactice, angajarea acestora pe post făcându-se prin dispoziția inspectorului școlar general.
Art. 19 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 dă în sarcina unităților de învățământ atributul de angajator pentru personalul didactic auxiliar, salariile fiind determinate de către unitățile de învățământ.
Este adevărat că salariile se calculează de către instituția de învățământ la care este angajat membru de sindicat, însă inspectoratul școlar are atribuții de control în ce privește modul de calcul și plată a salariilor de către unitățile de învățământ și modalitatea în care se aplică dispozițiile Ministerul Educației, Cercetării și
Începând cu anul 2001, urmare a art. XIII din OUG nr. 32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetul local al unității administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, printre excepțiile prevăzute la finanțare nefiind cuprinse și cele privind salariile.
Consiliul Local are ca atribut potrivit art. 38 alin. 2 litera d din Legea nr. 215/2001 aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar.
În condițiile în care salarizarea este o componentă esențială a finanțării, iar prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat plata și în viitor a drepturilor salariale, Consiliul Local are calitate procesuală pasivă în cauză.
Date fiind aceste atribuții pe care le au în ce privește angajarea, respectiv repartizarea fondurilor privind plata salariilor, raportat la cele menționate mai sus, pârâții au calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fond, corect tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 36 alin. 5 lit. f din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, potrivit cu care personalul din învățământ beneficiază de un salariu de bază plătit de angajator mamei pentru nașterea fiecărui copil, iar dacă mama nu este salariată, soțul acesteia va beneficia de plata unui salariu de bază.
În același sens, art. 51 lit. c din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 și art. 51 lit. c din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 prevăd că, în afara ajutoarelor prevăzute de lege, salariații au dreptul la un salariu mediu pe unitate, plătit de aceasta mamei pentru nașterea fiecărui copil, iar dacă mama nu este salariată soțul acesteia va beneficia de plata unui salariu mediu pe unitate.
În conformitate cu dispozițiile art.241 alin.1 lit.c din Codul muncii și ale art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, indiferent dacă angajatorul respectiv a participat sau nu, direct ori prin reprezentare de către o federație sau confederație patronală la negocierea și încheierea unor asemenea contracte colective.
Potrivit art.241 alin.1 lit.d din Codul muncii și art.11 alin.1 lit.d din Legea nr.130/1996, clauzele contractelor colective de muncă la nivel național produc efecte pentru salariații încadrați la toți angajatorii din țară.
Art.238 alin.2 din Codul muncii prevede că: "contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă". Astfel, orice contract individual de muncă se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci și în considerarea clauzelor contractelor colective ce îi sunt aplicabile salariatului în cauză. Potrivit art.247 din Codul muncii, "în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior". Prin urmare, dacă la nivelul angajatorului nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că un asemenea contract reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor, așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor legale în materia contractelor colective de muncă.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a reținut că membra de sindicat reprezentă în litigiul pendinte de sindicat, este îndreptățită la plata ajutorului prevăzut de art. 36 alin. 5 lit. f din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, fiind angajată a unei unități de învățământ, căreia i s-a născut un copil. Împrejurarea că nu au fost stabilite sursele de finanțare pentru acordarea acestui ajutor nu este imputabilă beneficiarilor lui și nu poate conduce la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 36 alin. 5 lit. f din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, dat fiind caracterul de izvor de drept al contractului colectiv de muncă, precum și obligativitatea clauzelor sale pentru angajatorii la care se referă.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea apreciază că hotărârea recurată este temeinică și legală, sub aspectul motivelor de recurs invocate de acești pârâți.
În ce privește recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva aceleiași sentințe, urmează a fi admis.
Asupra calității procesual pasive a recurentului Ministerului Finanțelor Publice, Curtea reține că, intr-adevăr, drepturile solicitate de autoarea cererii principale sunt drepturi de natură salarială, potrivit art. 282 Codul muncii, context în care părți în proces sunt, în principiu, numai reclamanții și pârâții (angajatorul și organele ierarhic superioare), care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora, având în vedere că, într-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept.
Instanța nu identifică nicio dispoziție legală menită să justifice nașterea unui raport juridic intre reclamanți, pe de o parte, și Ministerul Finanțelor Publice, de cealaltă parte. În afara atribuțiilor de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, legiuitorul nu a prevăzut, în sarcina acestui minister, atribuții legate de angajarea ori salarizarea personalului didactic, cu atât mai mult cu cât reclamanții invocă drepturi salariale pe care partenerii sociali s-au obligat să le plătească din fondurile proprii ale unităților de învățământ. Prin urmare, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul-recurent Consiliul Local al Municipiului T fiind neîntemeiată.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursurile declarate de către pârâții-recurenți Inspectoratul Școlar al Județului T, Consiliul Local al T și Primarul Municipiului T și potrivit dispozițiilor aceluiași articol raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se va admite recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T, modificându-se în parte hotărârea recurată în sensul că se va respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor. Se vor menține celelalte dispozițiile ale hotărârii judecătorești atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T, declarat împotriva sentinței civile nr. 1449/28.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Respinge recursurile declarate de pârâtul Primarul Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și Inspectoratul Școlar al Județului T, ca nefondate.
Menține restul dispozițiilor hotărârii judecătorești atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /4.11.2009
Tehnored.: M/ 2 ex./4.11. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
