Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1459/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1459
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâții-recurenți Primăria Municipiului T - Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 1625/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat Sindicatul Învățământului Preuniversitar T și pârâta-intimată Grădinița cu program prelungit nr. 21 Structura 31 T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâților-recurenți Consiliul Local T și Primarul Municipiului T, consilier juridic în reprezentarea pârâtei-intimate Grădinița cu program prelungit nr. 21 Structura 31 T și vicepreședinte în reprezentarea reclamantului-intimat Sindicatul
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentații părților depun la dosarul cauzei delegațiile de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta pârâților-recurenți Consiliul Local T și Primarul Municipiului T solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, în principal casarea hotărârii recurate pentru motivele expuse în cererea de recurs, iar în subsidiar modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1625 pronunțată la 26 iunie 2009, instanța a admis acțiunea formulată de către reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar " " în numele și pentru membri de sindicat:, împotriva pârâților Grădinița cu program prelungit nr. 21 Structura 31 T, Consiliul Local T și Primarul Municipiului T - Instituția Primarului.
Totodată, a obligat pârâții Grădinița PP 21 Structura 31 T, Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T să calculeze și să achite reclamantelor, din venituri proprii realizate de Grădinița PP 21 Structura 31 T, primele de vacanță aferente anilor 2005-2007, respectiv, în funcție de perioada în care acestea au avut raporturi de muncă cu pârâta, actualizate cu rata inflației de la data nașterii fiecărui drept și până la data plății efective în solidar către membrii sindicatului reclamant a drepturilor bănești cuvenite și neacordate acestora, aferente anilor 2005-2007, reprezentând primă concediu de odihnă, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la data efectuării plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt angajați ai pârâtei Grădinița PP 21 Structura 31 Potrivit susținerilor acestora, necombătute de către unitatea de învățământ angajatoare, acestora nu le-a fost achitată vreo sumă cu titlu de primă de vacanță, aferentă anilor 2005-2007.
Conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național, aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv, care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare).
Cum existența dreptului nu a fost supusă vreunei modalități (condiție ori termen), apare fondată susținerea reclamanților potrivit căreia li se cuvine acordarea unor sume cu titlu de primă de vacanță, acțiunea fiind, deci, întemeiată.
Contractele colective de muncă, încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, statuează în sensul că primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Potrivit art.1 alin. 1 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt persoane juridice, iar art. 3 din același act stabilește că acestea au propria lor activitate financiar-contabilă, iar directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite.
Față de cele expuse, având în vedere și dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul muncii, precum și ale art. 13 din nr.OUG 32/2001, potrivit cărora finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, precum și dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995, instanța de fond a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului
În dezvoltarea motivelor de recurs, Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind dată în contradicție cu dispozițiile legale în materie și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, motive de recurs prevăzute la art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Recurenții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului T, întrucât între recurenți și salariații reprezentați de reclamant nu există raporturi contractuale de muncă, iar Primăria Municipiului T nu are calitatea de ordonator principal de credite, ca urmare a faptului că banii pentru salarizarea personalului didactic în cauză provin de la bugetul de stat.
Totodată, se susține că reclamantul nu a stabilit corect cadrul procesual, deoarece indemnizația solicitată prin acțiune este prevăzută în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ, astfel încât calitatea de pârât trebuia să revină părților acestui contract și Consiliului Județean, cărora le incumbă obligația de plată a acesteia.
Reclamantul-intimat a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenți, arată că este neîntemeiată, deoarece sumele prevăzute de angajator în proiectul de buget sunt avizate și confirmate de Inspectoratul Școlar al Județului T și înaintate Consiliului Municipal T și nu Consiliului Județean T, care asigură repartizarea acestor sume în toate școlile și grădinițele din municipiu.
Cu privire la fondul cauzei se susține că deși Legea nr. 128/1997 nu prevede expres acordarea primelor de concediu art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 dispune cp personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, atât cel la nivel național, dar și cel la nivel de ramură de învățământ.
Art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramura de învățământ 2003-2004 și 2007-2008, reglementează dreptul personalului din învățământ de a beneficia de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, prima care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor expune:
Astfel, obiectul litigiului pendinte îl reprezintă obligarea pârâților la plata către salariații reprezentați de sindicat a primelor de concediu de odihnă pentru perioada 2005-2007, sume actualizate în funcție de rata inflației, calculate de la data nașterii dreptului și până la data efectivă a plății.
Este adevărat că raportul de muncă este încheiat între cadrele didactice și unitatea de învățământ conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, dar, potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ sunt finanțate prin bugetele locale ale unităților administrative și, în același sens, prevăd și dispozițiile art. XIII din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2001.
Raportat la obiectul acțiunii, recurenții au calitate procesuală pasivă în cauză, avându-se în vedere dispozițiile art. 68 alin.1 lit. e și f din Legea nr. 215/2001, conform cărora printre atribuțiile principale pe care le îndeplinește primarul, ca reprezentant legal al unității administrativ teritoriale, se regăsește și întocmirea proiectului bugetului local și a contului de încheiere a exercițiului bugetar, ce sunt supuse spre aprobare Consiliului Local al municipiului T, exercitând, totodată, și funcția de ordonator principal de credite.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art. 3041Cod procedură civilă va respinge, ca nefondat, recursul declarat de către pârâții-recurenți Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 1625/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâții-recurenți Primăria Municipiului T - Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 1625/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat Sindicatul Învățământului Preuniversitar T și pârâta-intimată Grădinița cu program prelungit nr.21 Structura 31
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /28.10.2009
Tehnored.: M/ 2 ex./2810. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
