Pretentii civile. Speta. Decizia 1455/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1455
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamanta-recurentă împotriva sentinței civile nr. 1479/3.06.2009, pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul-intimat Spitalul Clinic Județean de Urgență T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților, reclamanta-recurentă solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 20 octombrie 2009, pârâtul-intimat a depus întâmpinare.
Văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 1479 din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâtului Spitalul Clinic Județean nr.1
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajata Spitalului Clinic Județean de Urgență T, conform contractului individual de muncă nr.304/06.02.2004, pe post de infirmieră, încetate fiind raporturile juridice de muncă prin Decizia nr.1118/10.07.2006 a conducerii spitalului, în temeiul art.264 lit.f muncii pentru neprezentare la serviciu. Decizia a rămas definitivă, nefiind atacată în justiție.
De asemenea, a mai reținut că nu sunt întrunite regulile privind răspunderea civilă delictuală, pentru a acredita ideea că prin neeliberarea carnetului de muncă, angajatorul a săvârșit o faptă ilicită, care i-a cauzat prejudiciu, în sensul că în speță reclamanta nu și-a probat afirmațiile referitoare la faptul că s-ar fi adresat în repetate rânduri spitalului angajator pentru eliberarea carnetului de muncă, nedepunând nicio solicitare scrisă în acest sens care să-i confirme demersurile, precum și nici faptul că s-a adresat altor angajatori în acest răstimp pentru a obține un alt loc de muncă.
Ca atare, s-a conchis că reclamanta nu poate cere drepturile salariale de care a pretins că a fost lipsită din partea pârâtei, câtă vreme nu a prestat muncă pentru acestea ori nu s-a dispus anularea ca nelegală a deciziei de concediere pe care nu a atacat-o în justiție.
De altfel, imediat ce s-a promovat acțiunea reclamantei în justiție, pentru eliberarea carnetului de muncă, chiar la primul termen de judecată, pârâtul a răspuns favorabil solicitării acesteia. Pe de altă parte, din probele administrate în cauză nu a rezultat că reclamantei i-ar fi fost refuzată eliberarea carnetului de muncă pentru motivul de ea arătat, întrucât avea de achitat un debit față de bancă.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând în temeiul dispozițiilor art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, admiterea lui, modificarea hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului a arătat că sentința este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea principiului rolului activ al judecătorului, în sensul că în cauză se puteau ordona administrarea probelor pe care instanța le-ar fi considerat necesare, fiind încălcat totodată și art.138 pct.4 Cod procedură civilă, care menționează că dacă partea nu a solicitat proba din neștiință sau datorită lipsei de pregătire, nefiind asistată sau reprezentată de avocat, instanța poate încuviința proba propusă peste prima zi de înfățișare și că, față de împrejurările cauzei instanța avea obligarea de a solicita audierea unei martore în persoana numitei.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică, în sensul de a se constata că acțiunea recurentei este nefondată, iar prejudiciul pretins nu a fost justificat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică pe baza probelor administrate în cauză, și față de natura cauzei dedusă judecății, respectiv a unui litigiu de muncă, obligația administrării probelor incumbă unității, aspect ce s-a și realizat în speță, nefiind vorba așadar de încălcarea rolului activ al judecătorului prin prisma dispozițiilor art.129 alin.5 Cod procedură civilă.
Mai mult, recurenta fiind cea care a declanșat procesul judiciar, avea și aceasta îndatorirea să răspundă la apărările formulate de intimată, și la nevoie putând apela la serviciile unui apărător ales sau chiar să solicite asistență judiciară, în conformitate cu dispozițiile art.74 și urm. Cod procedură civilă, aspect ce nu s-a realizat.
Cât privește solicitarea de audiere a martorei propusă în recurs, în acest stagiu procesual proba nu poate fi administrată, pe această cale extraordinară de atac, proba testimonială fiind inadmisibilă, iar o casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare nu se impune, față de probele cu înscrisuri atașate la dosarul instanței de fond.
Nici critica vizând încălcarea dispozițiilor art.168 alin.1 pct.4 din Codul procedură civilă, nu poate fi reținută, raportat la regulile privind răspunderea civilă delictuală. Astfel, reclamanta a dorit să acrediteze ideea că prin neeliberarea carnetului său de muncă, angajatorul a săvârșit o faptă ilicită care i-a cauzat o faptă ilicită, prejudiciu care nu a fost probat, iar în calea recursului invocarea lipsei dovezilor prin necunoașterea legii, este nejustificată și în considerarea faptului că la dezbaterile în fond ale cauzei, reclamanta a lipsit la fiecare termen de judecată, solicitând judecarea în lipsă.
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică, sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamantei declarat împotriva sentinței civile nr. 1479/3.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /29.-
Tehnored.: L/ 2 ex./29.10 2009
Prim inst.: și - Trib.
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
