Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1473/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1473/R
Ședința publică din 16 iulie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții:, R, și, toți cu domiciliul procesual ales în Târnăveni,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 1247 din 25 septembrie 200, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 14 iulie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 16 iulie 2009.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înregistrată la data de 25 iunie 2007 la Tribunalul Mureș, reclamanții, R, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Tg-M, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice M au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de stres în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare în condițiile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu distincția că pentru judecătoarea pretențiile sunt doar pentru perioada cuprinsă între 10.05.2006, până la zi, pentru judecătoarea pentru perioada 01.09.2006, până la zi, pentru grefiera pentru perioada 01.06.2004 - 12.01.2007, pentru grefiera R pentru perioada 01.06.2004 - 07.12.2005, pentru grefiera pentru perioada 13.06.2006 până la zi, pentru - fost conducător CF - pentru perioada 01.06.2004 - 31.12.2005, pentru - fost conducător CF - pentru perioada 01.06.2004 - 31.12.2005, iar pentru ceilalți angajați pentru perioada 01.06.2004 până la zi. De asemenea, reclamanții au solicitat actualizarea sumelor pretinse în raport cu indicele de inflație și de asemenea, acordarea în continuare a acestor drepturi salariale.
În esență, reclamanții au motivat pretențiile lor arătând că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 referitoare la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% își produc și astăzi efectele, în condițiile în care activitatea pe care o desfășoară magistrații dar și personalul auxiliar, impunând acordarea în continuare a acestui spor.
Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 1247 din 25 septembrie 2007 a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor prin M, iar pe fond a fost respinsă acțiunea reclamanților ca nefondată. După ce argumentat de ce Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză, indicând ca temei Legea nr. 500/2002 și nr.HG 208/2005, asupra fondului Tribunalul Mureș a reținut că, într-adevăr magistrații și personalul auxiliar de specialitate au beneficiat, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică însă, prin art. 50 din nr.OUG 177/2002, aprobată prin Legea nr. 347/2003 aceste dispoziții legale la care reclamanții au făcut trimitere au fost abrogate. Tribunalul Mureșa subliniat că, și în condițiile în care nr.OUG 177/2002 a fost abrogată, în condițiile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, abrogarea unui act normativ are caracter definitiv, nefiind admis ca, prin abrogarea unui act de derogare anterior, să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs reclamanții, R, iar separat reclamanta, invocând același motiv de nelegalitate cu aceleași argumente.
În primul rând, reclamanții au apreciat că dispozițiile cuprinse în art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată sunt încă în vigoare în condițiile în care prin art. 50 din OUG nr. 177/2002 a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare care însă a fost înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor, precum și a personalului din sistemul judiciar. nr.OUG 177/2002 prevede expres ca abrogă și Legea nr. 50/1996, iar art. 41 din OUG nr. 27/2006 prevede expres că abrogă numai OUG nr. 177/2002, însă nu și Legea nr. 50/1996.
În al doilea rând, reclamanții au învederat faptul că la data acordării sporului de 50% legiuitorul a avut în vedere anumite criterii referitoare la condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea. Aceste criterii nu s-au schimbat, iar condițiile avute în vedere se mențin și astăzi ba mai mult condițiile s-au îngreunat datorită unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu, a presiunilor indirecte venite din partea justițiabililor și a creșterii volumului de activitate.
Alăturat declarațiilor de recurs a fost anexată practică judiciară, hotărâri ale altor instanțe prin care dreptul pretins de reclamanți a fost acordat.
Reclamanta și-a completat motivele de recurs, aducând și alte argumente în a susține nelegalitatea hotărârii instanței de fond, cu trimitere la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și, art. 1 din această convenție, precum și la dispozițiile prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Pârâtul și-a susținut punctul de vedere arătând că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a fost abrogat în mod definitiv, în acest sens s-a indicat Ordonanța de Guvern nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, în care se arată la art. I pct. 42, că art. 47 din Legea nr. 50/1996 se abrogă. În opinia pârâtului, această abrogare are caracter definitiv, așa cum este de altfel prevăzută de art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000.
La rândul său, Direcția Generală a Finanțelor Publice, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. În considerentele întâmpinării, pârâtul a susținut în continuare că cererea de chemare în judecată a sa este inadmisibilă deoarece nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece nu există un raport juridic de muncă între reclamanți și pârâtă.
Recursul a fost înregistrat inițial la Curtea de Apel Tg-M, însă ca urmare a publicării în Monitorul Oficial a nr.OUG 75/2008 prin care s- modificat competența materială litigiile având ca obiect drepturi salariale ale magistraților și personalului auxiliar, cauza a fost trimisă Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cauza a fost retrimisă Curții de Apel Tg-M prin decizia nr. 3976 din 25 martie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție care a constatat că dispozițiile art. I și II din OUG nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 104/2009 a Curții Constituționale.
După reinvestirea curții de apel cu soluționarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 1247, probatoriul a fost completat, la dosar fiind depuse copiile carnetele de muncă ale reclamantelor și.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, în condițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că recursurile sunt fondate, având în vedere următoarele considerente:
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamanți prin acțiunea promovată, a fost prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Prin art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul României a fost abilitat, pentru perioada 20 iulie 2000 până la reluarea sesiunii parlamentare de toamnă, să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ce se cuvin magistraților și personalului din organele autorității judecătorești. Nesocotind prevederile legale indicate anterior, guvernul a procedat prin nr.OG 83/2000, la abrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996. Această dispoziție din ordonanță nu poate produce efecte juridice, tocmai pentru că ea este în contradicție cu dispozițiile legale indicate.
În conformitate cu Titlul IV din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, pentru elaborarea actelor normative, completarea, modificarea, abrogarea actelor normative sunt evenimente distincte care pot fi dispuse și efectuate prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv.
Susținerea recurentului Ministerul Justiției, conform căreia abrogarea parțială a unui act normativ (cum s-a procedat prin OG nr. 83/2000) reprezintă o modificare a acestuia și deci se încadrează în limitele stabilite prin Legea nr. 125/2000, este nefondată din moment ce art. 57, 58, 62 din Legea nr. 24/2000 definește fiecare din evenimentele enumerate, arătând și modalitatea în care trebuie să se exprime legiuitorul în fiecare caz. Prin OG nr. 83/2000, abrogarea art. 47 nu poate fi interpretată ca o modificare și rămâne o intervenție a guvernului, efectuată printr-un act normativ de nivel inferior, intervenție neautorizată prin Legea nr. 125/2000 amintită anterior, inaptă să producă efecte juridice.
Sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, a constituit pentru personalul îndreptățit (magistrații și alte categorii de personal din organele autorității judecătorești) un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Acest bun a fost dobândit de persoanele îndreptățite de la data intrării în vigoare a Legii nr. 50/1996, iar prin afirmativa abrogare a art. 47 din actul normativ arătat, aceste persoane au fost lipsite, nejustificat de acest bun, fiind prejudiciate, fără a exista justificarea unei cauze de utilitate publică, fără a se asigura o compensație corespunzătoare.
Sunt nefondate și susținerile conform cărora după abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, prin acte normative ulterioare s-au majorat salariile și indemnizațiile persoanelor vizate de Legea nr. 50/1996, astfel încât s-au inclus și sporurile de 50% solicitate, din moment ce din expunerea de motive și cuprinsul Legii nr. 334/2002, ale OG nr. 27/2006, s-au prevăzut majorări ale indemnizațiilor (salariilor) care constituie un proces firesc de adaptare a acestora la situația economică existentă, pentru acoperirea pierderilor suportate de salariați în general, prin scăderea puterii de cumpărare generată de rata inflației, pentru respectarea prevederilor Legii nr. 154/1999.
Este necontestat faptul că toate condițiile (toți parametrii) avuți în vedere la data adoptării prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 se regăsesc și în prezent în activitatea persoanelor vizate (inclusiv a reclamanților), aceștia fiind și în prezent expuși riscului și suprasolicitării neuropsihice, așadar dreptul reclamanților este actual și evident.
De menționat este și faptul că Directiva nr. 89/391/CEE, implementată în sistemul legislativ românesc prin Legea nr. 319/2006, invocată și de prima instanță, prin art. 6 prevăzut obligația generală a angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea angajaților sub toate aspectele legate de muncă. Din această perspectivă, art. 47 din Legea nr. 50/1996 se constituie într-un echivalent bănesc privind asigurarea securității și sănătății, iar sporul salarial indicat, fiind o compensație (în sensul îndeplinirii de către angajator obligației imperativ prevăzute de art. 6 alin. 1 în actul normativ amintit), pentru risc și suprasolicitare neuropsihică la care sunt supuși magistrații, se impune a fi menținut, cu atât mai mult cu cât pentru evitarea riscului magistrații sunt nevoiți să suporte cheltuieli suplimentare, cheltuieli interzise expres prin alin. 3 al art. 6 din Legea nr. 319/2006 și art. 7 alin. 6, care prevede textual că: "Măsurile privind securitatea, sănătatea și igiena în muncă nu trebuie să comporte în nici o situație obligații financiare pentru lucrători". Din acest punct de vedere, evident că acest spor trebuie acordat tocmai ca o măsură eficientă pentru combaterea riscurilor în profesie și pentru evitarea consecințelor negative ale suprasolicitării neuropsihice.
Sintetizând considerentele detaliate anterior, instanța de control judiciar stabilește că recursurile formulate de reclamanți sunt fondate, deoarece:
- afirmativa abrogare a art. 47 din Legea nr. 50/1996, dispusă prin OG nr. 83/2000 nu poate produce efecte juridice, deoarece guvernul nu avea abilitare legală pentru a interveni în această modalitate asupra Legii nr. 50/1996. Cum s-a arătat anterior prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost împuternicit să completeze sau să modifice actul normativ indicat, dar nu și să abroge dispoziții ale acestuia;
- "abrogarea" s-a efectuat cu încălcarea principiului stabilit de art. 56 din Legea nr. 24/2000, în sensul că această operațiune s-a efectuat printr-un act normativ inferior textului inițial;
- noțiunile de "modificare" și "abrogare" sunt definite de art. 57, respectiv 62 din Legea nr. 24/2000, acestea sunt evenimente care operează după reguli strict stabilite și nu pot fi confundate.
Cu toate acestea, curtea urmează să modifice doar în parte hotărârea instanței de fond. Pentru a proceda astfel, curtea analizat dacă reclamanții fac parte din categoriile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996. Acest lucru, cu atât mai mult cu cât, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii s-a stabilit că doar magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază în continuare de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică. Cercetând copiile carnetelor de muncă depuse la dosar, se observă faptul că reclamanții, și nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate așa cum este ea reglementată de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004. De altfel, funcțiile pe care le ocupă aceștia: agent procedural, aprod sau paznic nu creează condițiile care au impus acordarea acestui spor.
De asemenea, din analiza acelorași documente respectiv a carnetelor de muncă se observă că o parte din reclamanți nu și-au desfășurat activitatea în perioada pentru care au pretins acordarea acestui spor și prin urmare, cererea lor va fi admisă doar în parte, doar pentru perioada în care și-au desfășurat activitatea.
Față de cele reținute, curtea va admite recursurile reclamanților în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și va modifica în parte hotărârea atacată în limitele mai sus arătate, menținând dispozițiile referitoare la excepții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de reclamanții, R, și de reclamanta, toți cu domiciliul procesual ales în Târnăveni,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr.1247 din 25 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că:
1. Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, R, și în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Tg.M, Ministerul Justiției (actualmente Ministerul Justiției și Libertăților ) și Ministerul Finanțelor Publice - M; obligă pârâții în solidar la plata unui spor de 50 % pentru stres și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare pentru reclamanții, -, începând cu data de 1 iunie 2004 și până la data de 16 iulie 2009, precum și în continuare; pentru reclamantele și, începând cu data de 1 septembrie 2006 și până la data de 16 iulie 2009, precum și în continuare; pentru reclamantele și începând cu data de 1 iunie 2004 și până la data de 31 decembrie 2004; pentru reclamanta R începând cu data de 1 iunie 2004 și până la data de 3 martie 2006 și apoi de la încetarea suspendării contractului de muncă și în continuare și pentru reclamanta începând cu data de 13 iunie 2005 și până la data de 16 iulie 2009, precum și în continuare.
Dispune actualizarea sumelor datorate în raport cu indicele de inflație.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții, și.
2. Menține dispozițiile referitoare la excepții.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 iulie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored./2 ex.
10.09.2009
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
