Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1539/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1539/R-CM
Ședința publică din 30 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu președinte secție
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, P,-, județul A și MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, str.G-ral nr.28-30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.821/CM din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurenții-pârâți, Sindicatul Preuniversitar Muntenia în numele membrilor de sindicat, intimații-reclamanți:, -, și intimații-pârâți Școala nr.5 P, Centrul Bugetar Colegiul Național P și Inspectoratul Școlar Județean
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus întâmpinare din partea Sindicatului Preuniversitar Muntenia.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată la data de 28.10.2008 Sindicatul Preuniversitar Muntenia, în numele și pentru membrii de sindicat, -, au chemat in judecata Școala nr.5 " ", Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal "", Municipiul P prin Primar, Inspectoratul Școlar Județean A, Ministerul Educației și Cercetării B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le plătească prima de vacanță pe perioada 2001-2008, actualizată cu indicele de inflație la data achitării sumelor în cauză. Au mai solicitat obligarea paratei Școala nr.5 " " la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea tuturor pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în vederea aplicării principiului egalității de tratament, personalul contractual trebuie să beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001-2008, potrivit dispozițiilor art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 referitoare la statutul funcționarului public.
S-a făcut trimitere la Deciziile nr.XXIII/12.12.2005, nr.XII/5.02.2007 și nr.LXXVII/5.11.2007, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care dreptul la prima de vacanță a fost recunoscut polițiștilor, magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, precum și funcționarilor publici, care prevede că la plecarea în concediul de odihnă funcționarii publici au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu.
Deoarece prin nr.OUG146/19.12.2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamanții au apreciat că numai prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, având în vedere faptul ca și ei desfășoară activitate în domeniul administrației publice. Altfel s-ar produce o discriminare între personalul din învățământul preuniversitar și funcționarii publici, încălcându-se dispozițiile art.1 ale Protocolului nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Au mai susținut reclamanții că drepturile salariale pentru perioada 2001-2004 nu sunt prescrise întrucât potrivit prevederilor art.16 din Decretul nr.167/1958 termenul de prescripție s-a întrerupt prin recunoașterea dreptului prin nr.OUG146/2007. Prin acest act normativ pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006 personalul din sectorul bugetar căruia până la intrarea în vigoare a acestui act normativ nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001-2006 trebuia să le primească în trei tranșe până în octombrie 2008.
Instanța, din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești solicitate pe perioada 2001-2004, excepție pe care a unit-o cu fondul la data de 14.01.2008.
Prin decizia nr.821/CM/29 aprilie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis acțiunea precizată în parte, formulată de reclamantul Sindicatul Preuniversitar Muntenia în numele și pentru membrii de sindicat și a obligat pe pârâții Școala nr.5 și Centru Bugetar Colegiul Național Liceal să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul unității de învățământ pârâte, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respinsă cererea privind înregistrarea acestor drepturi bănești în carnetul de muncă și cererile privind acordarea drepturilor de mai sus pe perioada 2001-2004 și pentru viitor.
A fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate și a fost respinsă acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean
Au fost obligați pârâții Școala nr.5 și Centru Bugetar Colegiul Național Liceal la plata sumei de 112,74 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției, reținând următoarele:
Reclamanții invocă existența dreptului la prima de concediu pe care o are funcționarul public în temeiul art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, precum și decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, acestora neaplicându-li-se nici recursurile în interesul legii la care au făcut trimitere, după cum nu există nicio situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.
Astfel, instanța a reținut că, potrivit art.241 alin.1 lit.c din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel. De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivel național prevede la art.8 alin.2 că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică, cu prioritate, reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 - Statutul personalului didactic - personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ a prevăzut, încă de la începutul apariției, sale dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art.37 lit. g din contractul colectiv de muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acorda odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective de muncă este, potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.
Or, în cauză nu a intervenit nicio clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță, astfel încât să se pună problema suspendării cursului prescripției extinctive, nr.OUG146/2007 nefiind aplicabilă personalului din învățământ, ci categoriilor expres enumerate în preambulul acestui act normativ: polițiști, personalul din organele autorității judecătorești, funcționarilor publici, personalul din administrația centrală din, funcționarilor publici din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, personalului de la oficiile consulare, din misiunile diplomatice, institutele culturale românești, precum și personalului din sectorul bugetar ale căror drepturi la primele de vacanță au fost suspendate.
Așa fiind, tribunalul a apreciat ca pentru perioada 2001 - 2005 dreptul reclamanților de a solicita contravaloarea primei de vacanță este prescris în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii și a fost admisă în parte acțiunea în modul arătat mai sus.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal au declarat recurs pârâții Municipiul P prin Primar și Ministerul Educației, Cercetării și.
Pârâtul Municipiul Pac riticat sentința instanței de fond pentru un considerent raportat la dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
În mod greșit a fost admisă acțiunea de către instanța de fond, deoarece intimaților-reclamanți nu le sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarului public, ci beneficiază de drepturile prevăzute în Statutul personalului didactic, hotărârea recurată nu este motivată, iar invocarea prevederilor contractului de muncă nu pot fi luate în considerare, atâta vreme cât în legea specială nu sunt prevăzute aceste drepturi.
Ministerul Educației, Cercetării și a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
- sentința este nelegală și a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare a recurentului-pârât, întrucât acesta a trimis prin fax, așa după cum rezultă din dovada anexată la data de 6.01.2009, o întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții, precum și apărările pe fond, ambele nefiind luate în considerare de către prima instanță;
- instanța de fond a pronunțat o soluție contradictorie în stabilirea calității procesuale pasive a recurentului, deoarece din considerente rezultă că are calitate procesuală pasivă, iar din dispozitiv nu rezultă în mod clar care sunt obligațiile acestei instituții;
- au fost încălcate disp.art.166 din Codul muncii, deoarece s-au acordat drepturi salariale pentru perioada 2005-2008, deși acțiunea a fost depusă la 11.11.2008 și trebuia respectat termenul de 3 ani prevăzut de lege;
- nu s-a luat în considerare altă excepție ridicată prin întâmpinare și anume aceea referitoare la capacitatea procesuală pasivă a, în sensul că acesta nu este ordonator de credite pentru școli, grădinițe, licee și deci nu are calitatea de angajator al reclamanților;
- pe fondul cauzei au fost aplicate în mod eronat prevederile art.50(12) din Legea nr.128/1997, cât și ale Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, deoarece, chiar dacă din contractul colectiv de muncă rezultă obligativitatea acordării acestei prime de vacanță mențiunea trebuie coroborată cu faptul că aceasta se acordă din venituri proprii, or, în lipsa unor fonduri, soluția instanței de fond este nelegală. În plus, acordarea acestor drepturi nu este prevăzută în Legea nr.128/1997.
Intimatul Sindicatul de Învățământ Preuniversitar Muntenia a depus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate declarate de recurenții-pârâți, cu motivarea că plata primelor de vacanță se acordă în baza contractului colectiv de muncă, invocând faptul că recurentul-pârât Ministerul Educației, Cercetării și are calitate procesuală pasivă și depunând sentințe judecătorești din care rezultă că au fost admise acțiunile la nivelul instanțelor judecătorești.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât Municipiul P prin Primar, Curtea va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod legal s-a pronunțat instanța de fond, atunci când a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească intimaților-reclamanți prima de vacanță în perioada 2005-2008.
Astfel, s-au avut în vedere dispozițiile art.37 lit.g din Contractul colectiv de muncă, potrivit cu care personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective de muncă este potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare și nu a intervenit nici o clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță, situație față de care în mod legal a fost admisă acțiunea pe perioada 2005-2008.
Este adevărat că în motivarea cererii de chemare în judecată intimații-reclamanți au invocat dispozițiile art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, referitoare la Statutul funcționarului public, precum și decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție care au acordat aceste prime de vacanță, polițiștilor, magistraților, precum și funcționarilor publici, însă instanța de fond a înlăturat această motivare, așa după cum rezultă în mod clar din considerentele sentinței recurate, precizând că acordarea primei de vacanță se face, așa cum s-a arătat mai sus, în baza contractului colectiv de muncă și nu raportat la Statutul funcționarilor publici, cum în mod eronat se susține de către recurentul-pârât.
Pe de altă parte, nu se poate reține sub nici o formă că hotărârea recurată nu este motivată, deoarece aceasta cuprinde mențiuni obligatorii prevăzute în dispozițiile art.261 Cod procedură civilă, rezultând în mod clar motive de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, instanța pronunțându-se inițial și pe excepții, potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă și anume excepția prescripției dreptului la acțiune pe perioada 2001-2004.
Recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și urmează a fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată și anume aceea prin care se invocă faptul că s-a încălcat dreptul la apărare al recurentului-pârât, întrucât ar fi trimis prin fax o întâmpinare prin care ar fi invocat lipsa calității procesuale pasive, precum și apărările de fond, deoarece recurentul-pârât nu a depus la dosar nici un înscris cu care să facă dovada celor susținute.
Nici cea de-a doua critică nu este fondată, și anume aceea prin care se invocă faptul că sentința instanței de fond a pronunțat o soluție contradictorie în stabilirea calității procesuale pasive a recurentului, pe motiv că ar exista o contradicție între dispozitivul sentinței recurate și considerentele acesteia.
Astfel, din dispozitivul sentinței recurate (care de altfel se execută), rezultă în mod clar că în sarcina recurentului-pârât nu există nici o obligație legală, singurele obligate fiind Școala nr.5 " " și Centrul Bugetar Colegiul Național "", precum și recurentul-pârât Municipiul P obligat să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate.
Nefondată este și critica cu privire la faptul că s-au încălcat dispozițiile art.166 din Codul muncii, în sensul că s-au acordat drepturi salariale pentru perioada 2005-2008, fiind încălcat termenul de 3 ani prevăzut de lege, și anume cel al prescripției extinctive, deoarece instanța de fond în mod legal a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2004, iar pentru perioada pentru care s-a pronunțat sentința, dreptul la acțiune nu era prescris.
A patra critică se referă la o excepție ridicată de către recurentul-pârât prin întâmpinarea care se pretinde că a fost depusă la dosarul instanței de fond, însă cum nu s-au făcut dovezi în acest sens, urmează a fi respinsă ca și prima critică invocată.
În fine, nefondată este și ultima critică, și anume aceea prin care se pretinde că pe fond soluția este nelegală, deoarece acordarea primelor de vacanță nu este prevăzută în Legea nr.128/1997 și că lipsa fondurilor ar duce în concepția recurentului-pârât respingerea acțiunii, întrucât așa cum s-a arătat în critica invocată de către recurentul-pârât Municipiul P, drepturile salariale au fost acordate în temeiul contractului colectiv de muncă obligatoriu pentru părțile semnatare, situație față de care este lipsită de relevanță afirmația recurentului-pârât, potrivit cu care în legea specială a învățământului nu este prevăzută această primă.
Este nelegală susținerea prin care se invocă lipsa fondurilor bănești pentru acordarea drepturilor salariale, deoarece, raportat la dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995, finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Pe de altă parte, Legea bugetară nr.388/2007 a fost rectificată cu privire la alocarea de sume din taxa pe valoarea adăugată pentru cheltuielile de personal ale instituțiilor din învățământul preuniversitar prin G nr.112/2008, nr.OUG186/2008 și nr.HG1652/2008.
Aceste fonduri au fost deja repartizate prin deciziile nr.5/2008, nr.332/2008 și nr.399/2008 ale Directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice
Față de cele arătate mai sus, Curtea, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă și art.291 din Codul muncii, va respinge ca nefondate recursurile declarat de recurenții-pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de pârâții MUNICIPIUL PITEȘTI prin PRIMAR, P,-, județul A și MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, str.G-ral nr.28-30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.821/CM/29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./2.11.2009
GM/20 ex.
Jud.fond: Lință
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
