Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1551/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1551/R-CM
Ședința publică din 30 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Paulina Ghimișliu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în;ti,-, sector 5 - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.487/CM din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Recursul a avut termen de judecată la data de 23 octombrie 2009, când s-a întocmit încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată astăzi, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 12.02.2008 reclamanții, G, au chemat în judecată pe pârâții CURTEA DE APEL PITEȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicitând obligarea primelor două pârâte la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu data de 01.02.2007 și pe viitor, obligarea pârâtei Curtea de APEL PITEȘTI la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea celui de-al treilea pârât să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că au beneficiat de acest spor potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, însă acest text a fost abrogat prin OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Reclamanții au mai arătat că prin sentința civilă nr.741/CM/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, li s-a recunoscut dreptul la acest spor pe perioada septembrie 2004-01.02.2007, însă același spor trebuie să le fie acordat și pentru viitor.
La data de 08.04.2008 s-a formulat întâmpinare de către pârâtul Ministerul Justiției, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii reclamanților pentru următoarele considerente:
- art. 47 fost abrogat în mod expres și total prin OG 83/2000;
- abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea acestui spor reprezintă o problemă de legiferare, fiind vorba doo pțiune a legiuitorului.
La data de 29.05.2008 pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, a depus întâmpinare, prin care a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, în speță raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției, care are atribuții în ceea ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor.
De asemenea s-a arată că, atât Ministerul Economiei și Finanțelor cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite iar potrivit dispozițiilor legale creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator de credite. S-a mai solicitat de către acest pârât ca toate actele de procedură să fie comunicate la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice
În temeiul art. 137 alin. 1.pr.civ. tribunalul a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, pe care a respins-o ca neîntemeiată în ședința publică din data de 29.05.2008.
Prin sentința civilă nr.487/CM/29 mai 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a dmis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească acestora drepturile salariale reprezentând sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară începând cu 01.02.2007 și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâta Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt judecători în cadrul Curții de APEL PITEȘTI iar prin sentința civilă nr. 741/CM/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI să le plătească sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică pentru perioada septembrie 2004-01.02.2007.
Prin aceeași sentință a mai fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare pentru efectuarea plăților.
Tribunalul a apreciat că și prezenta acțiune a reclamanților este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat sa emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat si la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezulta din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzuta decât posibilitatea modificării si completării legii, prin ordonanța emisa in temeiul legii a avut loc si abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat in acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția sa acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta in cuprinsul legii de abilitare.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizata prin OG nr. 83/2000 este nelegala, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamanților.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților au fost majorate astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr. 83/2000, care a abrogat art.48 din legea nr. 50/1996 și art.1 din protocolul adițional a la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua aplicarea acestui din urmă text.
In cauză sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Mai mult, faptul că reclamanții sunt îndreptățiți să primească în continuare acest spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, a fost recunoscut chiar de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21, pronunțată la data de 10.03.2008, în cadrul soluționării recursului in interesul legii promovat pentru clarificarea acestui aspect, de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așa fiind, instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară începând cu 01.02.2007 și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în temeiul disp. art. 161 alin.4 muncii, iar pârâta Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Potrivit art.1.9 din legea nr.500/2002, privind finanțele publice. Ministerul Economiei si Finanțelor, coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și proiectul legii de rectificare bugetară. In lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți, așa încât, a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Ministerul Finanțelor a criticat sentința instanței de fond, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- prima instanță s-a pronunțat în mod nelegal atunci când a admis cererea ce chemare în judecată a acestui recurent, raportat la art.25 din Decretul nr.31/1954, art.3 alin.1 pct.48 din nr.HG386/2007; în realitate rolul recurentului este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, respectând procedura reglementată în legea finanțelor publice;
- instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și nu există o legitimare procesuală în cauză, în lipsa unui raport juridic de serviciu între recurent și reclamanți și de asemenea aceștia nu justifică în patrimoniul lor un drept împotriva recurentului, ci numai împotriva unității angajatoare pe care pot să o sancționeze în cazul neîndeplinirii obligației legale;
- în fine, această instituție nu are nici o obligație legală prin prisma dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002, cu alte cuvinte nu are calitate procesuală pasivă.
Intimații-reclamanți, deși citați în mod legal nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare sau concluzii scrise.
Recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale către reclamanți, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală a pârâtului.
Este reală susținerea recurentului în sensul că între el și reclamanți nu există raporturi de muncă, atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților având-o cei doi pârâți. În considerarea acestui fapt de altfel recurentul nici nu a fost obligat să achite drepturile salariale reclamanților, ci doar să aloce fondurile necesare achitării acestora.
Este de remarcat că nici în acțiune și nici în sentința civilă recurată nu se face vorbire de existența unor pretinse raporturi de muncă între recurent și intimații-reclamanți, iar calitatea procesuală pasivă a recurentului nerezultând dintr-un raport de muncă, ci doar din dispozițiile legii și anume art.19 din Legea nr.500/2002 și nr.OG22/2002.
În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare, calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparține celui obligat în raportul juridic dedus judecății și față de care se poate realiza dreptul subiectiv civil afirmat prin acțiunea introductivă.
Astfel, cum în mod just a reținut instanța de fond, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în baza titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale era absolut necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, operațiune ce nu poate fi realizată decât cu concursul direct al recurentului, obținut prin pronunțarea sentinței de față.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.291 Codul muncii și art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge, cu majoritate, ca nefondat recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5 - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.487/CM din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind:, G, toți cu domiciliul ales la Curtea de APEL PITEȘTI,-, județul A, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, B, sector 5,- și CURTEA DE APEL PITEȘTI,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./04.11.2009
EM/25 ex.
Jud.fond:
Gh.
Opinie separată:
Consider că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită să fie obligat la alocarea sumelor necesare efectuării plății datorate cu acest titlu de către instituția la care sunt angajați reclamanții. Aceasta, întrucât, potrivit art.28 din Legea nr.500/2002 privind finanțelor publice, nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea și Agenției Naționale de Administrare Fiscală și nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, acest minister are atribuții în ce privește elaborarea proiectului bugetului de stat, iar nu alocarea sumelor respective, anterior adoptării Legii bugetului de stat.
Pe de altă parte, acesta nu poate avea calitatea de ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite și nu repartizează sume de la buget acestora, aceste sume fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu Legea bugetului de stat.
Împrejurarea că ordonatorul principal de credite, nu a corectat indemnizațiile cuvenite reclamanților, neacordându-le sporul solicitat, nu poate conduce la obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de muncă, Guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorul principal de credite a sumelor de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Față de cele arătate, cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice trebuia să fie respinsă.
Recursul declarat de recurent împotriva sentinței instanței de fond este astfel întemeiat și, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, trebuia a fi admis, în sensul de a se modifica în parte sentința respectivă și a se respinge cererea de chemare în garanție formulată împotriva Ministerul Finanțelor Publice, urmând a se menține în rest prevederile sentinței civile atacate.
Judecător,
- -
Red.
Tehnored.
12.11.2009
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Paulina Ghimișliu
