Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 156/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE DOSAR NR- DECIZ IA CIVILĂ NR. 156/R-CM
Ședința publică din 02 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta COMUNA PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.1400/CM din 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta-pârâtă Comuna prin Primar, intimatul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia în numele membrilor de sindicat-reclamanții și intimații-pârâți Școala, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, intimatul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a depus la dosar întâmpinare la care sunt anexate hotărâri cu titlu de practică judiciară.
Față de OUG nr.115 din 23 decembrie 2009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale prin care s-a înființat Ministerul Educației, Cercetării, T și Sportului prin reorganizarea Ministerului Educației, Cercetării și, curtea dispune modificarea conceptei de citare în sensul ca acesta să fie trecut Ministerul Educației, Cercetării, T și Sportului.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, -, G, reprezentați prin Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, au chemat în judecată pe pârâții Școala, Comuna - prin Primar, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării, T și Sportului, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligați pârâții să plătească reclamanților prima de vacanță pentru perioada 2001-2008 și pe viitor, actualizată cu indicele de inflație la data achitării sumelor și să fie obligată pârâta Școala la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
Au arătat reclamanții că, în aplicarea principiului egalității de tratament, personalul contractual trebuie să beneficieze de primă de concediu pentru anii 2001-2007, potrivit art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 referitoare la statutul funcționarului public.
De asemenea, au făcut trimitere la deciziile nr.XXIII/12.12.2005, nr.XII/05.02.2007 și nr. LXXVII/05.11.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care dreptul la prima de vacanță a fost recunoscut polițiștilor, magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, precum și funcționarilor publici.
S-a mai susținut că prin nr.OUG146/2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, astfel că, numai prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal, se realizează principiul constituțional al egalității persoanelor care desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
În fine, reclamanții au arătat că pentru perioada 2001-2006 drepturile solicitate nu sunt prescrise, întrucât termenul de prescripție a fost întrerupt prin nr.OUG146/2007.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Aai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu are obligații cu privire la salarizarea cadrelor didactice și nici calitate de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2001-2006, în raport de art.166 din Legea nr.53/2003. De asemenea, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, cu motivarea că personalul didactic și didactic auxiliar din unitățile de învățământ este salarizat potrivit Legii nr.128/1997, astfel că Legea nr.188/1999 invocată de reclamanți nu se aplică personalului din învățământ.
Pârâta Școala a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că prima de vacanță solicitată de reclamanți nu este reglementată printr-un act normativ, astfel că nu există bază legală pentru obligarea Comunei la plata acestor drepturi.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, T și Sportului a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu este angajatorul reclamanților și nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat. În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a susținut că personalul contractual din instituțiile de învățământ din sectorul bugetar este salarizat potrivit Legii nr.128/1997 care nu prevede acordarea primei de vacanță, iar nr.OUG146/2007 se aplică numai pentru funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal, care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Prin precizarea formulată la data de 01.06.2009 Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a arătat că salarizarea personalului din învățământ este reglementată în principal de Legea nr.128/1997, care se completează cu prevederile contractelor colective de muncă unice la nivel de ramură învățământ, din care rezultă că personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță, iar potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Printr-o precizare ulterioară (27.10.2009), Sindicatul a solicitat acordarea drepturilor salariale menționate în cererea principală pe o perioadă de trei ani anterioară introducerii acțiunii și până la data pronunțării sentinței.
La termenul de judecată din 05.11.2009 tribunalul a unit cu fondul toate excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinări.
Prin sentința civilă nr.1400/CM/11.11.2009 au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerului Educației, Cercetării, T și Sportului și a fost respinsă acțiunea față de acești pârâți.
A fost admisă în parte acțiunea precizată și a fost obligată pârâta Școala să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 03.03.2006 - 31.12.2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Comuna să vireze Școlii fondurile necesare achitării acestor drepturi.
A fost obligată pârâta Școala să plătească Sindicatului cheltuieli de judecată în cuantum de 30 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării, T și Sportului, excepții pe care le-a apreciat ca întemeiate, cu motivarea că între reclamanți și acești pârâți nu există raporturi juridice de muncă, iar pârâții nu au nici calitatea de ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a apreciat că art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, precum și decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii, invocate în acțiune, nu sunt incidente în speță, întrucât reclamanților nu li se aplică nici recursurile în interesul legii, după cum nu există nicio situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.
Prin precizarea ulterioară a motivelor acțiunii, reclamanții au susținut că dreptul la prima de vacanță rezultă din prevederile Legii nr.128/1997, care se completează cu prevederile contractelor colective de muncă unice la nivel de ramură învățământ.
În raport de aceste precizări, tribunalul a reținut că reclamanții sunt angajați la Școala și că, potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, "personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă."
De asemenea, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale dreptul personalului didactic la prima de vacanță, ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu. Astfel, potrivit art.37 lit.g din contractul colectiv de muncă, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Conform art.241 alin.1 lit.c din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar potrivit art.236 alin.4 Codul muncii, "contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților", art.243 alin.1 stipulând că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
A mai reținut instanța de fond că, potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, angajatorul are obligația "să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă".
Cu toate că art.12 din Legea nr.130/1996 prevede că salariații instituțiilor bugetare care încheie contracte colective de muncă nu pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, totuși prin art.37 lit.g din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ părțile au prevăzut acordarea primei de vacanță, iar această clauză își produce efectele juridice, câtă vreme nu a fost anulată.
În fine, în speță nu a intervenit nicio clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea, conform celor arătate mai sus, făcând și aplicarea art.161 alin.4 din Codul muncii privind actualizarea.
Aceste drepturi au fost acordate numai până la data de 31.12.2008, întrucât instanța a apreciat că nu se poate substitui voinței părților în stabilirea clauzelor contractuale, iar pentru viitor acest drept ar putea să nu mai fie negociat între părți.
Având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006, coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, precum și dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, instanța a obligat pe pârâta Comuna să vireze pârâtei Școala fondurile necesare achitării acestor drepturi salariale.
Întrucât mențiunile privind prima de vacanță nu se evidențiază în carnetul de muncă, a fost respinsă solicitarea reclamanților în acest sens.
În temeiul art.274 și 276 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta Școala să plătească Sindicatului cheltuieli de judecată în cuantum de 30 lei.
În termen legal pârâta Comuna a declarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că reclamanților nu le sunt aplicabile nici Legea nr.188/1999 și nici nr.OUG146/2007, iar un alt act normativ care să prevadă dreptul reclamanților la prima de vacanță nu există. În contractul colectiv de muncă la nivel național pe care și-a întemeiat soluția prima instanță recurenta-pârâtă nu este parte contractantă, astfel că ea nu poate fi obligată la virarea fondurilor către Școala, neavând de altfel nici resursele financiare necesare.
Analizând sentința recurată în raport de critica formulată, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții au invocat inițial anumite temeiuri care îi îndreptățesc să beneficieze de plata primei de vacanță: existența unei discriminări față de alte categorii de salariați bugetari, inclusiv funcționarii publici, al căror statut este reglementat de Legea nr.188/1999 și aplicabilitatea mai multor decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursuri în interesul legii.
Tribunalul, însă, a apreciat că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile Legii nr.188/1999 și nici deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție și ca atare a analizat temeinicia pretențiilor reclamanților numai prin prisma motivelor de fapt și de drept cuprinse în precizarea din data de 27.10.2009.
Temeiul admiterii acțiunii de către tribunal l-au constituit prevederile art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997, precum și dispozițiile art.37 lit.g din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ.
Astfel, conform art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, "personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă", iar potrivit art.37 lit. din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, părțile din contractul colectiv de muncă au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze, printre alte premii, de o primă de vacanță, în condițiile legii, primă ce se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Cum potrivit art.241 alin.1 lit.c din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă la nivel de ramură de activitate produc efecte pentru toți angajații din ramura respectivă, rezultă că în mod corect instanța a aplicat dispozițiile art.37 lit.g din contractul colectiv de muncă amintit în ceea ce îi privește pe reclamanți și, pe cale consecință, în mod corect le-a acordat acestora prima de vacanță instituită prin respectivul contract.
Este reală susținerea recurentei-pârâte, în sensul că ea nu este parte contractantă în contractul colectiv de muncă arătat mai sus, însă acest aspect nu este de natură aoe xonera de obligațiile ce îi revin potrivit legii, după cum nu este exoneratoare nici lipsa resurselor financiare necesare achitării drepturilor ce fac obiectul prezentului dosar.
Astfel, onform art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, iar potrivit alin.3, finanțarea de bază (care cuprinde inclusiv cheltuielile de personal, conform alin.5) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Și dispozițiile rt.16 din nr.HG2192/2004 (pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat) prevăd că inanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
De asemenea, potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat este asigurată din anul 2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază teritorială acestea își desfășoară activitatea.
Rezultă așadar că în mod corect instanța de fond a reținut că pârâta Comuna are calitate procesuală pasivă și a obligat-o să vireze fondurile necesare achitării drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta COMUNA - prin primar, cu sediul în comuna, județul A, împotriva sentinței civile nr.1400/CM din 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, -, G, reprezentați prin SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA, cu sediul în P,--6, județul A și pârâții ȘCOALA, cu sediul în comuna, județul A, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN A, cu sediul în P, bd. -, nr.4-6, județul A și MINISTERULUI EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, T ȘI SPORTULUI, cu sediul în B,--30, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./03.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
