Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1571/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1571/
Ședința publică din 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, B, -, moștenitorul lui, moștenitorul lui, prin moștenitorul lui, toți cu domiciliul ales în Târgu-M,-, județul M, mpotriva sentinței civile nr. 264 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, prin încheierea civilă nr.132/CR/ din Camera de Consiliu din data de azi, 14.10.2009, s-a admis declarația de abținere formulată de grefierii, și.
Față de actele și lucrările dosarului se constată că recursul este în stare de judecată și ca atare se reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 264 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția civilă în dosarul nr- s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanții, B, -, și, având ca obiect acordarea drepturilor salariale constând în sporul de lucru la calculator de 15% din salariul de bază brut începând cu luna decembrie 2004 și în continuare, actualizată cu indicele de inflație și acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data introducerii acțiunii, precum și cu trei ani înaintea acestei date.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în privința sporului de 15% pentru lucrul la calculator, reclamanții au invocat discriminarea față de personalul Ministerului - și cel al Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă din actele dosarului rezultă că personalul din aceste unități beneficiază doar de sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, spor de care beneficiază și reclamanții, nefiind acordat și spor pentru lucrul la calculator, astfel încât nu există o situație de discriminare a reclamanților.
Referitor la pretențiile constând în acordarea de 3 zile în plus la concediul de odihnă s-a reținut că acordarea în natură a zilelor de concediu în mod retroactiv este imposibilă, putând fi acordate doar despăgubiri pentru zilele neefectuate și în al doilea rând prevederile art. 65 din Legea nr. 567/2004 derogă de la cele ale art. 142 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și au solicitat modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că deși din anul 2003 munca reclamanților se desfășoară la calculator, totuși aceștia nu au primit nici un drept aferent acestei munci, așa cum sunt acordate sporuri de către alți angajatori din domeniul sanitar, din domeniul industriei chimice și petrochimice, personalului din administrația publică locală și județeană. S-a mai susținut că de aceste drepturi beneficiază și personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și salariații Ministerului d e Justiție.
Reclamanții au mai susținut împrejurarea că li se plătește un alt spor (condiții grele-), nu poate constitui o explicație pentru neacordarea sporului solicitat, întrucât cele două sporuri pot fi cumulate, acordarea lor datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a câte unui drept distinct.
S-a susținut de asemenea faptul că reclamanții deși nu lucrează în condiții grele, nu beneficiază de cel puțin 3 zile în plus la concediul de odihnă, așa cum prevede art. 142 din Codul muncii.
În privința sporului pentru lucrul la calculator, reclamanții au mai arătat că deși una din condițiile generale prevăzute de Legea nr. 567/2004 pentru numirea în funcțiile de grefier și grefier arhivar este cea de a avea cunoștințe de operare pe calculator, iar reclamanții își îndeplinesc această obligație în mod similar ca și restul personalului din unitățile bugetare, totuși nu li se recunoaște sporul salarial pentru lucrul la calculator, așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar, susținându-se că în acest fel reclamanții sunt discriminați în raport cu alte categorii socio-profesionale cărora le este recunoscut dreptul respectiv.
Pârâtul Ministerul - a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, susținând că reclamanții nu se află într-o situație similară sau comparabilă cu alte categorii profesionale, drepturile de care beneficiază alte categorii profesionale fiind reglementate în mod distinct și cu luarea în considerare a condițiilor în care își desfășoară în concret activitatea. Prin urmare, situația comparativă s-a apreciat de către instanța de fond prin raportare la celelalte categorii profesionale din sistemul justiției, iar nu la întregul sistem bugetar.
S-a mai susținut că sporul de lucru la calculator nu reprezintă altceva decât o reglementare sub nomen juris propriu a sporului pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, prevăzute de OG. nr. 8/2007, iau nu un spor distinct, spor care de altfel nu este reglementat ca atare în favoarea personalului auxiliar și conex prin niciun act normativ.
Cu privire la solicitarea constând în acordarea unui concediu suplimentar de 3 zile, s-a apreciat că și acest capăt de cerere s-a respins în mod corect, în contextul în care prin art. 65 din Legea nr. 567/2004 s-a prevăzut că personalul auxiliar al instanțelor beneficiază anual de un concediu de odihnă de 30 de zile și aceste prevederi legale, sunt prevederi cu caracter special, având prioritate față de dispozițiile din Codul muncii.
Prin încheierea nr. 1120/R din 27 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Înaltei Curți de casație și Justiție. Ulterior, cauza a fost trimisă din nou la Curtea de Apel Târgu -M, având în vedere că dispozițiile art. I și II din OUG. nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă, reclamanții, B, -, și, încadrați la Curtea de Apel Târgu -M ca personal auxiliar de specialitate, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul -, Curtea de Apel Târgu -M, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea acestora la plata drepturilor salariale constând în spor pentru lucrul la calculator în cuantum de 15% din salariul de bază brut, începând cu luna decembrie 2004 și în continuare, actualizate în raport cu rata inflației și acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data introducerii acțiunii, precum și cu trei ani înaintea acestei date.
În privința capătului de cerere referitor la acordarea sporului pentru lucrul la calculator, reclamanții au arătat că sunt discriminați în raport cu alte categorii socio-profesionale în favoarea cărora s-a recunoscut acest spor.
Instanța de fond a analizat situația reclamanților prin raportare la celelalte categorii profesionale din sistemul justiției. Având în vedere că personalul Ministerului - și cel al Înaltei Curți de Casație și Justiție în raport cu care reclamanții au invocat discriminarea, beneficiază doar de sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, prevăzut de art. 22 din OG nr. 8/2007, spor de care beneficiază și reclamanții în temeiul acelorași prevederi legale, curtea apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că nu există o situație de discriminare a reclamanților.
Pe de altă parte, în contextul în care reclamanții au invocat discriminarea în raport și cu alte categorii de personal din sistemul bugetar, trebuie avut în vedere că prin mai multe decizii pronunțate în mod succesiv de Curtea Constituțională (deciziile nr. 818-821/2008), prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 au fost declarate neconstituționale constatându-se că prevederile respective sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere caracterul obligatoriu al acestor decizii prevăzut de art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 și ținând seama de faptul că reclamanții au invocat în cauza dedusă judecății beneficiul unor norme legale care nu îi vizau, curtea reține că pretențiile reclamanților nu sunt admisibile.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea unui număr de 3 zile în plus la concediul de odihnă, reclamanții au invocat faptul că deși lucrează în condiții grele și beneficiază de sporul corespunzător acestor condiții, totuși nu beneficiază și de concediul de odihnă suplimentar, prevăzut de art. 142 din Codul muncii.
În cazul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, durata concediului anual de odihnă este reglementată prin lege specială. Astfel, prin art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 s-a prevăzut că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare. Prin aceste dispoziții legale este reglementată o durată a concediului de odihnă mai mare decât cea reglementată de art. 140 alin. 1 din Codul muncii, care prevede că durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare, la care conform art. 142 din Codul muncii se pot adăuga 3 zile suplimentare de concediu.
Analizând prevederile legale enunțate este evident că norma specială (art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004) derogă de la norma generală (art. 140 și art. 142 din Codul muncii ) și prin urmare, reclamanții nu pot beneficia decât de prevederile legii speciale. Dispozițiile art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 au prioritate față de dispozițiile din Codul muncii, reclamanții neputându-se prevala de normele generale prevăzute de legislația muncii din moment ce legea specială care le este aplicabilă nu reglementează concediul de odihnă suplimentar pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau vătămătoare.
Sub acest aspect trebuie avut în vedere faptul că prin art. 1 alin. 2 din Codul muncii se prevede că prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii. De asemenea, potrivit art. 295 alin. 2 din Codul muncii dispozițiile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Prin prisma acestor prevederi legale, instanța de recurs apreciază că în mod corect a fost respinsă prin sentința atacată cererea de acordare a concediului de odihnă suplimentar de 3 zile, în condițiile în care concediul de odihnă pentru personalul auxiliar din instanțe este reglementat prin dispoziții cu caracter special care au prioritate față de prevederile Codului muncii.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, B, -, și, toți cu domiciliul ales în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 264 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.T/41 ex.
Jud. fond:-
-9.11.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
