Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1603/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1603/
Ședința publică din 26 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M și de chematul în garanție Consiliul Județean M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1286 din 20 iunie 2008, pronunțată de tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâta recurentă DGASPC M consilier juridic, pentru chematul în garanție recurent Consiliul Județean M consilier juridic și reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, după care;
Se dă citire încheierii civile nr.247/CR din Cameră de Consiliu din data de azi 26 2008, prin care s-a admis propunerea de abținere formulată de d-na. judecător, în baza prevederilor art.27 pct.1 Cod procedură civilă.
Reprezentantul pârâtei recurente DGASPC M declară că renunță la petitul recursului privind suspendarea în temeiul art.300 alin.3 Cod procedură civilă a executării sentinței atacate, deși nu are o declarație scrisă de la conducere în acest sens.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul pârâtei recurente DGASPC M, susține recursul așa cum este motivat în scris, cu precizarea renunțării petitului privind suspendarea executării sentinței atacate, solicită admiterea lui, casarea în totalitate a hotărârii atacate, cu consecința respingerii ca nefondată a acțiunii formulate de reclamantă.
Reprezentanta chematului în garanție Consiliul Județean M, susține recursul, solicită admiterea lui, modificarea în totalitate a sentinței atacate și respingerea acțiunii introductive ca nefondată.
Reclamanta intimată cere respingerea celor două recursuri ca nefondate și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1286 din 20 iunie 2008 Tribunalului Mureșs -a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și protecția Copilului M; s-a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază al reclamantei, cuvenită începând cu data de 1 ianuarie 2008, și în continuare, pe toată durata în care reclamanta este încadrată la pârâtă, până la schimbarea condițiilor legale de acordare a acestei indemnizații; s-a dispus ca sumele menționate cuvenite reclamantei să fie actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei indemnizații și până la data executării efective a hotărârii.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, în contradictoriu cu chematul în garanție Consiliul Județean M, obligându-l pe acesta din urmă să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate reclamantei prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că sporul de dispozitiv i se cuvine reclamantei potrivi art.13 din Legea nr.138/1999 și pct.9.2. din.nr.496/2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M și chematul în garanție Consiliul Județean M, solicitând admiterea recursului, modificarea și casarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii formulate.
În motivarea cererilor de recurs, în esență, s-a arătat că prin noțiunea de personal civil legiuitorul se referă doar la acel personal încadrat cu contract individual de muncă în cadrul unităților militare prev.de art.1 și 2 din Legea nr.138/1999 iar reclamanta nu face parte din categoria acestui personal, după cum nici Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M nu face parte din categoria unităților prevăzute de actul normativ mai sus arătat.
S-a mai solicitat de către pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M suspendarea executării sentinței atacate, deoarece hotărârea judecătorească este definitivă și executorie; suspendarea se impune pentru a nu fi incidente prevederile art. 277 din Codul Muncii; prin executarea hotărârii judecătorești s-ar crea prejudicii mari instituției; intimatul nu ar suferi nici un prejudiciu deoarece sumele cuvenite se vor actualiza în funcție de rata inflației, până la executarea efectivă a hotărârii; există motive temeinice de casare a hotărârii judecătorești atacate; hotărârea judecătorească nu poate fi pusă în executare având în vedere lipsa fondurilor bugetare necesare.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă, iar chematul în garanție prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041și 306 alin.2 Cod pr.civilă, instanța constată că recursurile declarate sunt nefondate, din următoarele considerente:
Reclamanta face parte din categoria personalului civil, contractual din cadrul DGASPC M, instituție publică ce funcționează în subordinea Consiliului județean, potrivit Hotărârii de Guvern nr.1434/2004 privind atribuțiile și regulamentul cadru de organizare și funcționare ale Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M.
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militate în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili din cadrul instituțiilor prev. la art.1 beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației Publice s-a reorganizat conform prev.OUG nr.63/2003.
Ministerul Administrației și Internelor, în temeiul art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003 a emis ordinul nr.496/28.07.2003, prin pct.9, 2 prevăzând că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a distinge între administrația publică centrală și cea locală.
Ministerul Administrației și Internelor emite ordine care stabilesc obligații și în seama personalului contractual din cadrul autorităților publice locale, caz în care se poate vorbi de o anumită subordonare legală.
Astfel, conform art.14 pct.4 din OUG nr.63/2003 Ministerul Administrației și Internelor îndrumă și sprijină autoritățile publice locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale.
Ordinul mai sus amintit are caracterul unui act administrativ de autoritate, cu forță juridică deplină și, în cazul neîndeplinirii unor condiții de validitate își produce efectele juridice pentru care a fost emis până la data constatării nulității de către organul competent.
De altfel, discriminarea dintre cele două categorii de salariați nu se justifică, deoarece potrivit art.47 din Legea 138/1999 personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prev.la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar.
Rezultă că ambele categorii au același statut și salarizare prev. în OG nr.10/2007 respectiv OG nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Leghea nr.154/1998, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale.
Astfel, instanța apreciază că în speță există o situație identică și prin neacordarea sporului de dispozitiv s-ar încălca disp.art.6 alin.3 din Codul Muncii, în conformitate cu care pentru muncă egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare, fiind incidente disp.OG nr.137/2000.
Față de cele ce preced, ținând seama și de prev.art.312 Cod pr.civilă urmează să se respingă recursurile declarate ca nefondate.
Cererea de suspendarea nu s-a pus în discuția părților, întrucât litigiul a fost soluționat irevocabil la prima zi de înfățișare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Târgu-M,-, jud. M și Consiliul Județean M, împotriva sentinței civile nr.1286 din 20 iunie 2008, pronunțată de tribunalul Mureș.
Respinge cererea de suspendare a executării sentinței atacate, formulată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-26.01.2009--
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
