Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 176/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 176/
Ședința publică din 20 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - Membru Grup B împotriva sentinței civile nr.1069/6.11.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru recurenta pârâtă SC SA - Membru Grup B și avocat pentru intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, este scutit de taxa judiciară de timbru și că la dosar prin serviciul registratură, s-a depus întâmpinare de către intimatul reclamant.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului recurentei pârâte, care arată că nu solicită termen pentru studierea întâmpinării.
Întrebate fiind de către instanță, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța în temeiul art.150 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Arată că instanța de fond corect a respins excepția prescripției dreptului la acțiune întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.161 alin.4, art.166 și art.283 lit. din Codul muncii. Fiind vorba de drepturi salariale, termenul de prescripție este de 3 ani și nu de 6 luni.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs consideră a fi neîntemeiat având în vedere că nu s-a dovedit că începând cu anul 2004 acordat drepturile salariale suplimentare reclamantului. Acest lucru se poate observa și din mențiunile cărții de muncă.
Față de motivele arătate mai sus și prezentate în întâmpinare, pe care le susține, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanța seria - nr.195/13.II.2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1071/2007 Tribunalul Brașova admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA, și în consecință:
A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția prematurității acțiunii invocate de pârâtă prin întâmpinare.
A admis acțiunea formulată de, domiciliat în,-, în contradictoriu cu pârâta S-A - MEMBRU GRUP cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1 și în consecință:
- A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 5.271 RON, reprezentând contravaloarea actualizată a drepturilor salariale restante;
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.137 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor invocate in cauza.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține că obiectul cererii deduse judecății îl formează drepturi bănești cuvenite salariatului.
In consecință,in cauza sunt incidente dispozițiile art.283 lit.c Codul muncii,potrivit cărora,în situația in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate,cererea poate fi introdusa in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
de aceste considerente,având in vedere faptul ca reclamantul a introdus acțiunea in cadrul termenului legal de prescripție menționat anterior, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
In ceea ce privește excepția prematurității introducerii acțiunii,instanța o va respinge,având in vedere faptul ca reclamantul solicitat drepturi salariale pe anii 2004,2005 si 2006,in baza Contractelor Colective de Munca la nivel de pe anii 2004-2006,astfel încât nu se poate susține prematuritatea cererii.(art.168 alin.1 din CCM)
Pe fondul cauzei,instanța retine următoarele:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei la Punctul de Lucru B, până la data de 26.03.2007,când raporturile de muncă ale acestuia au încetat, conform mențiunilor din Carnetul de Muncă.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractele Colective de Muncă la nivel de societate pe anii 2004-2007,"cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor,criteriilor și beneficiarilor".
2 al aceluiași articol din CCM pe anul 2004 prevede că "pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1al prezentului articol vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat."
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2007 mențin textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut, în sensul menționării că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Se observa astfel ca suplimentările prevăzute de alin.1 al articolului 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, doar pentru anul 2003,rezultând in mod neîndoielnic faptul ca aceleași drepturi nu au fost incluse în salariu de bază pe anii 2004-2006.
Angajatorul nici nu a dovedit susținerea sa,potrivit căreia suplimentările prevăzute de articolul susmenționat se regăsesc în salariile angajaților,deși sarcina probei îi revenea, conform art.287 din Codul Muncii.
Având în vedere considerentele menționate anterior,precum si dispozițiile art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii,potrivit cărora angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă,instanța va admite acțiunea completata,formulata de reclamantă și va obliga pârâta să achite acesteia suma de 5271 RON,reprezentând contravaloarea actualizata cu rata inflației a drepturilor salariale restante(prime de Paști si de C pe anii 2004-2006),suma fiind corespunzătoare salariului de bază mediu pe,menționat
Împotriva hotărârii pronunțate la fond a formulat recurs pârâta SC SA, iar prin motivele de recurs este reiterată excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât se solicită drepturi bănești mai vechi de 6 luni încălcându-se astfel termenul imperativ prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii. În acest sens, prin motivele de recurs se arată că drepturile solicitate prin acțiune nu constituie drepturi salariale pentru a fi prescriptibile în termenul de 3 ani, acest lucru rezultând din analiza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivelul pe anul 2004 din care rezultă că drepturile solicitate sunt înscrise în capitolul VI intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi", iar nu în capitolul V intitulat "Salarizarea "
Pe fond, soluția atacată este criticată pe considerentul că prima instanță a ignorat faptul că începând cu anul 2004 salariații și-au primit prima de Paști și de C fiind introdusă în salariul de bază
Un alt motiv de recurs subsidiar primului motiv de recurs vizează stabilirea cuantumului sumei de plată ca fiind brut, în conformitate cu dispozițiile art. 55 și următoarele Cod fiscal.
Este criticată sentința de fond și sub aspectul cuantumului pretențiilor admise de instanță considerându-se de către recurent că valorile primelor de Paști și pe care le-au indicat sunt greșite.
Recursul este fondat în parte, după cum urmează:
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, curtea reține că în mod corect prima instanță a respins această excepție deoarece pretențiile solicitate prin acțiune constituie neîndoielnic drepturi salariale negociate, care își au izvorul în Contractul Colectiv de Muncă și au un caracter periodic cu scadență anuală. Fiind vorba de drepturi bănești acordate de către angajator salariaților, acestea au ca izvor raporturile de muncă dintre părți și se încadrează în categoria drepturilor salariale ca formă de răsplată pentru munca depusă de salariat în baza contractului individual de muncă. Primele acordate de către angajatori cu diverse ocazii constituie componente ale salariului în sensul art 155 Codul muncii, reprezentând un "adaos" ce a fost stabilit prin voința părților.
Chiar prin art.168 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă părțile au folosit noțiunea de " suplimentări salariale"pentru a desemna primele ce constituie sursa pretențiilor din acțiune.
Fiind vorba de drepturi salariale, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate astfel cum se prevede în mod expres prin dispozițiile art 166 alin. 1 și art. 283 lit c Codul Muncii.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii care instituie un termen de 6 luni " în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia" întrucât obiectul acțiunii îl constituie pretenții reprezentând drepturi salariale.
Curtea reține că nu este fondat nici cel de al doilea motiv de recurs potrivit căruia primele de paști și de crăciun au fost introduse în salariul de bază din 2003.
Astfel cum a reținut și instanța de fond voința părților a fost clar exprimată cu ocazia negocierilor pe anul 2003 când la alin. 2 al art 168 din Contractul Colectiv de Muncă s-a prevăzut că " în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 au fost introduse în salarul de bază al fiecărui salariat"
Doar în situația în care o clauză contractuală este susceptibilă de mai multe interpretări este necesar să se apeleze la regulile de interpretare logico - juridice, însă clauza menționată mai sus este clară, iar interpretarea dată de comisia paritară a intimatei în cursul soluționării prezentelor litigii reprezintă adăugare la voința părților.
Motivul de recurs prin care se solicită a se stabili că sumele la care este obligată pârâta sunt sume brute este admisibil în condițiile art. 3041Cod procedură civilă, raportat la 294 alin. 1, teza a -II-a și 316 Cod procedură civilă.
Este evident că în aplicarea art. 55 Cod fiscal și următoarele, la executare, orice sumă ce reprezintă venituri salariale urmează a fi impozitată, legea prevăzând expres veniturile exceptate de la impunere, sumele în cauză nefăcând parte din acea categorie.
Prin urmare, instanța reține că sumele la plata cărora este obligată pârâta sunt sume brute.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, curtea reține următoarele:
C de al treilea motiv de recurs este fondat în ceea ce privește cuantumul pretențiilor. Recurenta a depus adeverința nr. 5190/4.09.2007 din acre rezultă care au fost salariile de bază medii pe în lunile anterioare acordării drepturilor solicitate pentru a face dovada că pretențiile reclamantei trebuie raportate la dispozițiile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă care prevăd că valoarea primelor solicitate se calculează în funcție de salariul de bază mediu.
Instanța de fond în mod greșit și-a însușit calculul reclamantei, pronunțând astfel o soluție greșită.
Potrivit adeverinței 5190/2007 prima de C pe 2004 avea valoarea de 799 lei, prima de Paști pe 2005 avea valoarea de 850 lei, prima de C pe 2005 avea valoarea de 927 lei, prima de Paști pe 2006 avea valoarea de 1047 lei, prima de C pe 2006 avea valoarea de 1160 lei, în total suma de 4783 lei la care se acordă reactualizarea cu indicele de inflație în sumă de 413 RON rezultând cuantumul total al pretențiilor de 5169 RON brut și nu de 5271 RON cum s-a dispus la fond( calcul reactualizării cu indicele de inflație s-a efectuat potrivit datelor din adresa emisă de ( fila 11 dosar fond).
Pentru aceste considerente acest motiv de recurs va fi admis și drept consecință, în baza art.3041Cod procedură civilă raportat la art.312 alin.1 Cod procedură civilă, sentința va fi modificată în parte. Instanța va acorda și cheltuieli de judecată pretinse în recurs de intimată în baza art.276 Cod procedură civilă având în vedere că majoritatea motivelor de recurs au fost respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul formulat de recurenta pârâtă SC SA - Membru GRUP B împotriva sentinței civile nr.1069/2007 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâta SC SA B să plătească reclamantului suma de 5196 lei brut reprezentând salarii de bază medii pe pentru perioada 2004-2006, cu actualizarea cu indicele de inflație inclusă, în loc de 5271 lei cum s-a dispus la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă recurenta să plătească intimatului, în baza art.276 Cod procedură civilă suma de 100 Ron cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: NG/5.03
Dact: AG/ 17.03.08 - 3 ex.
Jud.fond:/
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
