Drepturi salariale (banesti). Decizia 175/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 175/
Ședința publică din 20 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, CURTEA DE APEL BRAȘOV, MINISTERUL JUSTIȚIEI și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DGFP împotriva sentinței civile nr.1130/8.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurenților pârâți Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov, Ministerul Justiției și Statul Român prin MEF prin DGFP B, a intimaților reclamanți, și precum și a intimatului pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursurile sunt declarate și motivate în termen și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele de recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1130/2007, Tribunalul Brașov a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Brașov invocată de acesta prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor ca reprezentant al pârâtului Statul Român.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Judecătoria Zărnești,cu sediul în Or. Z,str. - nr.7,Jud. B în contradictoriu cu pârâții:
1) TRIBUNALUL BRAȘOV,cu sediul în B,B-dul 15 nr.45;
2)CURTEA DE APEL BRAȘOV,cu sediul în B,B-dul - nr.5;
3)MINISTERUL JUSTIȚIEI,cu sediul în B,str.- nr.17,sector 5
4)STATUL R prin Ministerul Economiei și Finanțelor,cu sediul în B,str. - nr.17,sector 5 și,în consecință:
A obligat pe pârâți să plătească fiecărui reclamant suma de 1700 lei actualizată în funcție de indicele de inflație,începând cu 1 ianuarie 2005 și până la achitarea sumei,cu titlu de despăgubiri datorate în temeiul art.21 din nr.OG137/2000.
A obligat pe pârâți să plătească dobânda legală cuvenită pentru suma de 1700 lei,actualizată,începând cu luna ianuarie 2005 și până la achitarea integrală a acesteia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Tribunalul Brașov,instanța apreciază că nu este întemeiată,dat fiind că reclamanții desfășoară activitatea de magistrați la Judecătoria Zărnești,instanță situată pe raza de competență a pârâtului,astfel că o va respinge.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român,invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor va fi respinsă deoarece chiar dacă între reclamanți,pe de o parte și pârât,pe de altă parte,nu există raporturi de muncă pentru ca Statul Român, Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie să asigure fondurile bănești necesare pentru la plata sumei cerută prin acțiunea introductivă. Rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat,pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite,precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete,conform Legii nr.5oo/2002 și HG nr.208/2005.De asemenea,calitatea procesuală a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice se justifică și prin dispozițiile art.1 din OUG nr.22/2002,aprobată prin Legea nr.288/2002,potrivit cărora,executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice,în temeiul titlurilor executării,se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora,cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
In aceste condiții,chiar dacă pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu are raporturi de muncă cu reclamanții,are obligații legale de a asigura sumele necesare funcționării instituțiilor statului de drept,astfel că va respinge excepția.
Pe fondul cauzei,instanța constată că reclamanții au sau calitatea de judecători la Judecătoria Zărnești,așa cum rezultă din adresa nr.582/17.08.2007 a acestei instanțe. Din adresa nr.1248/17.08.2007 emisă de Tribunalul Mureș rezultă că reclamanta a avut funcția de judecător la Judecătoria Sighișoara în perioada 07.07.2004-31.12.2005.
Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului pentru Combaterea Discriminării,filele 2-9 dosar,s-a reținut că "Acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă,potrivit art.2,alin.2 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,cu modificările și completările ulterioare. Criteriul vechimii de 0-3 ani reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale".
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse,instanța nu poate primi apărările pârâților în conformitate cu care prin aceste stimulente acordate magistraților cu o vechime de 0-3 ani nu au fost aduse prejudicii reclamanților,la rândul lor tot judecători la Judecătoria Zărnești care au soluționat cel puțin tot atâtea cauze dificile cât cei "stimulați" financiar prin Ordinul nr.1921/C/2005 al Ministrului Justiției. În plus,pârâții nu au făcut dovada că reclamanții nu au avut calificativele anuale de "foarte bine" și "bine" iar în ceea ce privește "complexitatea sarcinilor de serviciu" ale reclamanților,este cunoscut că este cel puțin egală cu cea a judecătorilor cu o vechime de 0-3 ani.
În ceea ce privește actualizarea sumei cuvenite fiecărui reclamant cu indicele de inflație și cu dobânda legală,instanța constată că și acest petit este întemeiat,avându-se în vedere rata inflației. În ceea ce privește dobânda legală,instanța va face aplicația dispozițiilor art.1088 din Codul civil,în conformitate cu care la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare,daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții:
Curtea de Apel Brașov critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate considerând că nu există discriminare în cauză, iar hotărârea CNCD invocată ca temei al acțiunii nu are decât caracter de recomandare și nu este obligatorie pentru instanță. Solicită ca instanța să precizeze natura sumei la plata căreia va fi obligată dacă se apreciază că acțiunea este întemeiată, în sensul precizării sumei brute având în vedere că la data când s-a plătit această primă s-a încasat de către judecători suma netă.
Tribunalul Brașov solicită respingerea acțiunii susținând excepția lipsei calității procesuale pasive și faptul că nu există discriminare.
Un alt motiv de recurs vizează nelegala obligare a pârâtului la plata sumelor reactualizate cu indicele inflației, dispozițiile art.1088 cod civil prevăzând doar dobânda legală, care poate fi acordată doar d ela data cererii de chemare în judecată.
Ministerul Justiției, prin recursul formulat critică sentința prin prisma art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține că în mod greșit s-a apreciat existența unei fapte discriminatorii ca temei de drept al acțiunii această sumă de bani fiind acordată doar ca stimulent financiar după norme de caracter de recomandare.
Obligarea la plata dobânzii legale este greșită. De altfel, această dobândă se4 acordă doar de la data cererii de chemare în judecată.
În mod greșit instanța de fond a acordat dobânzi legale începând cu 1.01.2005, deși Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C, a fost emis în data de 15.12.2005.
Ministerul Justiției critică și acordarea cumulată a dobânzii legale și a reactualizării cu indicele de inflație pentru debitul principal, considerând că astfel se realizează o dublă reparație a prejudiciului.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP a formulat recurs în termen.
În motivele de recurs critică sentința pentru greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive.
Susține că rolul său este " de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite".
Pentru că nu are raporturi juridice directe cu reclamanții consideră că nu poate fi obligat la plata și acordarea de drepturi pentru angajații altor instituții.
Analizând recursurile formulate instanța constată următoarele:
Considerentele pentru care recursul Tribunalului Brașov apreciază că nu are calitate procesuală pasivă sunt neîntemeiate.
Dat fiind raportul juridic dedus judecății, Tribunalul Brașov are calitate de ordonator terțiar de credite, ceea ce justifică calitatea sa procesuală și față de ceilalți pârâți.
Criticile din cadrul celorlalte trei recursuri privitoare la fondul cauzei nu sunt întemeiate.
Într-adevăr, hotărârea CNCD nu are efectul unei decizii de recurs în interesul legii, ea nu dezleagă o chestiune de drept, însă stabilește că starea de fapt expusă prin Ordinul 1921/2005 al ministrului justiției este discriminatorie, reprezintă acte de discriminare conform art.2 alin.1 și 2 și art.6 lit.e, art.8 alin.3 și art.19 alin.4 din OG 137/2000.
Efectele acestei hotărâri nu pot fi schimbate decât dacă se promovează o contestație împotriva ei și este admisă, sau dacă însuși CNCD își revocă hotărârea prin care a constatat discriminarea.
Instanța de judecată nu mai este învestită cu constatarea existenței unei fapte discriminatorii ci cu o acțiune în despăgubiri pentru o faptă discriminatorie deja constatată.
Așadar nu se poate reține apărarea unitară a pârâților prin care se arată că s-au interpretat greșit dispozițiile OG 137/2000 în sensul reținerii existenței faptei discriminatorii.
În ceea ce privește critica privitoare la acordarea dobânzii legale se constată că este neîntemeiată.
Reactualizările cu indicele de inflație pentru suma de 1700 Ron sunt acordate legal deoarece tind la acoperirea întregului prejudiciu constând în devalorizarea monedei naționale de la data nașterii dreptului de creanță și până la plata efectivă a creanței. În ceea ce privește cumulul dobânzii legale cu reactualizările și acesta este permis.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept ( și - Teoria generală a obligațiilor).
Este însă întemeiat motivul de recurs invocat de recurentul, prin care se arată că în mod greșit s-au acordat aceste daune (reactualizare și dobânzi legale) din 1.01.2005 deși Ordinul cu caracter discriminator este din 15.01.22005.
Într-adevăr discriminarea constatată izvorăște din edictarea Ordinului 1921/15.12.2005 și raportat la această dată, instanța de fond trebuia să acorde reactualizările și dobânzile legale, pentru o perioadă anterioară datei de 15.12.2005 aceste daune nu se justifică.
Acest motiv de recurs nu a fost invocat și de ceilalți pârâți, însă având în vedere solidaritatea obligației de plată cât și efectele dispozițiilor art.47, 48 Cod procedură civilă, coparticiparea procesuală, invocarea acestui motiv de recurs de către unul din pârâți extinde efectele favorabile ale hotărârii și asupra celorlalți codebitori solidari care nu au această critică în recurs.
Cu privire la motivul de recurs invocat de Curtea de Apel Brașov prin care se solicită a se preciza că suma la care este obligată la plata către reclamanți este sumă brută, instanța de control constată că, deși formulată pentru prima dată în recurs, aceasta este un mijloc de apărare și în conformitate cu art 3041Cod procedură civilă raportat la art. 294 alin 1 teza a II-a și 316 Cod procedură civilă este admisibilă în recurs.
Este evident că în aplicarea art. 55 Cod fiscal și următoarele, la executare, orice sumă ce reprezintă venituri salariale urmează a fi impozitată, legea prevăzând expres veniturile exceptate de la impunere, sumele în cauză nefăcând parte din acea categorie.
Prin urmare, instanța reține că sumele la plata cărora este obligată pârâta sunt sume brute.
Analizând recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, instanța de control constată că nu este fondat.
Pârâtul MEF justifică calitatea procesuală pasivă pentru următoarele considerente:: acest minister execută dispozițiile legii bugetare și îi revine sarcina de a face propuneri, de a elabora proiectul bugetului de stat, precum și a legilor de rectificare, conform art. 28 din Legea 500/2002.
Tocmai în recunoașterea calității pe care însuși acest recurent și-o invocă în cadrul recursului, respectiv " rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite", Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
Pentru aceste considerente, susținerile din recursul formulat de MEF prin DGFP vor fi apreciate ca neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.47, 48 Cod procedură civilă va admite în parte toate recursurile și va modifica în parte sentința conform celor din dispozitivul prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursurile formulate de recurenții Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, MEF prin DGFP și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile 1130/2007 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Plata la care au fost obligați pârâții vizează suma de 1700 Ron, sumă brută, iar actualizarea sumei cu indicele de inflație și acordarea dobânzii legale se vor aplica din data de 15.12.2005, în loc de 1.01.2005 cum greșit s-a dispus la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Opinie separată
cu privire la acordarea dobânzii legale de la data introducerii acțiunii, iar nu de la data scadenței drpetului pretins.
Judecător,
- -
Opinie separată
În dezacord cu opinia majoritară consider că în cauză se impunea a fi respins motivul de recurs invocat de recurenta reclamantă prin care se solicită acordarea dobânzii legale pe perioada anterioară introducerii acțiunii ce are ca obiect pretențiile bănești principale.
În acest sens trebuie avut in vedere că obligațiile care au ca obiect o sumă de bani se pot executa întotdeauna în natură, de aceea neexecutarea unei astfel de obligații nu poate avea drept consecință la plata de despăgubiri compensatorii care ar trebui să constea tot într-o sumă de bani, ci numai la plata de despăgubiri moratorii (pentru întârziere). Potrivit art. 1088. Civil "la obligațiile care au drept obiect o sumă oarecare daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală" și "sunt debite din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept." Prin urmare legiuitorul condiționează acordarea dobânzii la obligațiile bănești de dovada punerii în întârziere a debitorului, ori, în speță reclamanta nu a făcut dovada punerii în întârziere a vreunuia dintre debitori înainte de introducerea acțiunii și nici nu sunt incidente prevederile legale care reglementează cazurile în care debitorul se consideră de drept pus în întârziere. Față de aceste motive acordarea dobânzii legale pentru perioada anterioară introducerii acțiunii dedusă judecății contravine dispozițiilor legale arătate mai sus. Este de menționat că legiuitorul nu a condiționat în nici un fel aplicarea acestor dispoziții de alte aspecte ce țin de izvorul sau natura obligației bănești.
Pe de altă parte, în literatura juridică și practica judiciară s-a subliniat că Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor la fel ca și reglementarea anterioară ( Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească ) au omis să precizeze natura juridică a raporturilor de muncă al acestora. De asemenea, nici documentele cadru adoptate de Consiliul European prin organele sale ca și cele adoptate de nu au abordat explicit sau implicit natura juridică a profesiei de magistrat.
Cu toate acestea, cu privire la aceste raporturi s-a pronunțat și Curtea Constituțională ( decizia 275/2002 MO 135/2003 ) și literatura de specialitate, în sensul că magistrații constituie o categorie profesională cu un specific aparte care exercită putere juridică și își desfășoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui - generis. De fapt raportul de serviciu al magistraților nu constituie altceva decât o formă specifică, atipică și unică a unui raport juridic de muncă.
Pornind de la aceste premise de necontestat se impune concluzia potrivit căreia raportul juridic de muncă este de natură contractuală.
Această natură contractuală mai sus evocată susține dispozițiile art. 1088 civ având în vedere că celălalt izvor juridic posibil al obligațiilor ( în afară de acte juridice ) respectiv faptele juridice (delicte și cvasidelicte) nu pot constitui izvor al obligației de plată în prezenta cauză. Altfel spus raporturile juridice de față sunt de natură contractuală-atipică, și nicidecum delictuală.
În acest sens trebuie amintit că toate izvoarele posibile de obligații ( conform Codului civil și literaturii de specialitate ) se reduc la două categorii principale: a) actele juridice ( contractele și cvasicontractele ) și b) faptele juridice ( delicte, cvasidelicte) ori este evident că raporturile juridice de muncă ale magistraților nu se pot încadra în cea de-a doua categorie.
De asemenea faptul că natura raportului de muncă al magistraților este una contractuală( atipică) rezultă și din definiția contractului ca fiind " acordul dintre două sau mai multe persoane pentru a constitui sau a stinge între dânșii raporturi juridice". Iată deci că un magistrat care deși nu a semnat un contract individual de muncă este totuși parte în cadrul unui raport juridic de dreptul muncii de natură contractuală în cadrul căruia drepturile și obligațiile părților sunt cele prestabilite prin legile speciale ce reglementează această profesie.
O concluzie contrară ar plasa acest raport juridic în sfera faptelor juridice ceea ce este inadmisibil.
Prin urmare, dispozițiile art. 1088 Cod civil sunt aplicabile și în ceea ce privește drepturile bănești rezultate din raporturi juridice de muncă
Jud. - -
Red.op.maj.: AP/25.02.
Red.op.sep.: CȘ/25.02
Dact.: AG/ 6.03.08/ 3 ex - 3 ex.
Jud.fond:/
20 Februarie 2008
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
