Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1786/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1786
Ședința publică din data de 23 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de pârâta SC SA -Membru Grup cu sediul în B, sector 1, calea -, nr.239, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la și Asociații din B,--8, House, sector 1, în calitate de reprezentant, împotriva sentinței civile nr. 1024 pronunțată la data de 10 iunie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, G, -, G, G, G, scu, G, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în G, str - -,.41,. 2,. 2,. 9, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimații reclamanți G, -, G, și G - avocat din cadrul Baroului D, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru intimații reclamanți, arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbateri, asupra recursului.
Avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală.
Depune la dosar concluzii scrise, fără cheltuieli de judecată.
După pronunțarea hotărârii, la dosarul cauzei, prin serviciul registratură s-au depus note scrise din partea recurentei pârâte și înscrisuri în xerocopie, respectiv: certificat de grefă din dosar nr- eliberat de Curtea de Apel București, practică judiciară, anexa 1 bis la Actul Adițional la Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2008, raport de expertiză contabilă extrajudiciară.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil declarat de pârâta SC SA - GRUP B, împotriva sentinței civile nr. 1024 pronunțată la data de 10 iunie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, constată următoarele:
Reclamanții, G, -, G, G, G, scu, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA - GRUP B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, actualizate în raport cu rata inflației, prevăzute de art.168 alin.1 din.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei și nu le-au fost achitate primele de Paști și de C prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă, precum și de art. 243 alin. 1 și 236 alin. 4 din Codul Muncii care statuează dreptul la negocieri colective și caracterul obligatoriu al convențiilor încheiate.
În conformitate cu art.115 Cod pr. civilă, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece, începând cu anul 2003, prin negocierea cu, s-a stabilit ca primele de Paști și de C să fie incluse în salariu.
S-a mai susținut de către pârâtă, prin întâmpinare, că, pentru a se evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților, Comisia Paritară a adoptat la 31.08.2007, decizia nr. 5140/2007 prin care s-a confirmat faptul că părțile au înțeles ca, începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, iar începând cu anul 2004, articolul 168 alin.1 a rămas fără obiect deoarece primele erau parte a salariului de bază ca întreg.
În ceea ce privește modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, s-a arătat de către pârâtă că este greșită, atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu la salariul de bază mediu ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamant, fiind stabilite prin adresa 2022/04.09.2007, iar promovarea acțiunii este prematură deoarece dreptul de a formula acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
S-a solicitat proba cu înscrisuri, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.
S-au anexat întâmpinării copii de pe următoarele acte: Actul adițional la CCM încheiat în anul 2003, CCM- 2004, CCM - 2005, CCM - 2006, CCM - 2007, anexa nr. 2 la CCM, decizia Comisiei Paritare nr. 3793/18.06.2007, nota Comisie Paritare nr.5140/31.08.2007, sentința civilă 684/16.04.2005, adresa 2022/04.09.2007.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința sus-menționată a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâta să plătească reclamanților, G, -, G, G, G, scu, suplimentările salariale prevăzute de art. 168 alin.1 din pentru anii 2005-2007, pentru G, pentru perioada 2005-14.10.2006, și pentru anul 2005, calculate în raport de salariul mediu de bază pe, actualizate cu rata inflației.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, reclamanții sunt salariați în cadrul societății pârâte și că, în perioada 2005-2007, conform art. 168 din, aceștia aveau dreptul, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, la o primă echivalentă cu un salariu de bază mediu pe unitate.
Potrivit art. 168 alin.1 din, înregistrat la Direcția și Solidarității Sociale B la 23.05.2000, salariații urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, valorile concrete, modalitățile de acordare, criteriile și beneficiarii urmând să fie negociate cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment.
În alineatul 2 al articolului 168 din renegociat în anul 2003, s-a prevăzut că suplimentările de la alin.1 " vor fi introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității negociate cu, articol modificat ulterior prin acte adiționale în anul 2005, în sensul că, în anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 "au fost introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat.
Asupra acestui aspect, al introducerii în salariul de bază al fiecărui salariat a suplimentărilor de Paști și de C în anul 2003, nu pot exista controverse față de claritatea prevederilor art. 168 alin. 2 din modificat, text convenit de către reprezentanții și SC SA.
Susținerea pârâtei din întâmpinare referitoare la faptul că aceste modificări ale articolului 168 alin.2 din au fost introduse pentru a se prevedea cu certitudine că operațiunea includerii drepturilor salariale în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, continuând să producă efecte și în anii următori, nu poate fi primită.
Această concluzie nu rezultă din folosirea la timpul trecut a verbului " au fost introduse", dimpotrivă, întărește convingerea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paști și Caa vut loc doar în anul 2003.
De asemenea, nu poate fi acceptată concluzia Comisiei Paritare a SA exprimată în "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din al SA din 31.08.2007", care interpretează retroactiv prevederile art.168 alin.1 și 2, stabilind că, începând cu anul 2003 până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate sub această formă.
Această interpretare a voinței părților referitoare la art. 168 din adoptată de Comisia Paritară, constituie, de fapt, o modificare cu efecte retroactive a legii părților, respectiv, a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Această modalitate este contrară prevederilor titlului 7 din Codul Muncii referitor la contractele colective de muncă și, în principal, prevederilor art. 244 din Codul Muncii, care stabilesc că părțile pot modifica clauzele contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori convin acest lucru.
Modificarea la care face referire art. 244 din Codul Muncii urmează să producă efecte pentru viitor, concluzie care rezultă din aplicarea principiului neretroactivității legii civile prevăzut de art. 1 din Codul civil, precum și din dispozițiile art. 236 alin. 4 din Codul muncii, în raport de care contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea condițiilor legale, constituie legea părților.
În ceea ce privește prematuritatea introducerii cererii de chemare în judecată pentru lipsa negocierii în vederea stabilirii cuantumului exact al sumelor ce trebuie acordat, invocat de pârâtă, tribunalul a constatat că aceasta este o apărare de fond care vine în contradicție cu susținerile din întâmpinare în care se precizează că drepturile solicitate au fost acordate, fiind incluse în salariu. Pe de altă parte, pârâta a invocat propria sa culpă deoarece, fiind una din părțile contractului colectiv de muncă, putea declanșa negocierile anuale pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor.
Tribunalul a apreciat că, pârâta, căreia îi revenea sarcina probei în conformitate cu prevederile art. 287 Codul Muncii, nu a făcut dovada acordării suplimentărilor salariale de C și de Paști în conformitate cu prevederile art. 168 alin. 1 din Codul Muncii, că nu a depus la dosar state de plată, decizii interne privind acordarea acestor drepturi sau orice alte documente din care să rezulte introducerea acestor suplimentări în salariile angajaților.
În ceea ce privește calculul drepturilor cuvenite reclamanților, tribunalul a apreciat că trebuie avute în vedere salariile medii de bază astfel cum acestea au fost comunicate de către pârâtă prin adresele 2022/04.09.2007, 830 și 831/05.02.2008, deoarece prevederile Contractului Colectiv de Muncă se referă în art. 168 alin.1 la o suplimentare a drepturilor salariale de C și de Paști în cuantum de un salariu mediu de bază pe SNP și nu la un salariu mediu brut.
Atât salariul de bază cât și cel brut sunt venituri brute, însă, deosebirea dintre acestea este aceea că salariul brut mai cuprinde și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, adică celui numit de " bază", care nu are sporuri.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că, în mod greșit, instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece, în conformitate cu art. 168 alin. 1 teza finală din, plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și, ca urmare, nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi acordate.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță, sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că, începând cu anul 2003, primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în CCM cât și în Nota comisiei paritare, acest fapt fiind recunoscut de reprezentanții salariaților cât și de instanțele investite cu soluționarea unor litigii similare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situații, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea
constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate, în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece, chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători, cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei, care avea obligația conform contractului să inițieze aceste negocieri.
În oricare din situații, inexistența acestor negocieri nu determină și inexistența dreptului al cărui cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
În mod corect, prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit. c Codul Muncii, în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca, pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și, în plus, dispozițiile art. 283 alin.1 lit. c Codul Muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283 alin.1 lit. e Codul Muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă, între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate, deoarece, drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constatată, de altfel, de către Comisia Paritară.
Sub același aspect, recurenta arată că, oricum, modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu brut pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Este adevărat că, începând cu anul 2003, s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază numai că, începând cu anul 2004, acest lucru nu s-a mai realizat, fapt dovedit cu expertiza contabilă efectuată în cauză și necontrazis de recurentă, cu actele depuse la dosar.
Legat de fondul cauzei, Curtea va reține că apărările recurentei nu au fost înlăturatede plano, aceasta având posibilitatea să facă dovada că sporurile salariale solicitate au fost incluse în salariu așa cum s-a pretins și că sub acest aspect cele reținute de Comisia paritară corespund adevărului.
Pe aceeași linie de idei nu trebuie uitat faptul că în raport cu art. 287 Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, respectiv recurentei.
Nici ultima critică a recursului nu este fondată deoarece în dispozitivul sentinței se prevede în mod expres că vor fi plătite sumele prevăzute de art.168 CCM respectiv echivalentul unui salariu de bază mediu brut și nu al unui salariu mediu brut pe unitate pentru fiecare, așa cum greșit arată recurenta.
Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA- GRUP, cu sediul în B,-, sector 1, reprezentată prin și Asociații, cu sediul în B, B-dul - -, House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1024 pronunțată la data de 10 iunie 2008, de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, G, -, G, G, G, scu, G, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în G, str - -,.41,.2,.2,.9, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red. /
2 ex./ 30 septembrie 2008
f- - Tribunalul Dâmbovița
G
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
