Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1791/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1791
Ședința publică din data de 23 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de parata SC SA cu sediul in B, Calea, nr.239, sect.1, împotriva sentinței civile nr. 1718 pronunțată la data de 10 iunie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, și moștenitorii defunctului, respectiv, și, toți cu domiciliul ales la.In.de Av. cu sediul în P,-, -.11,.A,.2, județul
Recurs scutit de la plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns pentru recurenta pârâtă avocat din cadrul Baroului P în baza împuternicirii avocațiale din 16.06.2008, lipsind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare din partea intimatei reclamante.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta pârâtă solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond, admiterea excepției perimării dreptului la acțiune și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței pronunțate la fond și obligarea pârâtei la sumele de bani comunicate de aceasta ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute.
Solicită să se ia act că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.654/105/06.02.2008 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, și moștenitorii defunctului, respectiv, și, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 9653,25 lei pentru reclamanții, iar pentru moștenitorii defunctului, suma de 3581,51 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște pe perioada 2006- 2007 și C pe perioada 2005 - 2007.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei cu contracte pe perioadă nedeterminată, calitate în care urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând in suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii atât timp cât drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unita cu fondul.
La data de 04.06.2008, reclamanții au depus o precizare la acțiune prin care au indicat cuantumurile suplimentărilor salariale pe care solicită a le plăti pârâta.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința civilă nr.1718 din 10 iunie 2008, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamanții, și moștenitorii defunctului, respectiv, și, în contradictoriu cu pârăta SC SA, a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale cuvenite și neacordate constând în prima de C pe anii 2005, 2006 și 2007 și prima de Paște pe anii 2006-200, astfel: pentru fiecare dintre reclamanții, suma brută de câte 9653,25 lei reprezentând prima de Paște pe anii 2006 și 2007 și prima de C pe anii 2005, 2006 și 2007; pentru moștenitorii defunctului, respectiv, Și suma brută de 3581,51 lei reprezentând prima de Paște pe anul 2006 și pe anul 2005,
suma urmând fi actualizată potrivit indicelui de inflație, de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Totodată, a fost obligată pârâta să plătească pentru fiecare dintre reclamanții, câte 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentinți, prima instanță a reținut că potrivit actelor existente la dosar, reclamanții au fost și sunt salariații pârâtei, însă nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și C pentru perioada 2005-2007.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
A mai reținut instanța de fond că, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanții au fost și sunt salariații pârâtei însă, în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Faptul că ulterior emiterii contractelor colective de muncă și adreselor din anii 2004-2007 eliberate de către pârâtă s-a întocmit o adresă în cursul anului 2008 în baza căreia se stipulează cuantumul suplimentărilor salariale ce li s-ar cuveni reclamanților în sume mult mai mici decât cele stabilite inițial, nu înseamnă în mod automat că reclamanții au dreptul la încasarea sumelor de bani cu titlu de suplimentări salariale stabilite în baza adreselor emise de către pârâtă în cursul anului 2008 deoarece, la stabilirea cuantumului acestor sume de bani, se ține seama de drepturile recunoscute de către pârâtă în baza adreselor emise în perioada 2004-2007 care au produs efecte juridice între părți la data emiterii lor și nicidecum de adrese emise de catre pârâtă ulterior introducerii acțiunii în scopul diminuării cu rea-credință a drepturilor ce li se cuvin reclamanților în calitate de foști salariați.
Prin urmare, tribunalul, în baza contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul muncii, a admite acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumelor la care a fost obligată părâta, după cum urmează: la câte 5781 lei brut pentru fiecare dintre reclamanții, și la 1974 lei brut pentru moștenitorii numitului (, ), urmând ca totodată, să mențină restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul in B, Calea, nr.239, sect.1, împotriva sentinței civile nr. 1718 pronunțată la data de 10 iunie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, și moștenitorii defunctului, respectiv, și, toți cu domiciliul ales la.In.de Av. cu sediul în P,-, -.11,.A,.2, județul P, și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce sumele la care a fost obligată părâta, după cum urmează: la câte5781 lei brutpentru fiecare dintre reclamanții, și la1974 lei brutpentru moștenitorii numitului (, ).
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 23 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./03.10.2008
dosar fond- -- Tribunalul Prahova
judecători fond-
- -
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
