Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1818/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1818/2008-
Ședința publică din 11.12.2008
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii, toți cu domiciliul în S M, P-ța 25 Octombrie, nr. 1,. X, județul S M, în contradictoriu cu intimații CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI B, cu sediul în B,- - 24, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva deciziei civile nr. 766/R din data de 08.05.2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-, prin care s-a menținut în întregime sentința civilă nr. 18/D din 14.01.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul contestatorilor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 22.09.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezenta contestație în anulare este scutită de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul contestatorilor arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul contestatorilor solicită admiterea contestației în anulare conform petitului, anularea deciziei contestate, iar în urma rejudecării, admiterea recursului, casarea hotărârii de fond, admiterea acțiunii formulată de contestatori, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. Apreciază că la baza pronunțării deciziei contestate au stat două grave greșeli și anume, o greșeală de fapt privind caracterul activității desfășurate de către contestatori și o greșeală privind actul normativ în vigoare în baza căruia urmează să se stabilească drepturile solicitate privind încadrarea în categoria de acordare a drepturilor bănești. Arată că, la data pronunțării hotărârii de fond nu exista hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recursul în interesul legii.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.18/D din 14 ianuarie 2008, Tribunalul Satu Marear espins acțiunea civilă formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă. pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator". Aliniatul 2 al aceluiași articol dispune că "tichetele de masă se acordă în limita bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar".
În urma analizării acestor dispoziții legale, tribunalul a reținut că angajatorul nu are obligația, ci doar posibilitatea de a acorda alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă și mai mult, unitățile din sectorul bugetar - categorie din care fac parte și pârâții - pot acorda această alocație numai în limita bugetului de stat.
Analizând și prevederile legilor bugetului de stat raportat la perioada pentru care reclamanții au solicitat sumele ce reprezintă contravaloarea tichetelor de masă neacordate, instanța de fond a constatat că pretențiile acestora sunt neîntemeiate.
Astfel, instanța de fond a reținut art. 46 alin. 4 din Legea bugetului de stat pe anul 2004, nr. 507/2003, dispoziții ce au fost preluate identic în Legea bugetului de stat pe anul 2005, nr. 511/2004 art. 40, precum și în Legea bugetului de stat pe anul 2006, nr. 379/2005 art. 24.
Este adevărat că prin Legea 142/1998 privind tichetele de masă s-a instituit o anumită formă de protecție socială a salariaților, însă se constată că această formă de protecție socială este, prin lege, facultativă pentru angajator, nu este garantată prin Constituție, nefiind astfel un drept constituțional, fundamental.
S-a constatat de tribunal că, art. 41 alin. 2 din Legea fundamentală, a cărui încălcare o invocă reclamanții, dispune că "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite de lege", în consecință, Constituția lasă la latitudinea legiuitorului acordarea altor măsuri de protecție socială și criteriile de acordare a acestora, instanța nefiind în drept să aprecieze dacă prin modul de reglementare a dreptului la tichete de masă se încalcă dispozițiile constituționale întrucât ar încălca atribuțiile puterii judecătorești. Eventual, s-a reținut că reclamanții ar fi putut invoca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale menționate, cu consecința soluționării acestei excepții de către Curtea Constituțională.
Reclamanții au mai invocat situația discriminatorie în care se află, raportat la alte categorii de bugetari care beneficiază de dreptul în discuție, fără însă să nominalizeze aceste categorii.
S-a reținut de instanța de fond că, Curtea Europeană a drepturilor Omului, privitor la dispozițiile art. 14 din Convenție privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoge și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Curtea a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Curtea a apreciat, prin jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate.
Pentru a putea aprecia existența discriminării, s-a reținut de prima instanță că, situația reclamanților trebuie analizată în raport cu alte persoane, aflate în situații comparabile, dar care au fost tratate în mod diferit, respectiv cu persoane din aceeași ramură a sectorului bugetar, ori, reclamanții nu au făcut dovada că în cadrul ramurii de bugetari din care fac parte, există categorii de persoane cărora li s-au acordat tichete de masă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței, obligarea Curții de Conturi la plata contravalorii tichetelor de masă începând cu noiembrie 2003, actualizate cu indicele de inflație.
Prin decizia civilă nr. 766/R din data de 8 mai 2008, pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL ORADEA respins ca nefondat recursul civil declarat de recurenții, și, împotriva sentinței civile nr. 18/D din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menținut-o în întregime.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de salariați ai Curții de Conturi a României -Camera de Conturi S M, în funcția de referent, secretar dactilograf și conducător auto, deci, salariați în cadrul sectorului bugetar.
Conform art.1 din Legea nr.142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regii autonome, sector bugetar și a celorlalte persoane juridice, fizice, ce încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de angajator, tichete ce se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau al celor locale, pentru utilitățile din sectorul bugetar și în imita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Nu s-a contestat faptul că, acordarea tichetelor de masă prin Legea nr.142/1998 ar reprezenta o măsură, formă de protecție socială a salariaților, însă, s-a prevăzut ca acest drept să fie acordat doar în limita bugetului de stat sau al celor locale.
Pe de altă parte, prin Decizia nr.14/18.02.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul unui recurs în interesul legii, chiar dacă se referă la angajații din justiție, instanțe, parchete, s-a concluzionat că, aceste beneficii -tichetele de masă, nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în bugete sume cu această destinație și alocarea acesteia a fost negociată prin contractul colectiv de muncă.
Sigur că, această decizie pronunțată conform art.329 Cod procedură civilă a tranșat practica neunitară ivită în cadrul hotărârilor pronunțate în cauze având ca obiect solicitarea acordării tichetelor de masă pentru judecători, procurori, personal auxiliar de specialitate, funcționari publici, dar, conținutul acesteia, considerentele nu pot să nu fie extinse și la alte categorii de salariați din sectorul bugetar cum este cazul recurenților, cu atât mai mult cu cât și aceștia lucrează în sectorul public, nu au contract individual și nici colectiv de muncă negociat și nici nu au avut prevăzute în bugete instituțiile la care lucrează astfel de sume cu destinația solicitată.
Există într-adevăr la nivelul Curții de APEL ORADEA soluții pronunțate în sensul acordării tichetelor de masă în cauze cu același obiect pentru personalul auxiliar din instanțe, parchete, dar, acestea au fost anterioare pronunțării deciziei în interesul legii invocate mai sus, decizie ce este obligatorie pentru instanță indiferent de practica sa precedentă, conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă, neavând efect însă decât pentru viitor.
Față de toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul, a menținut în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică, constatându-se totodată că părțile intimate nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare, și solicitând admiterea contestației, anularea deciziei și în urma rejudecării recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii.
În motivarea contestației se invocă aspectul că la baza deciziei pronunțate de instanța de recurs stat o gravă greșeală de fapt privind caracterul activității desfășurate de către contestatorii de față, respectiv o gravă greșeală privind actul normativ în vigoare în baza căruia urmează să se stabilească drepturile solicitate privind încadrarea în categoria de acordare a drepturilor bănești.
Astfel, cei trei contestatori au și aveau funcția de salariați ai Curții de Conturi - Camera de Conturi S M, deci salariați în cadrul sectorului bugetar. Ori, atâta timp cât salariați din alte domenii ale sectorului bugetar beneficiază de tichete de masă ( tichete care sunt o formă de protecție socială) iar contestatorii nu beneficiază de această protecție socială, are loc o discriminare între salariați din acest punct de vedere. De asemenea, acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului și anume includerea sau nu a sumelor necesare în bugetul de stat constituie și restrângere a dreptului de protecție socială, fără ca această restrângere să fi fost necesară într-o societate democratică.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 317, 318 Cod procedură civilă.
Intimatele deși legal citate nu și-au precizat poziția în cauză.
Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate instanța constată următoarele:
Nu se poate reține vreo greșeală de fapt cu privire la calitatea contestatorilor și anume aceea de salariați în sectorul bugetar, mai exact salariați ai Curții de Conturi - Camera de Conturi S M, această calitate fiind luată în considerare și de instanța de recurs la momentul analizării recursului.
În ceea ce privește greșeală privind actul normativ în vigoare, în baza căruia urmează să se stabilească drepturile solicitate, instanța de recurs a indicat ca temei de drept pentru neacordarea tichetelor de masă Decizia în interesul legii nr. 14/18.02.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care are un caracter obligatoriu pentru instanțe, tocmai pentru tranșa practica neunitară a instanțelor în privința dreptului la acordarea sau neacordarea tichetelor de masă în cazul unei categorii de salariați dintr-un anumit domeniu al sectorului bugetar și care bineînțeles că trebuie aplicată în toate domeniile sectorului bugetar.
că nu se poate pune problema unei greșeli în privința actului normativ aplicabil, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii fiind obligatorie pentru instanțe și referindu-se la tichete de masă și la salariați din sectorul bugetar ( e drept era vorba de salariați din cadrul justiției, dar s- explicitat de ce instanța a apreciat că și cei din cauza de față se includ sau sunt vizați de efectele obligatorii ale acestei decizii în interesul legii).
Ceea ce a fost poate neclar este faptul că s-a reținut că nu au contract individual și nici colectiv de muncă negociat, dar sensul era acela că reclamanții recurenți nu au făcut dovada negocierii acordării tichetelor de masă fie în contractele individuale fie în cel colectiv, iar în lipsa acestei clauze dreptul nu poate fi acordat de instanțe, mai ales că în urma negocierii dreptului ar fi trebuit să se stabilească și un cuantum bănesc, în raport de care să se poate cere alocarea sumelor necesare, de la bugetul de stat sau bugetul local, după caz.
Ori, câtă vreme legea prevede doar posibilitatea acordării tichetelor de masă, lăsând părților deschisă calea transformării acestei facultăți legale în drept pentru salariați și corelativ obligație pentru instituțiile bugetare prin negocierea ei și inserarea sub forma unei clauze contractuale, cu putere de lege, instanțele nu pot să recunoască un astfel de drept.
Nu poate fi acceptată ideea că la modul cum este redactată facultatea acordării tichetelor de masă, legiuitorul ar fi lăsat la aprecierea angajatorului acordarea acestei forme de protecție a muncii, nimic nu-i împiedică pe cei interesați să insereze în contractul colectiv clauza potrivit căreia salariații au dreptul la acordarea tichetelor de masă, obligând în acest fel angajatorul să solicite fonduri în acest scop, chiar dacă plafonul ce se va acorda este inițial necunoscut. Cuantumul concret poate face obiectul unei negocieri ulterioare ce pot fi cuprinse într-un act adițional la contractul colectiv sau în caz de neînțelegeri poate fi tranșat în justiție, pe baza unor criterii și în limite rezonabile.
Așa fiind, nu sunt incidente dispozițiile art. 317 sau 318 Cod procedură civilă și în consecință contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii, toți cu domiciliul în S M, P-ța 25 Octombrie, nr. 1,. X, județul S M, în contradictoriu cu intimații CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI B, cu sediul în B,- - 24, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva deciziei civile nr. 766/R din data de 08.05.2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.12.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 05.01.2009
- judecător fond -, Melita
- judecători recurs - - -, - -, - -
- dact. gref. - 05.01.2009 - 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
