Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1873/2009. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1873/R-CM

Ședința publică din 07 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Georgiana Nanu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu

JUDECĂTOR 3: Ion

Judecător: -

Grefier: -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtulMUNICIPIUL P PRIN PRIMAR, cu sediul în,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.278/CM din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurentul-pârât Municipiul P - prin primar, intimatul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, în numele și pentru membrii de sindicat, G, -, C, -, intimații-pârâți Școala nr.9 P, Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal, Inspectoratul Școlar Județean A, Ministerul Educației, Cercetării și

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul pârât Ministerul Educației, Cercetării și B, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit disp.art.242 pct.2 Cod procedură civilă.

Curtea, față de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.

CURTEA,

Asupra recursului civil de față:

Constată că, rin p. acțiunea înregistrată la data de 28.10.2008 reclamantul, Sindicatul Preuniversitar Muntenia, în numele și pentru reclamanții-membri de sindicat -, G, -, -, C, au chemat în judecată pe pârâții Școala nr.9 P, Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal, Municipiul P prin Primar, Inspectoratul Școlar Județean A, Ministerul Educației și Cercetării B solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le plătească prima de vacanță pentru perioada 2001-2008 actualizată cu indicele de inflație la data achitării sumelor în cauză.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că în vederea aplicării principiului egalități de tratament, personalul contractual trebuie să beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001-2008, potrivit dispozițiilor art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 referitoare la statutul funcționarului public.

S-a făcut trimitere la Deciziile nr.XXIII/12.12.2005, nr.XII/5.02.2007 și nr.LXXVII/5.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care dreptul la prima de vacanță a fost recunoscut polițiștilor magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, precum și funcționarilor publici.

Deoarece, prin nr.OUG146/19.12.2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamanții au apreciat că numai prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, având în vedere faptul că și ei desfășoară activitate în domeniul administrației publice.

Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Educației, Cercetării și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce-l privește, motivat de faptul că nu este angajatorul reclamanților, neexistând astfel nici un fel de obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor și a primelor de concediu. S-a mai arătat că, acest pârât nu este ordonator de credite pentru învățământul preuniversitar de stat, deoarece dispozițiile nr.OUG32/2001-art.13 - prevăd că "Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea".

Tot pe cale de excepție, din oficiu, s-a invocat și prescripția dreptului la acțiune, pentru perioada 2001-2004, în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii, conform cărora termenul de prescripție aplicabil în cauză este de ani.

Prin sentința civilă nr.278/CM/11 februarie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și și, în consecință, respinge acțiunea față de acest pârât.

S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2004.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant în numele și pentru membri de sindicat și au fost obligați pârâții Școala nr.9 P și Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul unității de învățământ pârâte, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

S-a respins cererea privind înregistrarea acestor drepturi bănești în carnetul de muncă și cererile privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 2001-2004 și pentru viitor.

A fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze pârâților Școala nr.9 P și Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate.

A fost respinsă acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean A și au fost obligați pârâții Școala nr.9 P și Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal la 112,74 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că Ministerul Educației, Cercetării și nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât, această instituție nu are calitatea de angajator față de reclamanți și nici calitatea de ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, a fost analizat, în primul rând, dreptul reclamanților la prima de vacanță, astfel cum aceasta a fost solicitată prin acțiune.

Reclamanții au invocat în susținerea cererii de chemare în judecată, existența dreptului la prima de concediu pe care o are funcționarul public în temeiul art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, precum și decizii ale Înaltei Curți de casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii.

Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, acestora neaplicându-li-se nici recursurile în interesul legii la care au făcut trimitere, după cum nu există nici o situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.

Astfel, instanța a reținut că, potrivit art.241 alin.1 lit.(c) din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produs efecte pentru toți angajatorii din ramura de activitate pentru care sa încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel. De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivel național prevede la art.8 alin.2 că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică, cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.

Potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 - Statutul personalului didactic -personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.

În această ordine de idei, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ a prevăzut, încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.

Astfel, potrivit art.37 lit.(g) din contractul colectiv de muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.

Executarea contractelor colective de muncă este, potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.

Or, în cauză nu a intervenit nici o clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță, astfel încât să se pună problema suspendării cursului prescripției extinctive.

Așa fiind, tribunalul a apreciat că pentru perioada 2001 - 2004, dreptul reclamanților de a solicita contravaloarea primei de vacanță este prescris în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul P - prin Primar, criticând-o ca nelegală pentru următoarele:

În mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților, în condițiile în care aceștia nu au calitatea de funcționar public, prin urmare nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public.

Hotărârea recurată nu este motivată, invocarea prevederilor constituționale și ale contractului de muncă nefiind de natură al îndreptăți pe reclamanți la acordarea acestui drept, în absența unor dispoziții legale exprese.

Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins.

Astfel, primul motiv de recurs este nefondat.

Analizând considerentele sentinței recurate, Curtea reține că prima instanță nu a soluționat cauza în baza dispozițiilor Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, astfel cum în mod eronat susține recurenta.

formulate de reclamanți îi sunt aplicabile Legea nr.128/1997 precum și Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură de învățământ, acesta din urmă având obligativitate pentru părți, potrivit art.30 alin. 1 și 2 din Legea nr.130/1996 a Contractului Colectiv de Muncă, astfel cum a și reținut prima instanță, neavând legătură cu categoria funcționarilor publici a căror regim juridic este guvernat de o altă lege specială.

În ceea ce privește a doua critică, vizând nemotivarea hotărârii, Curtea constată că aceasta nu se referă la insuficiența sau lipsa considerentelor pentru care prima instanță a admis acțiunea, ci se circumscrie tot motivului de recurs vizând încălcarea sau greșita aplicare a legii, mai sus analizat.

Față de cele expuse în temeiul art.312 Cod procedură civilă raportat la art.291 din Codul muncii Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiului P - prin Primar împotriva sentinței civile nr.278/CM/11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, pe care o va menține ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul MUNICIPIUL P prin PRIMAR, cu sediul în,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.278/CM/11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul SINDICATUL PREUNIVERSITAR MUNTENIA, cu sediul în P,--6, județul A, în numele și pentru membrii săi de sindicat -, G, -, -, C, și pârâții ȘCOALA NR.9 P, cu sediul în str.--- nr.31, județul A, CENTRUL BUGETAR COLEGIUL NAȚIONAL LICEAL, cu sediul în P,-, județul A, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în P,--6, județul A și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în,-, sector 1.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - --- - -

Grefier,

-

Red./9.12.2009

GM/8 ex.

Jud.fond:

Președinte:Georgiana Nanu
Judecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1873/2009. Curtea de Apel Pitesti