Drepturi bănești. Practica juridica.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
E IZIA nr. 542
Ședința publică din data de 16 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
- ---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.215 din 22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în,-, - 9,.B,.2,.29, județ P, și, ambii domiciliați în,-,.39,.2,.B,.23, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți, și.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită în principal admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul respingerii ca prescrisă a acțiunii reclamantului.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar într-un al doilea solicită admiterea recursului și schimbarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul acordării către reclamant a suplimentărilor salariale solicitate raportat la salariul de bază mediu pe societate, conform adresei nr.2919/2007 depusă la dosarul cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamanții, si a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pe lângă salariul de bază reclamanta urma ă beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare, pârâta datorează reclamantului și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că pentru anul 2002 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
Ulterior, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Reclamanții au depus la dosarul cauzei o precizare la acțiune prin care solicita ca parata sa fie obligata la plata drepturilor salariale in cuantum de 11480 lei pentru fiecare, actualizate cu indicele de inflație.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința nr.215 din 22 ianuarie 2008, prin care a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
A admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suma brută de 11480 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anul 2004 - 2007 și Paști pentru anul 2005 - 2007, actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecare sume până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune se va respinge, constatând că temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă art.283 alin.1 lit. C din Codul Muncii care precizează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, nefiind incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.e invocate de pârâtă, conform cărora termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, întrucât prin cererea formulată nu se susține neexecutarea contractului colectiv de muncă.
Pe fond, acțiunea s- constatat a fi întemeiată, după cum urmează:
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește la art.168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, iar la alineatul 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori, contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 au menținut numai alin.1 al art.168, iar alineatul 2 făcea referire tot la faptul că aceste drepturi pe anul 2003 au fost incluse în salariu.
În aceste condiții instanța a apreciat că nu se impune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate pentru a verifica dacă drepturile solicitate au fost incluse în salariu față de exprimarea fără echivoc din contractele colective aferente anilor 2004-2007 din care rezultă că numai pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu.
De asemenea, instanța a apreciat că nu se mai impune efectuarea expertizei pentru a se stabili salariul mediu la nivel de societate întrucât nu intră în atribuțiile expertului să precizeze acest salariu mediu, care a fost stabilit în urma negocierilor dintre conducerea societății și sindicat, fiind cel menționat în adresele nr.1225/16.05.2006, nr.1666/25.03.2003, nr.655/25.01.2005, neputând fi luat în considerare un alt salariu mediu stabilit ulterior de către pârâtă, după declanșarea litigiilor privind plata acestor suplimentări salariale.
Rezultă așadar că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007 au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 art.168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006, 2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Prin urmare, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suma bruta de 11480 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anul 2004-2007 și Paști pentru anul 2005-2007, actualizate în raport de indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume la data plății efective, această sumă incluzând și daunele rezultate din actualizarea în funcție de rata inflației.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinice.
Astfel, se susține că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă, arătându-se că în speță sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit. Codul Muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunile conexe pe disp.art.168 Codul Muncii, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamanților este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii și nu art.283 alin.1 lit. Codul Muncii, după cum greșit a considerat instanța de fond.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamanții necontestând că în anul 2003 au primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimaților-reclamanți, care, în toată perioada 2004-2007 nu au spus nimic despre faptul că nu și-au primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că aceștia cunoșteau că și-au primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunilor conexe ca prescrise sau, pe fond, ca neîntemeiate, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata către intimat a primelor pe perioada în discuție, stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivel de societate ce rezultă din adresa nr.6576/12.11.2007 a SC SA, înregistrată la Direcția Corporative - Juridic sub nr.2919/12.11.2007.
În recurs au fost depuse la dosar din partea recurentei, în copie, adresa nr. 6576/12.11.2007 a societății - Departamentul Resurse Umane, către Direcția Corporative - Juridic.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă.
Conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunile reclamanților trebuie respinse întrucât primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005 - 2007 au fost achitate.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul Muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005 și 2006 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunilor conexe, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paște pe anii 2004-2007, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunile reclamanților au fost introduse abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunilor în condițiile în care acțiunile au fost promovate înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Sumele stabilite de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei pârâte reprezentând primă C anul 2004 - 2007 primă Paște 2005- 2007 în valoare de 11480 lei sume din care s-a dispus reținerea cotelor legale de CAS, CASS și impozit precum și actualizarea conform indicelui de inflație, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003, 313/2005 și 713/2006 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-au prevalat intimații-reclamanți, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003, 01.01.2005 și respectiv 15.05.2006.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SC, depusă în copie de către recurenta-pârâtă, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 681 lei pentru luna martie 2003, 685 lei pentru luna noiembrie 2003,790 lei pentru luna martie 2004, 799 lei pentru luna noiembrie 2004, de 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2005, 1047 lei pentru luna martie 2006, 1160 lei luna noiembrie 2006 și 1260 lei pentru luna martie 2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de
În consecință, în raport considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite și va modifică în parte sentința în sensul că reduce sumele cuvenite fiecărui reclamant la 7430 lei menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.215 din 22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în,-, - 9,. B,.2,. 29, județ P, și, ambii domiciliați în,-,. 39,. 2,. B,. 23, județ
Modifică în parte sentința în sensul că reduce sumele cuvenite fiecărui reclamant la 7430 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. CP/MD
2 ex./5 -
. fond nr- al Trib.
R -
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
