Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
E IZIA nr. 541
Ședința publică din data de 16 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
- ---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, B, str.G-ral, nr.11 bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr.207 din 22.012.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în -Scăieni, Intrarea Pieții, nr.4,.12,.2,.12, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat G din Baroul Prahova și intimata-reclamantă reprezentată de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxai judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar un set de acte în copie xerox și anume: contractul conectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, certificat de înregistrare mențiuni privind modificarea denumirii recurentei, încheierea nr.28702/2.04.2008 a Tribunalului București, adresa nr.12093/2008 și adresele nr.1237/2008 a - Direcția de Muncă și Protecție Socială și nr.938/2008 referitoare la evoluția salariului mediu de bază pe perioada 2003-2007, în dublu exemplar, filele 104-116, precizând că un exemplar de pe toate aceste acte l-a comunicat și apărătoarei intimatei. În continuare, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul depune la rândul său la dosar copia actului adițional nr.2 la CCM, filele 117-118 și arată că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act că recurenta-pârâtă și-a modificat denumirea în SA și de susținerile apărătorilor părților în sensul că nu mai au cereri noi de formulat și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă arată că față de susținerile de la termenul anterior prin care a arătat că înțelege să renunțe la motivul de recurs referitor la prescripția dreptului la acțiune, urmează să pună concluzii doar pe celelalte două motive de recurs.
În ceea ce privește primul motiv de recurs arată că în considerentele hotărârii instanței de fond se face vorbire de SC SA care este altă societate decât recurenta de față, precum și de o notă a comisiei paritare care nu emană de la recurenta de față, și că nu reiese din considerentele hotărârii existența unui prejudiciu, pe fond nefiind individualizată partea cu care reclamanta a înțeles să se judece.
Referitor la celălalt motiv de recurs care se referă la fondul cauzei arată că instanța a reținut o situația de fapt eronată întrucât din actele depuse la dosar rezultă că în anul 2003, prin CCM, suplimentările salariale de Paște și C au fost cuprinse în salariul mediu lunar de bază al fiecărui salariat, dreptul subiectiv la încasare distinct a încetat, aceste sporuri salariale rămânând permanent, din 2003 în continuare, incluse în salariu.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, iar în situația în care se va aprecia că nu se impune respingerea acțiunii, solicită ca aceste sporuri salariale sa nu fie raportate la cuantumul salariului mărit nejustificat prin includerea începând cu anul 2003 primelor de Paște și C, ci raportat la salariul mediu brut de bază. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă susține în esență că în mod corect instanța de fond a acordat acesteia primele prevăzute de art.168 din CCM întrucât prin actului adiționat nr.2 la CCM s-a prelungit doar valabilitatea acestuia, nefăcându-se nici o altă modificare referitoare la drepturi salariale.
Față de primul motiv de recurs arată că în cuprinsul hotărârii recurate nu este menționată adresa, iar din adresa prezentată azi în instanță emisă de Departamentul Resurse Umane al societății către biroul de avocatură din cadrul căreia și apărătoarea recurentei face parte, rezultă că fluctuația salariului de bază mediu, însă adresele avute în vedere de prima instanță nu au fost contestate de recurentă și, mai mult, nici nu au fost cunoscute de instanța de fond întrucât au fost emise la data de 1.04.2008.
Solicită respingerea recursului. Depune note scrise. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul - reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C, sumele urmând fi reactualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii s- arătat că, pe lângă salariul de bază, reclamantul urma să beneficieze de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamantului și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune susținând că sunt aplicabile dsip.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că pentru anul 2002 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă. Susține parata prin întâmpinare ca se impune conexarea tuturor dosarelor aflate pe rolul instanței.
Instanța a respins cererea privind conexarea dosarelor potrivit motivării de la termenul respectiv.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 207 din 22 ianuarie 2008 a respins prescripția dreptului la acțiune invocată de pârâtă, admis acțiunea formulată de reclamantă obligând pârâta să plătească acesteia suma brută de 3501,50 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de paște pentru anul 2005, crăciun 2004 - 2005, actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 150 de lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul reținut următoarele:
A respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă art.283 alin.1 lit. C din Codul Muncii care precizează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, nefiind incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.e invocate de pârâtă, conform cărora termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune întrucât prin cererea formulată nu se susține neexecutarea contractului colectiv de muncă.
Pe fond, acțiunea s- constatat fi întemeiată pentru următoarele considerente:
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește la art.168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, iar la alineatul 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori, contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 au menținut numai alin.1 al art.168, iar alineatul 2 făcea referire tot la faptul că aceste drepturi pe anul 2003 au fost incluse în salariu.
În aceste condiții instanța a apreciat că nu se impune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate pentru a verifica dacă drepturile solicitate au fost incluse în salariu față de exprimarea fără echivoc din contractele colective aferente anilor 2004-2007 din care rezultă că numai pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu.
De asemenea, instanța a apreciat că nu se impune efectuarea expertizei pentru a se stabili salariul mediu la nivel de societate întrucât nu intră în atribuțiile expertului să precizeze acest salariu mediu, care a fost stabilit în urma negocierilor dintre conducerea societății și sindicat, fiind cel menționat în adresele nr562/16.05.2004, nr.405/25.03.2005, 6152/2005,1990/2006,797/2007 neputând fi luat în considerare un alt salariu mediu stabilit ulterior de către pârâtă, după declanșarea litigiilor privind plata acestor suplimentări salariale.
Rezultă așadar că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007 au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1.168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 200, 2006, 2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA B, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Într-un prim motiv de recurs, a susținut că în mod greșit s-a soluționat excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de aceasta întrucât în speță este aplicabil termen de 6 luni prev. de art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii și nu cel de 3 ani reținut de prima instanță.
O altă critică se referă la greșita admitere a acțiunii de către instanța de fond, susținându-se că tribunalul s-a rezumat la a deduce îndreptățirea reclamantului, din analiza literală a textului art.168 din CCM, folosind argumentul per a contrario.
Se mai învederează că venind în interpretarea disp.art.168 din CCM, comisia paritară în care salariații au fost legal reprezentanți, a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg, și astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază, ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Arată recurenta-pârâtă că este greu de imaginat ca într-o problemă generală ca cea de față, Federația Sindicatelor Libere nu ar fi reacționat, cerând respectarea contractului colectiv de muncă, care în realitate nu fusese cu nimic încălcat, salariații fiind reprezentați în cadrul tuturor negocierilor de către Federația Sindicatelor Libere, acesta fiind și cazul întrunirii comisiei paritare a SC SA, menită să lămurească pe deplin situația primelor solicitate doar printr-o interpretare denaturată a art.168 din contractul colectiv de muncă.
Se arată în continuare că dreptul subiectiv căruia trebuie să îi corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de C nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM, opinia comisiei paritare fiind consfințită în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, care prevede, la art.176 alin.6 că "fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
La termenul din 19 martie 2008, în ședință publică, recurenta, prin apărător, a depus la dosar o cerere prin care a arătat că renunță la prima critică din recurs privind greșita soluționare a prescripției dreptului la acțiune, aducându-se precizări referitoare la al doilea motiv de recurs, în sensul că tribunalul a greșit grav în stabilirea situației de fapt, pârâta susținând apărarea inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și C, după ce în anul 2003 părțile CCM au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
A susținut recurenta că se încearcă a se valorifica o greșeală în redactarea textelor, însă potrivit art.9 din CCM interpretarea clauzelor din contract se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului, derogatoriu de la regula înscrisă la art.983 Cod civil.
S-a mai arătat că potrivit art.10 din CCM, pentru soluționarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea CCM, părțile convin constituirea unei comisii paritare, iar conform pct.4 al anexei 2 CCM, hotărârile acestei comisii au putere obligatorie pentru părțile contractante.
Întrucât art.168 are o redactare defectuoasă, s-a simțit nevoia interpretării acestuia, procedându-se în acest sens de către comisia paritară conform Notei asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute la art.168 din contractul colectiv de muncă al SC SA, la al cărei conținut s-a făcut trimitere și interpretarea de principiu are în toate cazurile efect retroactiv, fiind o operațiune de deslușire a unui text neclar a cărui redactare e obiectiv să fi avut loc în trecut.
Așa fiind, a susținut recurenta, s-a mers pe sistemul includerii la un moment dat în salariu a primelor în discuție și încetării acordării lor în viitor, fapt ce este probat și cu adresa comună a și înregistrată sub nr.1202/3.04.2007 / 29/4.04.2007 prin care se comunică structurilor organizatoric funcționale din faptul că se acordă salariaților o sumă netă de 500 ron până la 5.04.2007, iar acest drept, sub formă de primă, se regăsește în statele de plată pentru luna aprilie 2007, venind să sprijine apărarea efectului extinctiv al operațiunii de includere a primelor prevăzute de art.168 alin.1 din CCM din 2003, în privința dreptului la încasarea în anii ulteriori, în mod separat.
Concluzionează recurenta că este un non sens a se proceda la includerea primelor în salariu și a se continua discuția despre prime, ca și cum acest lucru nu ar fi avut loc.
A mai precizat cîă motivarea sentinței se întemeiază pe o notă a comisiei paritare care nu emană de la societate și că e reținută ca pârâtă o altă unitate.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În subsidiar,a solicitat admiterea recursului și modificarea ăn parte a sentinței în sensul stabilirii obligației de plată prin raportare la nivelul salariului dee bază mediu,criteriu stabilit de art. 168(1) din CCM.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, însă reprezentată fiind în instanță, prin apărător, la termenul din 16 aprilie 2008, solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat, depunând la dosar și concluzii scrise.
În recurs au fost depuse la dosar o serie de înscrisuri noi din partea recurentei-pârâte, recurenta-pârâtă depunând la dosar și practică judiciară privind soluții pronunțate în spețe similare de diferite instanțe din țară.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul e fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Textul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, valabil pe perioada în discuție în cauză, încheiat între SC SA și salariați, reprezentanți de, a rămas neschimbat, prin acest articol stabilindu-se că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Faptul că în anul 2003 aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poate justifica respingerea acțiunii, câtă vreme prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale către reclamant cuvenite cu ocazia Cului anului 2004 și și Cului anului 2005, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar conținutul art.168 alin.1 a rămas același în toată această perioadă, nerenunțându-se la acest articol deși contractul colectiv de muncă a fost modificat prin acte adiționale succesive, lucru care s-ar fi întâmplat, în mod logic, dacă nu se mai intenționa acordarea suplimentărilor salariale respective pe anii următori anului 2003.
Prima de C pe anul 2004 și primele de Paște și C pe anul 2005 nu au fost incluse nici în salariul de bază al intimatei-reclamante, pe anii respectivi, nefăcându-se o asemenea dovadă de către recurenta-pârâtă, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei conform art.287 Codul Muncii și, în plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă valabile pe anii 2004, 2005, s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art.168 privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, lucru ce nu s-a întâmplat.
În raport de cele mai sus arătate, Nota comisiei paritare a SC SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă înregistrat la - municipiul B sub nr.9002/31.10.2003, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă valabil pe acești ani, ar fi fost acordate reclamantei prin includerea acestor prime în salariul de bază al acesteia pe anii respectivi.
Recurenta invocă punctul II al Notei întocmită de comisia paritară, însă la punctul I alin.1 din aceeași notă se menționează că interpretarea art.168 alin.1 și 2 din contract, conform voinței părților la semnarea acestuia este după cum urmează: "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 (denumite și "prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
De asemenea, prin adresa înregistrată sub nr.4209/6.11.2007 Comisiei paritare a societății-recurente către toate structurile teritoriale ale societății, s-a comunicat acestora că părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC SA.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu s-a făcut dovada includerii primelor respective în salariul de bază al reclamantului și pe anii 2004 și 2005.
În acest context, nici dispozițiile art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și nici cele ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național, invocate de recurentă, nu pot conduce la concluzia netemeiniciei acțiunii reclamantului și respingerii acesteia.
Împrejurarea că reclamanta a introdus cererea de față abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii, în condițiile în care aceasta a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, prevăzut de art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimata-reclamantă nu a primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2005 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul de unitate, din adresa nr.938/01.04.2007 emisă de recurenta pârătă reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu a fost de 558 RON,iar pe anul 2005 de 624 RON. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimatei-reclamante cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004 -2005, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced,reținând totodată că susținerea recurentei în sensul că în motivarea sentinței rezultă că o altă unitate ar fi avut calitatea de pârâtă și că s-ar fi dat relevanță unui înscris ce nu emană de la recurentă nu e reală,Curtea privește recursul ca fondat, astfel încât în baza art.312 Cod pr.civilă îl va admite și va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va reduce suma cuvenită reclamantei la 1806 lei.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, B, str.G-ral, nr.11 bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr.207 din 22.012.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în -Scăieni, Intrarea Pieții, nr.4,.12,.2,.12, județ
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma cuvenită reclamantei la 1806 lei.
Menține restul dispozițiilor instanței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă
Semnează președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. MP/AȚ
2 ex/09.05.2008
Dosar fond - al Trib.
R -
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
